Asasinat în stil mafiot în Moldova sovietică: povestea unei rețele de corupție de la Dondușeni din 1947

Inginerul Șâreaev de la fabrica de ulei din Bricevo (în prezent – satul Briceva, raionul Dondușeni – n.r.) a dispărut în noaptea zilei de 2 ianuarie 1947. Soția lui a anunțat poliția despre dispariția acestuia a doua zi, iar pe 4 ianuarie Șâreaev a fost găsit împușcat în cap, aruncat într-o fântână aflată la 3 km distanță de localitate. Cadavrul nu fusese jefuit: ceasul, portofelul și lucrurile personale erau neatinse. Cine și de ce l-a executat pe inginerul Șâreaev?

Revolver Nagant, precum cel folosit în asasinatul de la Bricevo din 1947.

Documentele de arhivă ne spun povestea unei rețele de criminalitate organizată din perioada sovietică prin nimic deosebită de cele din ziua de azi, o rețea care falsifica documente pentru a putea fura din averea publică, nu se sfia să organizeze asasinate, iar asasinul era ajutat să fugă în regiuni îndepărtate ale Uniunii Sovietice.

În seara zilei de 2 ianuarie, înainte de a dispărea, Șâreaev a avut o discuție aprinsă cu directorul fabricii de ulei din Bricevo „Moldrasjirmaslo”, Serghei Repkin. La încheierea anului 1946, Șâreaev a refuzat să semneze raportul directorului pe care îl bănuia că fură din producția fabricii. În seara omorului Șâreaev a făcut greșeala să-l anunțe pe Repkin că știe despre intenția unor angajați de a fura 15 saci de floarea soarelui și că dorește să împiedice acest lucru. Spiritul cetățenesc avea să-i fie fatal: chiar directorul fabricii era coordonatorul rețelei de hoți – Șâreaev a sfârșit aruncat într-o fântână cu un glonț în cap.

Arestări în serie

La data de 3 ianuarie 1947 a fost înițiată procedura de urmărire penală, de către Departamentul raional al Minsterului Afacerilor Interne din orașul Târnovschii (actuala comună Tîrnova, în componența căreia se află satul Bricevo – n.r.) privind dispariția inginerului Ion Sâreaev. Au fost arestați, la data de 8 ianuarie 1947, fiind suspectați de omor directorul fabricii de ulei din Bricevo – Serghei Repkin și șefii de depozit ai fabricii Aleksandr Șarghin și Aleksandr Șăhtman, contabilul șef Iustin Djuromschii, Ivan Vasicikin șeful gospodăriei, dar și soția directorului Pelaghia Repkina. Aceștia au fost transportați în penitenciarul nr.1 din Chișinău, fiind inițiate procedurile de audiere ale martorilor.

Revizia efectuată în anul 1946 la fabrică a depistat că lipseau 82 tone de șrot de floarea soarelui (turtele rezultate în urma stoarcerii semințelor, n.r.), 1.526 litri ulei, și alte bunuri în valoare de 75.000 de ruble conform prețurilor de stat, iar după prețul pieței bunurile lipsă erau în valoare de 2 milioane de ruble.

În urma anchetei a fost eliberată soția și fratele directorului, care au fost găsiți nevinovați. Cazul a fost transmis către Departamentul de urmărire penală al Procuraturii Generale a RSSM pentru a fi finalizat.

Cum se fura din fabrică

Directorul fabricii Repkin, care era și liderul rețelei, a organizat în 1946 o operațiune ilegală de privatizare a 40 de tone de produse cerealiere și distribuirea lor unor persoane, ceea ce a cauzat un prejudiciu fabricii de 20.000 de ruble. În urma activității rețelei, de sustragere și vânzare a produselor finite au fost cauzate fabricii pierderi finaciare în valoare de 633.000 de ruble. Șeful de depozit Aleksandr Șarghin a prejudiciat fabrica cu 22.693 de ruble prin comercializarea ilegală a produselor finite, de comun acord cu directorul fabricii. Contabilul șef Iustin Djuromschii, în cadrul rețelei s-a ocupat de elaborarea unor acte false, prin care cantități mari de produse treceau ca fiind primite de cetățeni.

Asasinarea inginerului

La sfârșitul anului 1946, pentru director și complicii săi a apărut o amenințare în persoana inginerului Ion Șâreaev, care era și secretarul organizației de partid din localitate. Iginerul Șâreaev a început să întreprindă măsuri concrete de identificare a hoților și a făcut acest lucru cunoscut atât directorului, cât și șefilor de depozit și contabilului șef.

La sfârșitul lunii decembrie 1946, începutul lui ianuarie 1947, directorul împreună cu complicii săi au elaborat planul înlăturării din funcție a inginerului, prin răspândirea zvonurilor denigratoare la adresa acestuia, precum că l-ar fi bătut pe un subaltern. Tentativa a eșuat, iar inginerul devenea tot mai insistent. Acesta spunea directorului că nu va pleca până nu-i va identifica și trage la răspundere pe hoți.

Pentru a ascunde urmele actelor de corupție, directorul împreună cu ceilalți membri ai rețelei decid să-l omoare. L-au răpit în seara zilei de 2 ianuarie și l-au împușcat în cap cu revolverul marca „Nagant” deținut ilegal de director. Nepotul directorului Ivan Vasicikin care era și șef de depozit s-a ocupat de împușcarea și aruncarea trupului neînsuflețit în fântâna din apropierea satului Bricevo. Directorul a actionat în baza planului întocmit anterior, l-a eliberat din funcție pe nepotul său înainte de asasinat și l-a ajutat să părăseacă țara. După începerea anchetei Vasicikin a părăsit RSSM -ul și s-a ascuns în regiunea Orlov (astăzi Rusia, n.r).

Mărturii false

Directorul a încercat să convingă martorii să depună mărturii false, să păstreze tăcerea sau să ascunde unele fapte. Grăjdarul fabricii Grossu a văzut victima în seara comiterii crimei în compania nepotului directorului – dar a fost rugat să păstreze tăcerea. Conform declarațiilor grăjdarului fabricii, nepotul directorului Vasicikin a înhămat caii fabricii și sub pretext că va duce un șef acasă, a folosit căruța fabricii în acea noapte. A doua zi, în dimineața de 3 ianuarie, directorul Repkin l-a rugat pe grăjdar să nu spună nimănui ce a văzut. Un alt martor, femeia de serviciu a sovietului, pe nume Vrubina, l-a văzut pe inginerul Șâreaev îndreptându-se către fabrică, însă a fost îndemnată de directorul Repkin să spună soției inginerului că în noaptea crimei acesta s-a aflat în sovietul sătesc și a încercat să o violeze.

Documente fictive

Departamentul de urmărire penală a Procuraturii Generale a RSSM a început urmărirea penală a directorului și a complicilor săi, la data de 31 ianuarie 1947, ce a durat până la 3 martie 1948. La 16 septembrie achetatorul Barcar L., în urma cercetării cazului de deposedare a bunurilor publice a depistat că în contabilitatea fabricii erau întocmite documente fictive privind producția șrotului. În documente figurau cetățeni care ar fi primit șrot în cantități de 10 tone, când de fapt semnătura era falsă, iar aceștia nu primeau decât câteva kilograme.

Condamnările

La data de 3 martie 1948 dosarul celor 6 inculpați este trimis Judecătoriei Supreme pentru a fi pronunțată sentința. Astfel, directorul fabricii a fost condamnat la 25 de ani de închisoare, fiind judecat în baza în baza articolului 138 și 196 Codul Penal al Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene (CP al RSSU), fiind găsit vinovat de omor și furt din bunurile statului. Ivan Vasicikin, nepotul directorului care a participat la asasinarea inginerului în colaborare cu directorul a primit 10 ani de închisoare, fiind condamnat în baza articoluluil 138 ( CP al RSSU) la 10 ani de închisoare. Șeful de depozit Aleksandr Șehtman, care a avut un rol important în cadrul rețelei: s-a ocupat de răspândirea zvonurilor denigratoare la adresa inginerului, pentru al forța să părăseacă fabrica, a permis directorului să fure și să vândă o parte din produsele fabricii și a contribuit la distrugerea dovezilor crimei săvârșită de Ivan Vasicikin, a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. Contabilul șef Iustin Djuromschii a fost condamnate la 10 ani de închisoare. Soția directorului, Pelaghia Repkina a fost pusă sub acuzare în baza articolului 138 și 19-196 CP al RSSU. Aceasta a ascuns revolverul deținut de soț într-un depozit, pentru a nu fi găsit în timpul contolului la domiciliu. Pentru ascunderea dovezilor și complicitate a fost condamnată la 3 ani de închisoare. Șeful de depozit Aleksandr Șarghin fiind pus sub acuzare ăn baza articolului 104 CP al RSSU a primit doar una an de detenție. Acesta a fost eliberat în momentul pronunțării sentinței fiindcă și-a ispășit pedeapsa. Efectuarea anchetei și a cercetărilor a durat mai mult de un an. Atât directorul cât și complicii săi, au fost trimiși în închisorile de corecție prin muncă.

P.S.

În textul inițial s-a produs o eroare. În titlul era greșit menționat locul în care s-a produs actul de corupție descris în articol – „Briceni”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *