Ce deosebește ia românească de o cămașă obișnuită? Ziua Iei, suprapusă Sânzienelor

Ia românească reprezintă o cămașă cu altiță, încreț și râuri, confecționată din bumbac, in sau borangic și împodobită cu broderie la mâneci, gât și piept. Cea mai importantă piesă din costumul popular românesc, purtată de țărani la câmp sau în zi de sărbătoare, ne-a rămas moștenire de la geto-daci și este sărbătorită pe 24 iunie.

Cămăși tradiționale românești. FOTO: facebook.com/art-salon molDeco

De unde provine ia

Cămașa tradițională românească cu poale lungi și încrețită la gât a fost purtată de daci, strămoșii poporului latin, iar în timp aceasta s-a scurtat din cauza uzurii. „Ia cu încreț la gât, rotundă, care se strânge cu un șnur vine de la daci. Este tipică doar românilor. Dacii erau îmbrăcați în haine încrețite la gât, lungi și largi, iar cele de sărbătoare aveau și broderie. Cu timpul, din cauza că se rupea repede, s-a trecut la cămașa fără poale”, spune etnograful Tamara Macovei de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală.

Termenul de ie este atribuit doar cămășii pentru femei. Bărbații poartă cămașă tradițională. Nu mai spuneți că îmbrăcați bărbații în ii, deoarece nu este corect. Inițial cămășile erau confecționate din pânză din fire de in sau cânepă, iar mai târziu – din bumbac și mătasă naturală. Fața și spatele sunt făcute din două bucăți de pânză, iar mânecile dintr-o bucată. Sub braț, ia are o bucățică de stofă numită „pavă” sau „rândunică”, care oferă comoditate femeilor în timpul mișcării. Bucățile de pânză la ia de sărbătoare erau cusute în zig-zag cu ață roșie.

În portul tradițional feminin deosebim trei tipuri de cămăși, în funcție de croială: cămașa de-a întregul sau cu poale și încreț la gât, cămașa cu altiță și ia cu platcă. Astăzi, în zona de sud a Moldovei, mai cu seama în satele din Lunca Prutului de jos, se poartă ia cu platcă. Cămașa femeilor de la sud are adaugat la piept o bucățică de pânză brodată cu motive tradiționale. Cea mai populară ie este cămașa cu altiță, care se întâlnește în Republica Moldova, Bucovina, Muntenia, Oltenia și alte zone din România.

Cămașa tradițională pentru bărbați. FOTO: facebook.com/art-salon molDeco

Deosebirea dintre ie și cămașa tradițională

Elementele obligatorii ale iei sunt „altița, încrețul și râurile pe mâneci și râuri pe piept. Dacă aceste componente lipsesc atunci nu este o ie. Puteţi să o numiţi bluză stilizată cu elemente tradiţionale, dar nicidecum nu-i spuneţi ie. Altița este partea mai lată de la umăr, care este organizată în câteva registre, în rânduri orizontale. A doua parte este încrețul care a fost funcțional. Pe timpuri, când femeia spăla cămașa, altița se scoatea de la ie cu ajutorul ațelor de la încreț, deoarece era brodată cu fir metalic scump. În prezent, încrețul este decorativ, deoarece nu mai are rostul pe care-l avea. După altiță și încreț, urmează râurile care sunt verticale sau oblice. În partea din față râurile se brodează după ornamentul dorit. Motivele populare de pe mâneci și piept trebuie să fie diferite, dar să se respecte ideea principală. Ia trebuie organizată în așa fel încât să se păstreze o simetrie: lățimea altiței de 10-11 centimetri și înălțimea de 18 centimetri. Încrețul se face de 3-4 centimetri, iar în rest se brodează râurile. Altița cu încrețul formează 1/3 din lungimea mânecii, iar 2/3 sunt râurile de pe mâneci. În partea din față nu sunt proporții, dar de obicei se brodează de unde se termină partea rotundă a gâtului”, explică Maria Cristea, meșter popular la „Casa Cristea” din Chișinău.

Cămașa tradițională bărbătească este formată din dreptunghiuri care se unesc între ele. Pentru lucru în câmp, țăranii îmbrăcau o cămași simplă, fără ornamente. Dacă cămașa are mai multă broderie pe guler, umeri și piept atunci este una de sărbătoare. Maria Cristea menționează că pe timpuri, cămășile tradiționale pentru bărbați erau cu mâneci largi jos și brodată la poale, iar în mod obligatoriu trebuia purtată peste pantaloni, acoperind genunchii. Nu în zadar, astăzi, vedem meșteri populari sau oameni păstrători de tradiții care poartă cămașă tradițională lungă, prinsă la mijloc cu un brâu din stofă sau piele naturală, ornat cu motive populare.

Maria Cristea. FOTO: profil facebook.com

O zi a iei, de Sânziene

Începând din anul 2013, pe 24 iunie, de sărbătoarea Sânzienelor atunci când creștinii ortodocși marchează Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, se serbează Ziua Universală a Iei. În România, orașele europene unde este stabilită diaspora românească, dar și în Republica Moldova, la Chișinău, toate femeile îmbracă cămașa tradițională făcută celebră de pictorul francez Henri Matisse cu tabloul „La Blouse Roumaine”. Pictorul impresionist a terminat lucrarea în aprilie 1940. Opera poate fi văzută astăzi la Muzeul Național de Artă Modernă Georges Pompidou din Paris. În acest muzeu se află și atelierul de lucru și operele sculptorului român Constantin Brâncuși.

Altița, încrețul și râurile de la mânecă. FOTO: facebook.com/art-salon molDeco

Ziua Universală a Iei se celebrează la inițiativa comunității de femei „La Blouse Roumaine”, care promovează ia ca brand de țară al României. Româncele au ales ziua de Sânziene, deoarece aceste creaturi bune și vesele purtau rochii vaporoase din stofă naturală – asemănătoare cu ia. Sânzienele sau Drăgaica cum mai este numită în popor, reprezintă o sărbătoare a dragostei și fertilității, precedată de o noapte în care se „deschid cerurile”, iar femeile culeg plante și flori de câmp. Legenda spune că Sânzienele sunt fete frumoase, bune și vesele, poartă rochii diafane și coronițe pe cap și dansează hora pe câmpii. Zânele bune dau un fel de magie florilor de câmp. Dacă oamenii le sărbătoresc cum se cuvine, acestea fac să rodească culturile agricole, iar dacă le supără – ele devin rele asemenea fetelor rele cunoscute în popor drept Iele sau Rusalii. Ielele sunt fete rele care dansează noaptea în păduri îmbrăcate în rochii străvezii sau chiar dezbrăcate. În mitologia românească se spune că Ielele ar fi surorile rele ale Sânzienelor.

În Republica Moldova, la iniţiativa Ministerului Culturii, în anul 2015, deputaţii au decis ca în a patra duminică din luna iunie să se marcheze Ziua Națională a Portului Popular. Scopul sărbătorii este valorificarea costumului autentic popular românesc și al etniilor din Republica Moldova, cunoașterea pieselor componente ale costumului și ale simbolurilor acestuia, precum și promovarea tehnicilor de confecţionare a costumului popular pe plan naţional şi internaţional. În anul 2017, evenimentul va avea loc duminică, 25 iunie, în curtea Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală.

Cămașa populară la bulgari și ucraineni

Cămașa tradițională din Ucraina se deosebește de cea românească, cu excepția celei din Bucovina care are altiță și râuri. Femeile, bărbații și copiii ucraineni poartă вишитая сорочка (trad. rusă – cămașă brodată). Bordo și negru sunt culorile care predomină în cămașa populară în Ucraina. În funcție de zonă, cămașa brodată este dominată de florile bătute în culori stridente. Și bulgarii au cămăși tradiționale. În Bulgaria, se practică o tehnică specială bazată pe cruciulițe. Broderia este realizată în culori de roșu și negru care o scoate în evidență.

Revenirea la ie

În Republica Moldova, multe femei publice poartă ie cu mândrie. Bunăoară Stela Moldovanu, directoarea art-salonului „molDeco”, îmbracă ia pentru ca se simte bogată și frumoasă. „Ia este o adevarată comoară de semnificații și simboluri. Ea nu este un simplu veșmânt de purtat în fiecare zi. Ia este o punte spre rădăcinile noastre, iar descoperind-o devenim mai bogați, mai conectati cu tradiția și bogăția poporului nostru. Cei mai mari designeri vestimentari se inspira din costumul popular românesc, deoarece au realizat că este o adevarată valoare ascunsă. Azi e un lux să-ți coși singură o ie, deoarece nu avem timp sau răbdare, dar conștientizăm că doar astfel putem duce mai departe tradiția pentru generațiile viitoare”, susține Stela Moldovanu.

Femei în ii românești. FOTO: facebook.com/art-salon molDeco

Există femei care îmbracă o ie în zilele de sărbătoare națională, deoarece astfel își arată respectul față de istorie. „Când port o ie simt ecoul trecutului prin fiecare element simbolic brodat, prin fiecare fir de ață împletit cu multă finețe și accentuat printr-o gamă largă de combinații cromatice, care de fapt și reprezintă Moldova în tot farmecul ei. Ia îmi amintește de casa părintească, părinți, rude și bunei”, spune Valentina Stratan, deputat în Parlamentul de la Chișinău. Funcționarul public consideră că fără ie am fi străini și nu am avea o identitate națională care ne unește. „Geneza fiecărui popor trăiește prin tradițiile și obiceiurile sale. Sloganul Uniunii Europene este „Unitate în diversitate”. Chiar dacă în anumite aspecte gândim la fel ca rezultat al globalizării, oricum fiecare națiune are specificul său reflectat prin tradițiile și obiceiurile sale”, punctează Stratan.

Republica Moldova, împreună cu România, intenționează să depună un nou dosar comun la UNESCO în vederea introducerii iei în lista patrimoniului cultural imaterial mondial. Până acum, cele două state românești au înscris în patrimoniul universal cultural colindul în ceată bărbătească și scoarța de perete.


CITIȚI ȘI: Covorul basarabean a devenit parte a patrimoniului universal. De ce sunt importante scoarțele moldovenești 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *