Eminența cenușie a politicii moldovenești Vlad Plahotniuc rareori apare în public. Însă de anul trecut mizele au crescut pentru el, astfel că în prezent face asta mai des. Astfel pagina americană Politico, foarte bine cotată, a publicat pe 2 octombrie un articol cu semnătura lui Plahotniuc intitulat ”Moldova aparține Uniunii Europene, acum mai mult ca niciodată”.
La o primă vedere articolul nu are pretenția să fie ceva ieșit din comun. Statele Unite au devenit unul din locurile importante unde se expune politica moldovenească. După ce Plahotniuc s-a întâlnit cu Victoria Nuland în luna mai a acestui an și a primit un aparent sprijin verbal din partea autorităților SUA (în ciuda protestelor de la Chișinău), Washingtonul a fost inundat cu acțiuni de lobby ale forțelor care sunt hotărâte să demonteze sistemul ”statului capturat” din Republica Moldova. Unele mijloace media americane importante, precum Washington Post sau New York Times au publicat texte foarte critice față de ce se întâmplă în Republica Moldova, cu o atenție specială asupra lui Vlad Plahotniuc. El și membrii echipei sale (premierul Pavel Filip și președintele Parlamentului Andrian Candu) au încercat să răspundă, de asemenea scriind articole despre cât de hotărâți sunt să urmeze calea europeană a Republicii Moldova, să lupte împotriva corupției și fraudelor care au copleșit țara. Aceste texte nici pe departe nu sunt identice. Aceasta poate fi explicată prin faptul că în mod evident au apărut în contexte diferite și au fost scrise de diferiți experți de imagine care au fost angajați de Plahotniuc pentru a-i promova interesele la București, Bruxelles sau Washington.
Articolul din Politico de asemenea încearcă să convingă publicul occidental de voința și progresele în dificilul proces de reformă, care ar fi prezente în actualul guvern al Republicii Moldova. În fața alegerilor prezidențiale, coordonatorul executiv al Consiliului de Coaliție al Guvernului Republicii Moldova și președintele adjunct al Partidului Democrat (după cum se intitulează Vlad Plahotniuc) argumentează că aceste alegeri presupun ”alegerea unei opțiuni: continuarea pe calea progresului sau alăturarea fanaticilor pro-ruși care pun sub semnul întrebării promisiunile unei piețe libere”. Pe cale de consecință, mesajul este că UE și SUA ar trebui să sprijine actuala stare de fapt și pe cei care dețin puterea în Republica Moldova. Din acest punct de vedere faptul că înaltul oficial american Victoria Nuland și comisarul european Johannes Hahn s-au întâlnit recent cu premierul Pavel Filip constituie un mesaj în sine. În mod semnificativ, la conferința de presă, cînd de fapt microfonul nu era închis, comisarul european i-a spus premierului moldovean că este important să nu permită să se ajungă la alegeri anticipate. Astfel de ”acorduri” sau ”mesaje” nu ar fi posibile în contextul unei ostilități sau îndepărtări reciproce.
Însă sprijinul general în sine nu este singura ”obligație” pe care Occidentul ar trebui să și-o asume față de autoritățile moldovenești. Plahotniuc argumentează că ”aliații noștri europeni trebuie să înțeleagă că noi putem fi pro-occidentali fără să fim anti-ruși. Moldova vrea să colaboreze cu toți vecinii săi pentru stabilizarea regiunii … În ciuda tensiunilor dintre noi, Rusia rămâne al doilea cel mai important partener comercial după UE. Țările noastre ar trebui să continue să discute despre creșterea și îmbunătățirea relațiilor comerciale”. Este greu de crezut că acest mesaj referitor la normalizarea relațiilor cu Rusia este pur manipulatoriu în contextul competiției cu ”fanaticii” pro-ruși din Moldova. Pagina Politico este citită în primul rând de reprezentanții elitei politice occidentale, nu de cei care ar vota cu Igor Dodon sau Renato Usatîi.
Aparent Vlad Plahotniuc este conștient de eventualele reacții contondente de la Bruxelles sau Washington în legătură cu inițiativele sale de reclădire a dialogului politic și a relațiilor comerciale cu Rusia pe baza unor concesii reciproce. Ambele părți colaborează pentru a organiza în noiembrie 2016 o întâlnire oficială a comisiei bilaterale pentru relații comerciale care să ridice restricțiile asupra exporturilor din Republica Moldova rămase în vigoare din 2013-2014. Având acest lucru în vedere, Chișinăul negociază cu Moscova o etapizare (anunțată nu doar de Rogozin, dar și de Vladimir Putin la întâlnirea recentă cu Pavel Filip) pe care Chișinăul ar trebui să o coordoneze cu Bruxelles-ul. Se știe că Uniunea Europeană este foarte critică față de orice modificare a obligațiilor asumate de Republica Moldova în contextul Acordului de Asociere. Una din marile probleme este modul de asigurare a funcționării paralele a standardelor tehnice UE și CSI, dar și transparența operațiunilor de (re)export către Moscova. Rusia solicită o respectare completă de către Republica Moldova a Acordului de comerț liber din cadrul CSI.
Chestiunea aproape că este ignorată de experți și mass-media. Doar James Pettit, ambasadorul SUA la Chișinău, a menționat-o în interviul său recent în care a și lăudat reapropierea Moldovei de Rusia. Foarte puțină atenție este acordată negocierilor ruso-moldave, deși practic acestea pot fi comparate cu modul în care UE, Rusia și Ucraina au discutat aceeași probelmă în format trilateral în anul 2015, dar nu au ajuns la un compromis. De data aceasta Rusia insistă ca Moldova să găsească singură o poziție comună cu Comisia Europeană. Dacă au avut deja loc negocieri între Chișinău și Bruxelles, conturul unui compromis este încă neclar.
Mai există o chestiune importantă menționată de trei ori în articolul lui Plahotniuc, anume rezolvarea conflictului transnistrean. În primul rând a fost menționat în contextul modalității prin care Rusia și Republica Moldova ar trebui să colaboreze pentru garantarea stabilității regionale. Având în minte faptul că Germania și Rusia s-au implicat activ în acest an la negocierile în formatul 5+2, cu o atenție specială pentru măsurile de reclădire a încrederii, devine vizibilă orientarea lui Plahotniuc asupra cooperării cu Rusia pe chestiunea transnistreană, recent respinsă de diplomația Republicii Moldova. Pare important faptul că acest argument nu este urmat în articolul publicat de Politico de apelul către Rusia să își retragă forțele, să încheie ocupația Moldovei etc. Astfel că abordarea pare pozitivă.
În al doilea rând chestiunea transnistreană este menționată astfel: ”prin ajungerea la o rezolvare în Transnistria vom crea un model de rezolvare a altor conflicte înghețate care sunt prezente în Europa de Est, în Balcani și în Asia Centrală”. Rezolvarea conflictului transnistrean este interpretată de UE ca o contribuție substanțială la securitatea europeană, de asemenea în contextul relației cu Rusia și ca o premisă a europenizării Republicii Moldova. Astfel, Plahotniuc pare a călca pe urmele lui Vlad Filat, când acesta conducea Guvernul de la Chișinău. Filat depășea stereotipurile tradiționale referitoare la Tiraspol și a reușit să clădească un dialog pragmatic cu partenerul său transnistrean Evgheni Șevciuk, ajungând la unele acorduri importante pentru relațiile economice dintre cele două maluri al Nistrului. Acest proces a fost foarte bine văzut în UE, de aceea se pare că Vlad Plahotniuc ar vrea să repete această experiență. Domeniul politicii externe și jocurile geopolitice de aici par să fie mai puțin dificile decât îndeplinirea agendei de reforme. Pe cale de consecință, se poate previziona că Transnistria este una din chestiunile cheie pe care Plahotniuc ar fi dispus să le discute cu Rusia, Occidentul și Tiraspolul după ce situația politică în Republica Moldova va deveni mai stabilă.
Putem interpreta articolul din Politico ca o încercare de a ”arăta bine” în vreme ce actualul guvern de la Chișinău este acuzat de aproape toate eșecurile de care suferă țara în prezent. Însă în același timp conține unele mesaje către Occident și Rusia referitoare la modul în care Vlad Plahotniuc vede propria sa agendă de politică externă pentru perioada de după alegeri și modul în care această agendă corespunde cu interesele actorilor externi aflați în poziții cheie.
sa moara opozitia de ciuda, ca in pofida criticilor precomandate, prezenta guvernare este cea mai de succes, si omni sustinerea UE si SUA betoneaza acest fapt!
Am impresia ca numai Nastase nu crede ca Plahotniuc, Candu si Filip sunt laudati de catre americani. Pacat ca sarmanul Nastase este in rahat pina la git si nu accepta realitatea. https://www.rise.md/prezidentiale2016/adevarul-despre-omul-topilor/
De ce statul se asociază cu Plahotniuc? mai ales în ultima perioadă? poate că răspunsul e mai simplu decît noi putem să credem, Moldova nu a mai trecut prin așa un val de reforme de foarte mulți, mai ales în 2016 cînd Guvernul a fost preluat de PD, iar acest partid a zis ferm – Moldova e UE, și Filip face totul ca UE să ne primească la ei, apreciabil desigur, urmează cred că momente și mai înteresante, recuperări, reforme și multă muncă.
Mie imi pare ca ati gast tap ispasitor in acest guvern si ati cam uitat de Lucinschi, Voronin, Filat si de cum au furat si si-au batut joc de tara.
DEVIATKOV !?