De la destrămarea URSS, respectiv obținerea independenței Republicii Moldova și până în prezent influența Moscovei asupra acestui teritoriu s-a menținut constant: direct sau indirect. Astfel, în această perioadă instituțiile principale ale Federației Ruse – Președinția, Guvernul și Duma – au emis aproape 1000 de documente în care e pomenită Republica Moldova: de la numirea ambasadorilor, la chestiuni de politică externă. În acest articol am adunat cele mai importante, dar și curioase decrete și dispoziții semnate de președinții ruși care vizează Moldova sau cetățenii moldoveni, pe care le-am consultat pe portalul oficial de informații juridice din Rusia.
Până a ajunge la anul 1991, când Republica Moldova s-a desprins, de jure, de trecutul sovietic, vom aminti poate de cel mai important document la care fac referire deseori rușii atunci când li se amintește că nu au renunțat la intențiile sale „de extindere” și „de control” asupra Europei de Est, chiar dacă nu se pomenește despre moldoveni. Este vorba despre Rezoluția Congresului Deputaților Poporului din URSS privind Pactul Molotov-Ribbentrop din 24 septembrie 1989, semnată de Mihail Gorbaciov. Moscova face deseori trimitere la acest document, afirmând că Rusia contemporană a renunțat încă atunci la prevederile Pactului Ribbentrop-Molotov, care a dus la ocuparea Basarabiei. În rezoluție se recunoaște că atunci, pe 23 august 1939, URSS și Germania și-au împărțit „sferele de influență” fără a ține cont de suveranitatea și independența unor țări terțe și se explică: URSS a avut înțelegeri de neagresiune cu Lituania, Letonia și Estonia, precum și cu Polonia și Finlanda. Niciun cuvânt despre integritatea teritorială a României – afectată de acel pact, respectiv care a dus la apariția actualei republici, Moldova.
Decretele lui Elțin: Armata a 14-a trece sub jurisdicția Moscovei
Unul din primele decrete emise la Kremlin care vizează Republica Moldova a fost semnat de Boris Elțin pe 1 aprilie 1992. Documentul a fost despre „trecerea sub jurisdicția Federației Ruse a unităților militare a Forțelor armate ale fostei URSS, aflate pe teritoriul Republicii Moldova”.
Amintim că la 6 septembrie 1991, după 10 zile de la declararea independenței Republicii Moldova, așa-numitul „Soviet Suprem al Republicii Moldovenești Nistrene” a adoptat o ordonanță prin care a plasat sub jurisdicția „Republicii Nistrene” toate instituțiile situate în Transnistria, cu excepția unităților militare ale forțelor armate sovietice. Peste 12 zile, „Președintele Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Nistrene” (Grigore Maracuța) a decis să le plaseze și pe acestea sub jurisdicția nerecunoscutei „republici”. Peste o lună, pe 14 noiembrie 1991, Mircea Snegur a semnat un decret prin care a declarat ca fiind proprietate a Republicii Moldova munițiile, armamentul, mijloacele de transport militare, bazele militare și alte bunuri aparținând unităților militare ale forțelor armate sovietice staționate pe teritoriul Republicii Moldova.
În decret, Elțin precizează că a semnat documentul cu scopul susținerii managementului și funcționării durabile a Armatei a 14-a, a unităților militare care alcătuiau Forțele Armate ale fostei URSS, aflate pe teritoriul Republicii Moldova și care nu au intrat în componența propriilor forțe armate create și pentru a preveni implicarea militarilor în conflicte interetnice, dar și pentru a asigura protecția socială a militarilor și a membrilor familiilor acestora. În document se mai menționează că Ministerul de Externe de la Moscova împreună cu comandantul șef al forțelor armate unite ale CSI să înceapă imediat negocierile cu Republica Moldova privind statutul juridic și condițiile aflării militarilor ruși pe teritoriul Moldovei, aflați sub jurisdicția Federației Ruse. De asemenea, se menționa că finanțarea Armatei a 14-a să fie asigurată din bugetul Rusiei, iar în calitate de reprezentant al FR în chestiunea aflării trupelor ruse pe teritoriul Moldovei a fost numit general-colonelul Vladimir Semenov.
Pe 29 noiembrie 1993, Elțin semnează un decret prin care mărfurile importate din Republica Moldova pe piața rusă sunt scutite de accize și taxa pe valoare adăugată. Decizia liderului de la Kremlin a fost luată în legătură cu „înțelegerile la care au ajuns guvernele Moldovei și Rusiei pe 19 octombrie 1993 și în corespundere cu decretul președintelui rus privind reglementarea juridică în perioada reformei constituționale a Federației Ruse”.
Acest decret a fost anulat în anul 1997, când Moscova a adoptat legea federală cu privire la „anumite probleme privind acordarea de privilegii participanților la activitatea economică externă”.
Retragerea trupelor ruse, un angajament formal
Un alt document important semnat de Boris Elțin a fost dispoziția cu privire la textul acordului dintre FR și Republica Moldova privind statutul juridic, procedura și calendarul retragerii unităților militare ale Federației Ruse care se află temporar pe teritoriul Republicii Moldova. Aceasta a fost semnată pe 24 octombrie 1994, cu 3 zile după semnarea acordului.
Acel acord prevedea că Armata a 14-a se află temporar pe teritoriul Moldovei, iar partea rusă „ținând cont de capacitățile tehnice și de timpul necesar detașării trupelor militare în noua locație” va asigura retragerea lor timp de 3 ani. Totodată, în textul acordului, pregătit de ministerele Apărării și cel de Externe de la Moscova, se mai menționa că „pașii practici privind retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova se vor sincroniza cu reglementarea politică a conflictului transnistrean și cu identificarea unui statut special pentru Transnistria”. Este evident că prin acel acord Moscova a sugerat că nu-și va retrage prea curând militarii din stânga Nistrului.
Elțin a mai aprobat un acord semnat de Moscova și Chișinău privind „chestiuni de competență și asistență juridică reciprocă în cazurile de ședere temporară a unităților militare ale Federației Ruse pe teritoriul Republicii Moldova”, semnat, la fel, pe 21 octombrie 1994. Pe siteul Ministerului rus de Externe se menționează că acest document se va aplica împreună cu precedentul, însă nu a intrat în vigoare.
În iunie 1997 Boris Elțin i-a acordat „Ordinul Prieteniei” fostului ministru al Apărării de la Chișinău Valeriu Pasat pentru contribuția personală la relațiile moldo-ruse.
Decretele lui Putin: Prietenia cu Moldova și medalii pentru istorici proruși
După primul său an de mandat la Kremlin, pe 1 noiembrie 2001 Vladimir Putin a semnat dispoziția prin care a acceptat proiectul Tratatului de prietenie și cooperare între Federația Rusă și Republica Moldova. În articolul 1 al acestui tratat se menționa că Rusia și Moldova „își vor dezvolta relațiile pe baza respectului reciproc, a încrederii și a cooperării”. De asemenea, cele două părți își promiteau una alteia că „vor respecta cu strictețe principiile și normele dreptului internațional: suveranitate, neutilizarea forței sau a amenințării cu forța, inviolabilitatea frontierelor, integritatea teritorială, independența politică, soluționarea pașnică a diferendelor, neamestecul în treburile interne, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ale omului, drepturi egale și dreptul popoarelor la autodeterminare, cooperarea între state”, dar și „îndeplinirea conștiincioasă a obligațiilor în temeiul dreptului internațional”.
La articolul 5 al tratatului scrie că fiecare dintre părți se va abține de la orice acțiuni care dăunează suveranitatea, independența și integritatea teritorială a lor. „Părțile condamnă separatismul în toate manifestările sale și se angajează să nu sprijine mișcările separatiste”, se mai menționează tot aici. După 16 ani de la semnarea acestui document, președintele Federației Ruse fiind același Vladimir Putin, putem afirma că cel puțin această prevedere nu a fost respectată – susținerea financiară, logisitică și politică a regimului separatist de la Tiraspol a continuat să vină de la Moscova.
Acest tratat s-a semnat la Moscova pe 19 noiembrie 2001 de către Vladimir Putin și Vladimir Voronin pentru o perioadă de 10 ani și a intrat în vigoare în 2002. În 2011, când la Chișinău a venit ministrul rus de Externe Serghei Lavrov, s-a decis prelungirea documentului cu încă 10 ani.
În mai 2012, Vladimir Putin a semnat un nou decret, de data aceasta cu privire la „măsurile de implementare a cursului de politică externă al Federației Ruse”. Moscova se obliga, la fel ca și în 1992, să continue să participe activ la căutarea soluțiilor la problema transnistreană „pe baza respectării suveranității, integrității teritoriale și statutului neutru al Republicii Moldova în determinarea statutului special al Transnistriei”.
Același lucru este subliniat și în Concepția privind politica externă a Federației Ruse, confirmată prin decretul liderului de la Kremlin în 2016.
Actualul lider de la Kremlin a oferit și câteva medalii și ordine unor cetățeni ai Republicii Moldova, inclusiv unora din stânga Nistrului, cunoscuți în spațiul public ca fiind promotori activi ai politicii rusești în regiune sau adepți ai Moscovei. Pe 19 ianuarie 2013, Putin i-a decorat pe doi istorici moldoveni, promotori activi ai teoriei moldoveniste. Este vorba despre Sergiu Nazaria și Piotr Șornikov, ambii primind „Ordinul Prieteniei”. În prezent, aceștia pot fi văzuți alături de președintele socialist de la Chișinău, Igor Dodon, atunci când acesta vorbește despre „limba moldovenească”, „istoria Moldovei” și „poporul moldovenesc”.
În 2015, Putin a decorat-o pe deputatul comunist Alla Mironic, tot ea fiind președintele organizației veteranilor din Republica Moldova, cu același „Ordin al Prieteniei”. Medalia i-a fost înmânată pentru „contribuția sa în educarea patriotică și morală a tineretului rusolingv din Republica Moldova”.
Decretele lui Medvedev: două medalii și o diplomă
În perioada 2008-2012, Dmitri Medvedev l-a înlocuit pe Vladimir Putin la Kremlin. În ultimul său an de mandat acesta a emis un decret în care îi decora pe doi deținători ai cetățeniei moldovenești cu „Medalia Pușkin”. Astfel, în ianuarie 2012, „pentru marea contribuție la dezvoltarea legăturilor culturale cu Federația Rusă”, precum și pentru „păstrarea limbii și culturii ruse în străinătate” această medalie au primit-o Nikolai Dîmcenko, șeful de atunci al catedrei de limbă rusă și literatură universală din cadrul universității „T. Șevcenko” din orașul Tiraspol, și Alexadra Stakanova, directoarea de atunci a Casei-muzeu „A. Pușkin” din Chișinău.
Dmitri Medvedev i-a înmânat și o diplomă lui Mihail Formuzal, fostul bașcan al autonomiei Găgăuzia, în decembrie 2010, pentru „marea contribuție la dezvoltarea și consolidarea cooperării culturale moldo-ruse”.