Ce va face Dodon cu testamentul lui Timofti?

Dacă pe timpul agrarienilor se spunea că nu e importantă limba pe care o vorbim, ci ceea ce punem pe limbă, atunci pe timpul primului președinte ex-comunist, Igor Dodon, ar putea să nu mai conteze nici ce punem pe limbă. Dar ne vom întreba ce facem cu limba.

Joi, 17 noiembrie, în cadrul unei întrevederi cu diplomații acreditați în Republica Moldova, președintele în exercițiu, Nicolae Timofti, a ținut un ultim discurs oficial. Acesta a vorbit despre testamentul pe care îl lasă succesorului său care, cel mai probabil, va fi Igor Dodon.

„Președintele Republicii este garantul suveranității și independenței naționale. Promovarea și consolidarea identității naționale, a valorilor naționale mi-au asigurat verticalitatea și moralitatea. Am vorbit cu mândrie și speranță despre limba română chiar și acolo unde se consideră că avem acasă o limbă cu altă denumire – moldovenească. Independența și identitatea națională, dragostea de țară – acestea au fost principalele atribute de care m-am condus pe durata mandatului meu. Nici un Președinte, nimeni nu are dreptul să atenteze la valorile noastre naționale, la tradițiile poporului băștinaș și la ale celor care conviețuiesc cu el. Acesta este testamentul meu pentru succesorii din instituția prezidențială”, a declarat Timofti.

Am toate motivele să cred că dacă viitorul președinte al Republicii Moldova va fi Igor Dodon – dar se pare că asta se va întâmpla – atunci acest testament va fi „rupt” în bucăți. Fost comunist, autoîntitulat la un moment dat „tehnocrat”, Igor Dodon este cunoscut pentru retorica sa promoldovenească. Aceasta, de fapt, a fost laitmotivul campaniei sale electorale pentru alegerile prezidențiale. Anume pe acest subiect și-a construit campania și antecampania electorală – promovarea unui lider patriot într-o țară din care pleacă oamenii.

Într-o țară în care statul nu vorbeşte niciodată cu cetățeanul său decât o dată la 4 ani și nu-l ascultă decât atunci când acesta transferă bani în buget, într-o țară în care statul a avut mereu grijă ca mai mult de jumătate din populație să-și dorească să fie alintată de o „mână de fier” ca a lui Putin, discursul lui Dodon nici nu putea fi altul.

Promisiunile de a scoate statul din captivitate, de a-l băga la pușcărie pe Plahotniuc, de a majora pensiile, de a întoarce miliardul și, poate cea mai importantă promisiune, de a asigura pacea au fost uitate din prima secundă când a fost clar că Dodon a câștigat alegerile. De fapt, mandatul de președinte al lui Dodon se va baza pe scoaterea în lumina reflectoarelor a istoricilor Sergiu Nazaria și Piotr Șornicov, a lui Vasile Stati (autorul dicționarului moldo-român) și alți ideologi care vor lucra pentru un singur scop – acela de a ne spune cât de moldoveni suntem și cât de patrioți putem fi dacă vom rupe ia românească de pe noi.

Președintele Igor Dodon va merge din școală în școală și le va înmâna fiecărui elev câte un manual de istorie a Moldovei (probabil cu autograf, așa cum a făcut-o în 2004 Vasile Tarlev când a tipărit „prima ediție” de la Chișinău a Bibliei în „limba moldovenească” și a înmânat-o mitropolitului Vladimir). În manual probabil va fi scris despre faptele vitejești ale moldoveanului Ștefan cel Mare. Iar directorilor le va înmâna câte un portret de-al său în care se va observa mica insignă cu chipul lui Putin prinsă la piept.

Dar desigur promovarea patriotismului va merge la pachet cu promovarea dușmanilor țării – ce fel de patriot ești dacă nu îți cunoști dușmanii? UE, NATO, România, homosexualii, Anatol Șalaru, Traian Băsescu, șampania, tancurile NATO și Moș Crăciun sunt dușmanii Republicii Moldova. Declarațiile „echilibrate” din ultimele două interviuri de la Radio Europa Liberă – că trebuie să trăim bine și cu Vestul, și cu Estul; că Igor Dodon va fi președintele tuturor – sunt făcute din lipsă de imaginație. De fapt, Republica Moldova trebuie să prietenească numai cu Federația Rusă, Uniunea Eurasiatică, Patriarhul Kirill, Vladimir Putin, Dmitri Rogozin, vodca, tancurile Armatei a XIV-a și Moș Gerilă.

Dodon va fi președintele care va continua să promoveze Republica Moldova în presa internațională ca fiind (unica?) țară din lume în care limba oficială a țării este numită diferit în funcție de cine devine șeful statului. Cine știe, poate acest subiect îl va depăși pe cel despre „furtul miliardului”. Iar dacă va continua în acest ritm, atunci nu ne va surprinde dacă Igor Dodon va contesta chiar și Declarația de independență a Republicii Moldova în care limba română este decretată limbă de stat și va redacta alta în care va scrie că URSS trebuie să reînvie… din „patriotism”. Și tot din „patriotism” nepoții lui să învețe istoria Moldovei federative.

Lasă un comentariu