18
nov.
2019

Ar trebui UE să renunțe la sancțiunile împotriva Rusiei?

Banca Națională a României a găzduit azi conferința cu titlul ”5 ani de sancţiuni contra Rusiei – au funcţionat? Ce facem mai departe?”. Asocierea BNR cu această conferință mi-a trezit niște reflecții în legătură cu cele 100 de tone de aur furate de Rusia de la România acum 100 de ani.

Chestiunea se regăsește în răspunsul la întrebarea: dreptul forței sau forța dreptului? BNR a susținut dintotdeauna forța dreptului și a respins dreptul forței. Mai precis BNR nu a acceptat niciodată faptul că Rusia a furat 100 de tone de aur din averea băncii. Este clar că nimeni de la Moscova nu va decide vreodată să suie într-un tren aurul românesc și să-l repatrieze – dar asta nu înseamnă că trebuie să ținem gura închisă și să nu zicem nimic doar ca să nu supărăm Rusia.

Exact în aceeași situație ne găsim acum cu sancțiunile UE și SUA împotriva Rusiei. Respectiv Rusia a atacat Ucraina, a ocupat și anexat Crimeea. Greu de imaginat că în viitorul previzibil Rusia va da Crimeea înapoi Ucrainei, eventual și cu scuzele de rigoare. Sancțiunile împotriva Rusiei transmit exact acest mesaj: nu putem avea încredere într-un stat care își atacă vecinii și le anexează teritoriile. Să punem sub semnul întrebării eficiența sancțiunilor împotriva Rusiei tocmai în sediul BNR de la București nu poate să nu-mi trezească o comparație cu situația aurului românesc.

Începutul conferinței a fost cumva dezlânat față de tema anunțată în titlu. Dezbaterile au fost deschise de Sorin Ioniță cu un discurs despre direcțiile luate de fostele state comuniste și fostele state sovietice după evenimentele anului 1989, cumva pe lângă subiectul dezbaterii. Conform lui Sorin Ioniță au existat 3 direcții definite în 1989: 1) modelul polonez, schimbare de regim prin alegeri democratice, reforme, economie de piață stat de drept; 2) modelul chinez, represiune, conviețuire capitalism economic cu regim politic comunist, control social etc.; 3) modelul sârb/ iugoslav, etnocratic, definitivare accelerată și violentă a proiectului definirii identității naționale. Ce ne-ar fi interesat – care a fost calea Rusiei? – a rămas cumva în suspans, nu e clar pe ce drum a mers Rusia după 1989 conform modelului lui Sorin Ioniță, pare că ar fi mers pe un drum propriu – ceea ce obligatoriu ar fi inclus încă un punct pe lista de modele.

Discuția serioasă a deschis-o Adrian Ford, CEO Aperio Intelligence Romania (co-organizator al conferinței alături de Expert Forumul condus de Sorin Ioniță, detalii aici). Ideile prezentate de Adrian Ford sunt cam acestea: Rusia este cea mai mare economie din lume care a fost supusă sancțiunilor – economie globală, capacități cyber inclusiv ofensive, resurse energetice, forță militară globală. Greu de sancționat. Conform lui Adrian Ford sancțiunile internaționale sunt eficiente cam în 1 din 5 cazuri. Funcționează acolo unde există relații economice stabilite. Dacă pierderea strategică percepută este mai mare decât sancțiunile atunci nu vor avea efecte (v. Coreea de Nord). Mai mult: sancțiunile economice și politice care nu sunt susținute de o amenințare a aplicării forței sunt inutile. Dacă sancțiunile nu duc la o izolare eficientă sunt inutile. Sancțiunile internaționale tind să consolideze regimurile autoritare. Una peste alta, aplicarea de sancțiuni Rusiei după invadarea Ucrainei și anexarea Crimeei au avut un rezultat mixt. În vreme ce regimul autoritar de la Moscova și-a menținut un punct de vedere unitar, între UE și SUA au apărut disensiuni. Una peste alta ideea de menținere a sancțiunilor împotriva Rusiei nu ar fi cea mai bună conform lui Adrian Ford.

Sorin Ioniță a intervenit cu exemplul reprimirii deputaților ruși la dezbaterile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei: dacă rușii sunt menținuți în afara dialogului cum ne putem înțelege cu ei? Ioniță crede că la APCE vom putea lua pulsul relațiilor cu Rusia. De asemenea, Sorin Ioniță crede că sancțiunile împotriva Rusiei au întărit viziunea de cetate asediată a Moscovei, impunerea sancțiunilor confirmă punctul propagandei ruse pentru cetățenii ruși că Occidentul este ostil.

Eurodeputata Ramona Strugariu (USR-Plus) a venit cu un mesaj politic: structurile de la Bruxelles nu au de gând să renunțe prea curând la sancțiunile împotriva Rusiei. Există tot felul de discuții, este clar că sancțiunile nu au împiedicat Rusia să continue agresiunea din Ucraina, au avut un efect, însă ridicarea lor nu va face decât să întărească poziția lui Putin care a pariat pe o răbdare strategică.

Conferința a devenit interesantă cu intervenția Mariei Snegovaia (Center for European Policy Analisis SUA) care a susținut că sancțiunile împotriva Rusiei au avut efectele dorite – nu efecte imediate, însă au avut efecte mascate însă de autoritățile de la Moscova. Guvernul rus a reușit în cei 5 ani de sancțiuni să absoarbă șocul sancțiunilor internaționale resimțit de companiile ruse cu ajutoare de stat – însă disponibilitățile guvernamentale sunt limitate și această susținere nu poate fi una nelimitată. Impactul asupra elitelor și oligarhilor: retorica elitei față de sancțiuni s-a modificat, inițial spuneau că nu sunt afectați de sancțiuni, mai ales după aprilie 2018 atitudinea asta s-a schimbat; Kremlinul a cerut oficialilor să limiteze retorica anti-occidentală. În același timp sancțiunile nu îi forțează pe ruși să se adune sub steagul lui Putin. Sancțiunile au dus la o scădere a cheltuielilor sociale; veniturile rușilor au scăzut dramatic consecutiv în ultimii 5 ani. Rosstat și-a schimbat metodologia de calcul ca să arate că rușii trăiesc mai bine, dar chiar și așa rușii câștigă mai puțin bani decât câștigau în 2014. Această scădere a nivelului de trai s-a văzut în înmulțirea protestelor anti-Putin și dificultățile acestuia în a controla situația politică internă. Prezentarea asta nu a fost pe placul moderatorului Sorin Ioniță.

Apoi au urmat câteva prezentări ale unor oameni care sincer mi-au lăsat impresia că sunt ale unor reprezentanți ai unor structuri cu interese în ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei (Anna Bradshaw Peters&Peters, UK, George Voloshin Aperio Intelligence UK).

Una peste alta, conferința asta mi-a lăsat impresia că a fost un fel de deschidere a discuției în România despre ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei. O discuție deschisă pe o filieră britanică (Aperio Intelligence UK) și locală (Expert Forum). Cum spuneam de la început și locul ales a fost unul simbolic, Banca Națională a României. Bun, ridicăm sancțiunile împotriva Rusiei și cu asta ce am rezolvat? Ca să zic așa, sancționăm anexarea Crimeei și stăm cuminți, așteptând să vedem pe cine mai atacă și anexează Rusia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *