Meniu Închide

CEDO versus Moldova: 200 de hotărâri privind tehnicile de tortură sau suprimarea vieții private, comentate la Chișinău

judecata judecatori

Republica Moldova este parte a Convenției Europene a Drepturilor Omului de 20 de ani. În acest timp țara noastră a ajuns în atenția judecătorilor CEDO de aproape 200 de ori. În cele mai multe cazuri statul a fost obligat să plătească despăgubiri de zeci de mii de euro pentru că a fost găsit vinovat de încălcarea drepturilor cetățenilor săi. De regulă, instituțiile noastre sunt învinuite de rele tratamente, nerespectarea vieții private și de lipsa interesului față de victimele violenței domestice. Ieri, la Chișinău, a fost lansat volumul „Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu asupra hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului versus Moldova”.

Articolul 2 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului este unul dintre cele mai încălcate în Republica Moldova. Articolul stipulează că dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege și că moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenționat decât în situațiile absolut necesare: și anume pentru a asigura apărarea cuiva împotriva violenței ilegale, pentru a efectua o arestare legală sau a împiedica evadarea unei persoane deținute legal și pentru a reprima, comform legii, tulburări violente sau o insurecție.

Dreptul la moarte

Acest articol cuprinde anumite privințe controversate. Convenția nu explică ce este viața, când începe și când sfârșește aceasta. De aici rezultă unele întrebări privind dreptul la viață al fătului nenăscut și al legalității avortului. O altă problemă născută pe terenul articolul 2 este dacă acesta include și dreptul persoanei la moarte, adică la suicid, eutanasie și moartea asistată medical.

În Republica Moldova nu au existat precedente în acest caz, însă unul din cazurile emblematice a avut loc în Marea Britanie. În speța Pretty versus Regatul Unit reclamanta, care suferea de o boală incurabilă și progresivă, și-a rugat soțul să o ajute să-și ia viața. Femeia a apelat la autorități pentru a se asigura că partenerul ei nu va avea probleme cu legea din acest motiv. Autoritățile nu au sprijinit-o în acest demers și femeia s-a plâns la Curtea de la Strasbourg. Judecătorii europeni au constatat că dreptul de a muri cu sprijinul unei terțe persoane sau a unei autorități publice nu este consfințit în Articolul 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Decesul victimei aflată în custodia statului

În cauza Ghimp și alții vs Republica Moldova CEDO a analizat decesul lui Leonid Ghimp aflat în custodia statului. Acesta și-a pierdut viața pentru că a fost maltratat în Comisariatul de poliție a sectorului Ciocana din Chișinău. Dosarul penal pornit împotriva celor trei polițiști, presupuși torționari, s-a finalizat cu achitarea lor pe toate capetele de acuzare. CEDO a hotărât că statul nu a gestionat corect și nu a elucidat adevărata cauză a morții bărbatului. Respectiv, familia acestuia a primit de la stat despăgubiri morale în valoare de 60.000 de euro, despăgubiri materiale de 50.000 de euro și aproape 5.000 de euro pentru a acoperi costurile și cheltuielile de judecată.

Republica Moldova a ajuns în atenția CEDO și pentru că instituțiile medicale ale statului nu oferă îngrijirile necesare pacienților cu afecțiuni grave. De exemplu, în cauza Pentiacova și alții v. Republica Moldova, reclamanții s-au plâns că statul nu le pune la dispoziție un tratament corespunzător pentru a-și ține sub control maladiile cronice de insuficiență renală. Din cauza că secția de hemodializă din cadrul Spitalului Clinic Republican nu dispunea de suficiente medicamente, pacienții puteau să facă doar două ședințe de hemodializă pe săptămână în loc de trei, așa cum ar fi fost normal pentru a menține funcționalitatea organelor interne. Astfel, reclamanții au pretins că le-a fost încălcat dreptul la viață garantat de articolul 2 al Convenției, însă Curtea nu le-a dat dreptate. Judecătorii europeni au subliniat faptul că insuficiența renală este o maladie foarte gravă cu o rată a mortalității înaltă în toată lumea, nu doar în Republica Moldova. Prin urmare, aceștia au decis că pretenția reclamanților este nefondantă.

Tehnicile de tortură ale polițiștilor moldoveni

Republica Moldova este condamnată la CEDO pe mai multe categorii de rele tratamente. În cauza Corsacov, Curtea a decis că violența aplicată reclamantului a fost deosebit de gravă, catalogată chiar ca act de tortură. Reclamantul Mihai Corsacov a fost reținut de polițiști în anul 1998, pe când avea 17 ani, fiind acuzat de furt. Probele medicale au confirmat că adolescentul a fost lovit cu diverse obiecte în cap și la talpa piciorului stâng, practică numită „falaka”. Ulterior, în alte cauze, judecătorii europeni au stabilit că „falaka” reprezintă un act de tortură veritabilă la care polițiștii moldoveni apelează deseori. „Spânzurătoarea palestiniană” sau „rândunica” sunt alte tehnici de tortută practicate în comisariatele de poliție din Moldova. În cazul Corsacov, CEDO a decis că Republica Moldova trebuie să-i acorde reclamantului 20.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral şi 1.000 de euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.


CITIȚI ȘI: Secțiile de poliție din Moldova, cuiburi ale torturii. Cum se distrează polițiștii pe seama infractorilor


Republica Moldova se face vinovată, în multe hotărâri CEDO, de nerespectarea dreptului la viața de familie a deținuților. În cauza Ciorap v. Moldova, reclamantul s-a plâns că nu i-a fost respectat dreptul de a avea întrevederi cu familia sa și că orice contact fizic era exclus. La fiecare întrevedere reclamantul era despărțit de membrii familiei sale de un perete de sticlă și comunicau printr-un telefon. Guvernul Moldovei nu a prezentat niciun act legislativ care să justifice instalarea unui perete din sticlă în camerele unde deținuții se întâlneau cu rudele. Deținuților li se încalcă adesea dreptul de a avea conversații private cu avocații lor, de a-și citi corespondența și de a comunica informații confidențiale rudelor.

În ce condiții se acceptă cererile la CEDO

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului poate fi sesizată doar după ce s-au epuizat toate căile de atac interne și nu mai târziu de 6 luni de la decizia internă definitivă. CEDO nu acceptă cererile anonime, cele care sunt similare cu alte cereri examinatae anterior sau cereri abuzive. Astfel, într-o cerere adresată judecătorilor europeni nu se acceptă exprimări injurioase și defăimătoare la adresa Guvernului Republicii Moldova, nu se acceptă învinuiri false sau nefondate sau cereri în care reclamantul vrea să se eschiveze de la o pedeapsă. Numărul plângerilor împotriva Republicii Moldova aflate pe rol în 2016 a scăzut față de 2015, dar a rămas mult mai mare decât media europeană, potrivit unui raport realizat de CEDO.


CITIȚI ȘI: Femeile maltratate care au îngenuncheat Republica Moldova la CEDO


Anul trecut CEDO a emis 19 hotărâri împotriva Moldovei, cele mai multe fiind pe baza cazurilor de tortură. Țara noastră se situează pe locul 7 din cele 47 de țări membre ale Consiliului Europei, când este vorba de numărul cererilor depuse la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. De cele mai multe ori statul ajunge să fie condamnat și să plătească sute de mii de euro drept despăgubiri.

Volumul „Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu asupra hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului versus Moldova” conține analiza integrală a celor 196 de hotărâri și 40 de decizii adoptate de CEDO în privința Republicii Moldova până la 31 decembrie 2015. Cartea a fost editată de Institutul Național al Justiției cu sprijinul Curții Supreme de Justiție și al Consiliului Europei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *