Voi încerca să demonstrez că proba la limba română de la examenul de bacalaureat are relevanță pentru piața muncii, folosindu-mă de subiectele din această vară din Republica Moldova. Am ales subiectele în baza cărora au fost examinați absolvenții profilului real și voi arăta cum sunt testate o serie de capacități necesare meseriei de jurnalist. Testul îl puteți vedea aici

SUBIECTUL I

Este dată spre analiză poezia ”Aratul pe hârtie” de Liviu Damian.

Subpunctele 1, 2 și 3 sunt cerințe pentru rezolvarea cărora este necesară cunoașterea lexicului limbii române. Nu este vorba de un nivel foarte înalt, ceva mai degrabă mediocru. Lexicul este instrumentul fundamental de lucru pentru orice jurnalist, indiferent dacă este presă scrisă, radio sau televiziune. Un bagaj lexical bogat asigură capacitatea de înțelegere, capacitatea de exprimare, evitarea greșelilor și confuziilor etc.

Subpunctul 4 cere să fie explicată semnificația simbolului ”spic” din textul dat în raport cu un alt simbol din același text. Candidatul trebuie să identifice semnificația unui simbol prin comparație cu un altul. Un jurnalist are nevoie de capacitatea de a realiza comparații între elemente care să poată fi comparabile, este unul din instrumentele fundamentale ale meseriei: să poată pune față în față două chestiuni, ceea ce îi permite să tragă concluzii.

Subpunctul 5 cere să fie interpretată semnificația unei figuri de stil din text, la alegerea candidatului. Figurile de stil sunt poate cele mai contestate elemente din orice examen la limba română. Metaforele, hiperbolele, oximoroanele bagă spaima în elevii de liceu și lasă în urma lor traume nevindecabile. Toată lumea se supără pe figurile de stil și limbajul specific criticii literare, ceea ce mie mi se pare o idioțenie. Este ca și cum s-ar trezi cineva să conteste termenii specifici limbajului matematic: ”Fie a și b două numere naturale nenule și x= 15a+25b+37. Aflați restul împărțirii lui x la 5”. Să vorbească pe înțelesul tuturor, nu așa! Tot ce are de făcut un candidat este să învețe definițiile figurilor de stil și apoi să se deprindă să le identifice în texte. La ce folosește asta? Este un exercițiu care dovedește capacitatea de control asupra unei grile de interpretare și folosirea ei practică. Asta este povestea figurilor de stil, nimeni nu va cere unui potențial jurnalist să identifice o figură de stil – însă este de dorit ca jurnalistul să știe să folosească adecvat figurile de stil.

Subpunctul 6 cere să fie formulate 2 argumente plauzibile pentru a justifica titlul poemului. Aici candidatul trebuie să-și arate capacitatea de argumentare; cerința este ușurată de faptul că teza ce trebuie susținută este deja enunțată, ea doar trebuie verificată prin argumente. Ce fel de argumente? Ne întoarcem zâmbind la figurile de stil, cărămizile care alcătuiesc critica literară, grila formală care trebuie stăpânită. Este un pas în plus față de subpunctul anterior: figurile de stil nu trebuie doar identificate, ci și folosite într-o argumentare. În principiu răspunsul trebuie să răspundă la întrebarea „de ce?” Și aici avem de-a face cu o capacitate profesională necesară unui jurnalist: să aducă argumente în favoarea unei afirmații, să o susțină.

Subpunctul 7 cere să fie comentat mesajul poeziei din punctul de vedere al unui vers. Ideea de bază este asemănătoare cu cea de la subpunctul anterior, doar că este extinsă plaja argumentării și implicit dimensiunea răspunsului.

SUBIECTUL II

Este dat un text din Memoriile lui Mircea Eliade în care acesta vorbește despre prima lui soție Nina Mareș și se cere realizarea unei caracterizări a autorului în baza acestui fragment. Mi se pare cea mai elegantă cerință de la acest examen: să spui ce înțelegi despre un om atunci când acesta vorbește despre un altul. Altfel formulat: candidatului i se solicită identificarea unui subtext, relevarea lui și să facă o caracterizare de personaj în baza acestui subtext. Ar fi minunat dacă toți jurnaliștii ar avea capacitatea de a identifica corect și a folosi subtextul mesajelor.

SUBIECTUL III

Se cere redactarea unui anunț pentru un eveniment: cine, ce, unde, când? Curând programele de inteligență artificială vor fi capabile să compileze astfel de texte într-o fracțiune de secundă. Să zicem că această cerință verifică dacă examinatul poate identifica răspunsurile la întrebările de mai sus într-un text dat și să rearanjeze aceste informații conform unui text șablon.

Acum să recapitulăm ce se verifică prin acest examen de bacalaureat la limba română:

  • – bogăția bagajului lexical
  • – capacitatea de a identifica elemente comparabile și a le pune față în față
  • – capacitatea de a folosi o grilă de interpretare
  • – capacitatea de a identifica subtextul unui mesaj
  • – capacitatea de re-ordonarea unor informații extrase dintr-un text conform unui șablon prestabilit

Dacă ne uităm puțin prin presa de la Chișinău nu ne ia mult să ne dăm seama că este nevoie de mulți jurnaliști care să dețină aceste capacități profesionale minime verificate de bacalaureat.

Și îmi amintesc de promisiunea președintelui Igor Dodon că va desființa bacalaureatul. Care ar fi efectul unei astfel de măsuri? Sub nici o formă nu s-ar îmbunătăți calitatea absolvenților de liceu, pur și simplu piața muncii va fi silită să se adapteze la o ofertă extrem de slabă a mâinii de lucru. Bacalaureatul este un examen dur și este foarte bine că este așa. Capacități de genul celor enumerate mai sus sunt extrem de valoroase (nu doar pentru un jurnalist, ci și pentru un inginer!) și nu se dobândesc în câteva săptămâni de învățat pe de rost, este vorba de un effort desfășurat în timp.

Mai sunt mulți care se plâng că textele date la bacalaureat nu sunt în spiritul vremii. N-aș avea nimic împotrivă să fie înlocuite cu texte contemporane, cu versuri din cântece actuale, dar examenul să verifice aceleași capacități – rezultatele ar fi aceleași.

P.S. Textul acesta mi-a fost inspirat de articolul lui Dorin Lazăr despre examenul de bacalaureat la informatică din România.

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*