Colindul de ceată bărbătească, intrat în patrimoniul universal UNESCO, se mai practică în câteva sate din Republica Moldova, în special în sudul țării, în Lunca Prutului de Jos.

În decembrie 2013, colindul de ceată bărbătească a devenit parte a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii UNESCO. A fost primul element de patrimoniu cultural din spaţiul basarabean protejat de UNESCO. Anul acesta a intrat pe lista patrimoniului imaterial şi covorul de perete ţesut în ţara noastră, aşa numitele scoarţe moldoveneşti.

12391323_985217401539481_1980763708141900978_n
Colectivul Folcloric „Plăieșii” condus de Nicolae Gribincea. FOTO: facebook.com/Plaiesii

Povestea colindului din Moldova

Cu rădăcini adânci în cultura şi tradiţiile poporului nostru, colindul de ceată bărbătească reprezintă un fenomen al identităţii naţionale. Obiceiul colindatului este foarte vechi, nu se ştie cu exactitate când a apărut în arealul românesc. Iniţial, era practicat iarna de necreştini, iar după naşterea lui Isus Hristos a luat semnificaţii creştine.

În prezent, există colinde religioase şi laice. Cele religioase sunt colindele cu mesaj creştin – „Steaua sus răsare”, „Trei crai de la răsărit”, „În drum spre Vicleim”, „Trei păstori se întâlniră” etc. Colindele laice sunt adaptate de cei care le cântă și sunt adresate membrilor familiei sau unei comunități. Deseori, acestea se referă la îndeletnicirile practicate de semenii colindătorilor: colind de vânător, de pădurar, de gazdă, de cioban, de fată mare, de flăcău, gospodar etc.

Conducătorul formaţiei „Plăieşii”, Nicolae Gribincea, ne-a spus că bărbaţii mai cântă colinde vechi istorice legate de cetină, cerb, şoim şi voinicie. „În ţară sunt sate cu tradiţii unde colindatul e obligatoriu în seara de Crăciun. Ziua fetele merg cu cântecul de stea, iar seara băieții cântă colinde de îndeletnicire. Mai târziu, în noapte, pornesc cu colinda adulții, gospodarii din sat, chiar şi bătrânii”, spune Gibincea.

12063714_1048095431918344_5815243646721872106_n
Plăieșii lui Nicolae Gribincea. FOTO: facebook.com/Plaiesii

În lista UNESCO nu au intrat anumite tipuri sau denumiri de cântece, ci procesul colindului de ceată bărbătească. Nicolae Gribincea menţionează că „fenomenul colindatului este autotcurpinzător, în tot arealul românesc, iar aşa o bogăţie nu mai are nimeni. Avem editate cărţi de colinde. Tradiția nu se pierde, nici perioada sovietică nu a scos colindul din aria sa. Lumea se exprimă prin frumos. Odată cu migraţia, multă lume pleacă din sate, dar asta nu înseamnă că tradiția se pierde, e peste timp. Cei care-l practică se adună şi fac un fel de repetiţie. E un fenomen bine conturat care nu va fi stârpit niciodată. Nu poate dispărea, pentru că se transmite de la o generaţie la alta prin viu grai”, se arată sigur de dăinuirea în timp a colindatului de Crăciun artistul.


CITIȚI ȘI: Covorul basarabean a devenit parte a patrimoniului universal. De ce sunt importante scoarțele moldovenești


O dată intrat în patrimoniul cultural mondial, alături de scoarța moldovenească, colindul de ceată bărbătească va fi o atracție pentru turiști și o imagine pozitivă pe plan internațional. De asemenea, autoritățile moldovenești consideră că vor putea obține fonduri europene pentru promovarea tradiției naționale.

Un obicei uitat în timp

Satul Slobozia Mare din raionul Cahul este unul dintre puținele localități unde s-a păstrat colindul în ceată bărbătească. În ajun de Crăciun, bărbaţii merg prin sat din casă în casă şi interpretează colinde, iar în schimb primesc colaci, crăciunei, nuci, mere, dulciuri şi bani. La Slobozia Mare bărbații cântă colind de gospodar, de fete, de băieți, de jupâneasă, de jupân și religioase. „Colindele religioase sunt cântate de cetele bisericii Baptiste, Evangheliste, Ortodoxe. Ansamblul folcloric „Mocănașii” au o ceată impunătoare de bărbați care cântă colinde profesionist, altfel decât cele din sat”, mărturisește Valentina Carastan, primar de Slobozia Mare.

10702210_293408140844098_1851054375257870648_n
Mocanii de la sud. FOTO: Primăria Slobozia Mare

Colindătorii îmbracă căciuli mocănești (căciulă de cârlan, ciobănești), eșarfe de lână sau orice element al portului popular și pornesc cu cântecul de iarnă prin tot satul. În localitate nu există o evidență a cetelor de colindători.

Meșterul popular Constantin Cojan din satul Colibași, raionul Cahul, povestește că prin sat mai merg cu colinda școlarii. „Înainte erau mai mulți. În sat au rămas foarte puțini oameni cu vârste cuprinse între 30-45 de ani. Pe timpuri, tinerii aveau o cârjă pe care înșirau colacii primiți în dar. Colacul se dădea numaidecât”, își amintește meșterul popular.

10703506_293408110844101_5240100104007083351_n
Colectivul folcloric „Mocănașii” din lunca Prutului de jos. FOTO: Primăria Slobozia Mare

Vatra colindelor de ceată bărbătească se află în sudul Moldovei – satele Slobozia Mare, Colibaşi, Câşliţa Prut din raionul Cahul, Sadâc din raionul Cantemir, Popeasca din raionul Ştefan Vodă. În zona de centru şi nord, acest obicei s-a păstrat în localităţile Hădărăuţi din raionul Ocniţa, Parcova din raionul Edineţ, Pelenia din raionul Drochia, Boşcana din raionul Criuleni şi Rogojeni din raionul Şoldăneşti.

1 comentariu

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*