Traian Băsescu va contesta hotărârea de la Chișinău care menține decretul lui Dodon pentru anularea cetățeniei moldovenești – și în același timp nu-i dorește președintelui Republicii Moldova să fie suspendat. De ce a rămas Băsescu fără cetățenia Chișinăului? – partidele politice tradiționale de la Chișinău se tem că va candida la alegerile din acest an, astfel că cel mai probabil la o decizie finală se va ajunge după vot.

traian-basescu
Traian Băsescu. FOTO: Sandu Tarlev

Fostul președinte al României crede că dreapta are o șansă la Chișinău dacă se va produce o colaborare a partidelor de pe acest segment sub un profil comun pro-unionist – iar lui Mihai Ghimpu îi urează să-și continue linia unionistă. Obiectivul lui Băsescu în Republica Moldova: să stârnească curentul unionist, în condițiile în care aceasta ar fi singura șansă a acestei țări de a intra într-un spațiu de prosperitate și securitate în condițiile în care nu există nici o șansă de aderare la UE, iar apropierea de Uniunea Eurasiatică este departe de a fi un proiect fezabil. Mai multe despre viziunea lui Traian Băsescu asupra modului în care se poate face reunificarea Republicii Moldova cu România citiți în interviul din rândurile următoare.

Cum apreciați decizia tribunalului de la Chișinău care a menținut decretul de suspendare a cetățeniei moldovenești?

Eu n-o să vin să comentez decizia judecătorului, până la urmă asta este justiția, iei decizia așa cum este și mergi mai departe. Iar eu am decis să fac apel la această decizie pe care o consider nedreaptă în argumentația pe care a avut-o Președinția.

Cât timp apreciați că va dura până se va ajunge la o decizie finală?

În principiu, dacă mă uit la prietenia partidelor politice tradiționale din Republica Moldova cred că va dura până după alegeri, dar asta nu mă împiedică să susțin PUN. Ei se tem să nu candidez, o simt și mi s-a și transmis într-un fel sau altul.

Ce faceți d-stră în Republica Moldova?

Vreau să stârnesc curentul unionist. Și vă spun și de ce: uitați-vă la Pactul Ribbentrop-Molotov, toate țările care au fost afectate – Polonia, Estonia, Lituania, Letonia – au scăpat de efectele Pactului Ribbentrop-Molotov. Singura națiune care trăiește și acum îngenuncheată de acest pact ticălos este națiunea română, trăiește împărțită în două state independente cu același popor până la urmă, că români suntem toți. Și vreau să-i conving pe cetățenii Republicii Moldova că soluția corectă pentru viitorul Republicii este reunirea cu România.

Dacă tot ați vorbit de Pactul Ribbentrop-Molotov, Memorandumul de la Meseberg semnat între Germania și Rusia în 2010 prin care se are în vedere instituirea unui nou spațiu de securitate în Europa alături de rezolvarea conflictului transnistrean – ar putea fi comparat cu un pact de neagresiune germano-rus?

Nu. Nu cred. Germania permanent a avut o preocupare pentru zonele cu conflicte înghețate și în mod deosebit pentru conflictul transnistrean. Nu cred că are vreo semnificație din acest punct de vedere, doar marchează interesul Germaniei de a soluționa problema conflictelor înghețate și Transnistria în mod deosebit.

Republica Moldova nu are nici o șansă fără România

Este România pregătită pentru unirea cu Republica Moldova și în oglindă – este pregătită Republica Moldova pentru unirea cu România?

Pregătirea de fond trebuie să fie a populației. Deocamdată în Republica Moldova există o majoritate care devine tot mai puțin consistentă ce-i drept, care nu vrea încă unirea cu România. O majoritate care trăiește în cele două iluzii: una pro-europeană în care politicienii așa-zis europeni îi mint că vor intra în Uniunea Europeană – ceea ce nu se va întâmpla; și alta a socialiștilor și în ultima vreme și a comuniștilor lui Voronin – mersul spre Uniunea Eurasiatică, iarăși un lucru imposibil. Deci populației i se vând iluzii. Există o singură certitudine: mergeți în orice familie de cetățeni ai Republicii Moldova și întrebați-i care este viitorul. Vor fi într-o dificultate foarte mare să spună care este viitorul copiilor lor în Republica Moldova atâta timp cât Republica Moldova se menține într-o zonă gri. Nu este și nu va fi în UE, nu este și nu va fi nici în NATO, nu este și nu va fi nici în Uniunea Eurasiatică. Cred că cel mai important lucru este să fie pusă frontal întrebarea: care este soluția pentru o perspectivă de prosperitate pentru cetățenii Republicii Moldova și o perspectivă de securitate. Sunt două lucruri esențiale pentru existența unei țări. Or din acest punct de vedere cred că răspunsul este foarte simplu pentru oricine: reunirea cu România, care este și în Uniunea Europeană și în NATO.

Uniunea Europeană cât de pregătită ar fi pentru o astfel de soluție?

Uniunea Europeană va trebui să fie la fel de pregătită cum a fost pentru reunificarea Germaniei. Deci nu văd un impediment atâta timp cât lucrurile se desfășoară în deplin acord cu actul final de la Helsinki care precizează modul în care se pot modifica frontierele în Europa și chiar la articolul 1 se spune foarte clar că se pot modifica frontierele prin negocieri politice și prin decizii politice. Doar așa, nu cu forța. De aici și efortul meu de a explica cetățenilor Republicii Moldova că soluția este un vot politic în Parlament pentru reunificarea țării.

Ghimpu să-și mențină linia unionistă

Cum vedeți situația politică din Republica Moldova, cum ați caracteriza echilibrul actual?

Nu putem vorbi de un echilibru, avem în față niște alegeri anul acesta, care se vor desfășura până la sfârșitul lunii decembrie în mod obligatoriu conform Constituției și nu putem încerca deccât să intuim viitoarele așezări politice. În ceea ce mă privește, analiza mea este că forțele de dreapta ar avea o șansă cu condiția să aibe acorduri de cooperare, ori înainte, ori după alegeri. Și aici mă refer la posibila cooperare dintre PUN spre exemplu și PAS, PUN și PDA – se pot găsi foarte multe formule. De asemenea trebuie atrase în această alianță partide neparlamentare, care însă sunt unioniste. Nimic nu trebuie lăsat la voia întâmplării și nimic nu este prea mic pentru un astfel de obiectiv.

În ce relații mai sunteți cu Partidul Liberal și cu Mihai Ghimpu?

N-am o relație în ultima vreme dar sper ca domnul Ghimpu să-și mențină linia unionistă.

Credeți că este posibilă o cooperare PUN – PL?

Este posibilă orice cooperare cu partide care vizează reunificarea țării.

Ce notă ați da actualei guvernări care și-a asumat apropierea de Uniunea Europeană?

Cred că guvernul Filip a performat bine, a venit într-un moment de criză puternică și a reușit să se credibilizeze, a deschis finanțările. Înainte de a redeschide finanțarea țării a reușit să obțină un acord de finanțare a nevoilor imediate ale țării cu România, de 150 milioane de euro, mai sunt 100 de milioane de euro pentru dezvoltare din timpul mandatului meu din care s-au cheltuit doar vreo 40 de milioane. Eu cred că guvernul Filip deși a fost privit cu scepticism la început a reușit să echilibreze lucrurile.

Suspendarea lui Dodon

Va suspendat și demis Igor Dodon? Există un tenis constituțional cu suspendarea parțială…

Cred că în orice țară democratică când nu sunt întemeiate suspendarea președintelui doar ca act politic este o mare greșeală. Este adevărat că domnul Dodon refuză să-și îndeplinească atribuții constituționale când vine vorba de remanieri guvernamentale, dar încă mi se pare că nu este suficient ca să suspenzi un președinte. Și asta v-o spune un președinte care a fost suspendat de două ori.

Pentru conflictul transnistrean au fost semnate recent câteva protocoale, ce părere aveți de evoluția negocierilor? Când ați fost la Washington în 2006 ați prezentat o hartă a conflictelor înghețate din jurul Mării Negre. În ce măsură influențează conflictul transnistrean procesul reunificării?

Și s-a confirmat până la urmă că aveam dreptate, că Marea Neagră este un lac rusesc. Privind la conflictul transnistrean în sine există acum un mare risc, riscul de transnistrizare a Republicii Moldova. Este un curent care aproape că începe să accepte federalizarea Republicii Moldova, sper să nu se întâmple și la nivelul Guvernului, dar după mintea președintelui Dodon asta ar rezolva problemele repede după gustul Kremlinului. Eu sper ca Guvernul să rămână pe pozițiile actuale și sper să nu ne trezim cu o situație în care influența Transnistriei printr-o eventuală federalizare să devină tot mai mare în politica externă a Republicii Moldova. În ceea ce privește o eventuală unire cu România a Republicii Moldova și efectele pentru Transnistria, aici eu trebuie să fiu extrem de cinstit: România a fost până la Nistru, niciodată dincolo de Nistru – deci istoric nu am putea revendica Transnistria. În al doilea rând susțin că Transnistria nu trebuie să împiedice unirea Republicii Moldova cu România, Transnistria a fost teritoriu ucrainean, primit de Republica Moldova în schimbul unor teritorii trecute la Ucraina. Situația Transnistriei trebuie să fie o negociere între București, Chișinău pe de o parte, Kiev pe de alta și Moscova – pe motiv că și acum mai au 21.000 de tone de materiale militare depozitate în Transnistria, în afară de prezența trupelor ruse de aici.

Unirea amânată devine mai scumpă

În ultima vreme ați mers la firul ierbii și v-ați întâlnit cu cetățenii Republicii Moldova. Ce impresie v-au lăsat aceste întâlniri?

Eu nu am avut întâlniri în care m-am dus să țin o cuvântare după care să-mi iau gentuța și să plec. Am deschis întâlnirile cu un discurs după care am lăsat loc de întrebări de la cetățeni. Nu spun că asta vor toți cetățenii, dar marea majoritate a cetățenilor din Republica Moldova cu care m-am întâlnit puneau problema unirii. Și ei văd ca soluție de viitor reunirea Republicii Moldova cu România. În același timp exista o preocupare legată de costurile reunificării și nu am ezitat să spun că sunt destul de mari, e adevărat că România este acum în situația în care poate susține costurile reunificării, dar în același timp am atenționat asupra faptului că prelungirea momentului unificării o face tot mai scumpă. Și vă dau câteva exemple: în România crește an de an subvenția pentru agricultură; orice fermier din România are o subvenție de 190 de euro la hectar sau are o subvenție pentru o vacă de carne de 500 euro sau are o subvenție pentru un hectar de solarii de 3.000 euro – această subvenție crește în fiecare an. Cu cât întârziem, cu atât diferența între zero din Republica Moldova și subvențiile din România va fi mai mare – deci un cost mai mare. Sau: în România viteza de creștere a pensiilor și salariilor este mult mai mare decât în Republica Moldova ca și diferența tot mai mare între alocările guvernamentale din cele două țări pentru salarii și pensii. Cu cât întârziem, cu atât diferența va fi mai mare, costul pentru re-echilibrarea situației va fi tot mai mare. De aceea pledez pentru o soluție rapidă.

traian-basescu
Traian Băsescu. FOTO: Sandu Tarlev

Cum se vor integra în România cei care în acest moment sunt extrem de pro-ruși în Republica Moldova?

Important este ca pro-rușii să fie jumătate minus unu față de pro-românii care să fie jumătate plus unu, aceasta este regula democrației. Și în România avem pro-ruși, dar sunt minoritari, avem și pro-americani, avem și pro-germani, avem și pro-francezi – dar important este să existe o majoritate care să știe ce vrea și să dea cursul reunificării. Mai este până atunci, nu se va întâmpla peste noapte – dar nici foarte departe nu este momentul pentru că observațiile pe care le fac legat de cercetările sociologice din Republica Moldova arată o creștere care este și impresionantă și dădătoare de speranțe acelora care văd în reunificare o soluție.

1 comentariu

  1. Un material testamentar care ar fi trebuit să circule în R.M. macar cu încă 20 de ani în urmă şi astăzi nu mai era nevoie de el. Asta vorbeşte despre necesitatea frecvenţei arhisporite cu care se cere răspândit.

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*