Condamnații care își ispășesc pedeapsa pe acoperiș. Cum scapă infractorii de închisoare

O lună de arest echivalează cu 60 de ore de muncă neremunerată și amendă în valoare de 50 de unități convenționale. Persoanele care au comis infracțiuni mai puțin grave au dreptul să-și aleagă forma de pedeapsă: închisoarea sau munca neplătită în folosul comunității. Deși a doua opțiune pare ceva mai confortabilă și prezintă multiple avantaje atât din punct de vedere social, cât și economic, unii infractori preferă să stea în celulă decât să pună mâna pe lopată.

În Republica Moldova munca neremunerată în folosul comunităţii este aplicată din anul 2003 și constă în antrenarea condamnatului în diverse sfere de activitate în funcție de programul său de serviciu sau de studii, fiind stabilită de autorităţile locale. Acest tip de pedeapsă se stabileşte pe un termen de la 60 la 240 de ore şi este executată de la 2 până la 8 ore pe zi. De altfel, sancțiunea este aplicată din cele mai vechi timpuri. În perioada guvernării lui Pompei în Roma antică a fost efectuat unul din primele experimente de aplicare a acestui tip de pedeapsă atunci când piraţii prinşi în Marea Mediterană nu au fost omorâţi, ci repartizați pe întreg teritoriul imperiului și împroprietăriţi cu pământ fiind transformaţi cu timpul în slujitori fideli ai statului. Se crede că Pompei a apelat la această metodă fiind sigur că chiar și cele mai nemiloase fiare își pierd cruzimea dacă sunt tratate cu blândețe.

Regulile muncii în folosul comunității

În funcţie de caracterul infracţiunii săvârşite şi de persoana inculpatului, munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi stabilită pe un termen de la 60 până la 240 de ore. De obicei, această pedeapsă se aplică pentru infracţiuni uşoare care prevăd o pedeapsă de până la 5 ani de închisoare sau pentru care nici nu se aplică privarea de libertate. De obicei, infractorii curăță terenul întreprinderilor industriale, culeg fructe şi legume, îngrijesc animalele, sădesc copaci, cosesc iarbă, curăţă acoperişurile de zăpadă și chiar îngrijesc de persoanele cu vârsta înaintată. Igor Sandu, președintele interimar al Oficiului de Probațiune Botanica și șeful-adjunct al Direcției monitorizarea activității de probațiune din cadrul Inspectoratului Național de Probațiune, ne-a explicat modalitatea de aplicare a acestei sancțiuni. „Conform Codului Penal, pedeapsa cu munca în folosul comunității este singura care are nevoie de acordul persoanei în cauză. Infractorii nu pot munci noaptea sau în condiții care le pun în pericol viața și sănătatea. În weekend-uri muncesc doar dacă își doresc. Totodată, sancțiunea nu poate fi aplicată persoanelor cu dizabilitate severă, invalizilor de gradul doi și trei, femeilor însărcinate sau mamelor cu copii mai mici de 8 ani”.

Hărnicia sau pușcăria

Într-una din aceste zile, l-am suprins pe Marcel în timp ce cosea iarba în curtea unui bloc. Povestește ușor rușinat că a avut un conflict cu vecina și din cauza aceasta a fost condamnat la 200 de ore de muncă în folosul comunității. „Fac două ore pe zi, de la 8.00 la 10.00 și apoi plec la serviciu. Astăzi cosesc iarbă. Nu este greu, iar supraveghetorii se poartă frumos cu noi”, mărturisește tânărul. Acesta se declară mulțumit de sentința sa întrucât consideră că e mai bine să lucrezi câteva ore pe zi decât să faci pușcărie. „Vreau să termin mai repede, ca să am mai mult timp pentru serviciul meu. Trebuie să plătesc chiria și să acopăr alte cheltuieli”, spune Marcel care se pare că și-a învățat lecția și promite că „nu va mai avea conflicte cu vecina”.

Infractorii responsabili

Majoritatea persoanelor care fac muncă în folosul comunității sunt repartizate în cadrul Întreprinderilor Municipale pentru Gestionarea Fondului Locativ (ÎMGFL). Petru Ungureanu este maestru pe reparații curente în cadrul întreprinderii, iar în prezent are sub supraveghere doi tineri condamnați care muncesc alături de ceilalți angajați. Fiecare din ei are o fișă personală unde sunt notate orele muncite zilnic și încălcările comise. „Sunt băieți foarte serioși și sunt din cei mai ușuratici. Mă lupt acum cu unul mai puțin disciplinat care nu se prezintă. Încercăm să discutăm frumos, uneori trebuie să fim și mai duri. Să știți că există persoane cu care oricât ai vorbi, oricum fac cum vor. Dar în general băieții sunt foarte responsabili”, asigură Petru Ungureanu.

Ne-am convins de acest lucru urcând pe acoperișul unui bloc din sectorul Botanica acolo unde își ispășeau pedeapsa Veaceslav și Dumitru. Băieții schimbau fâșiile de ardezie. Primul are 25 de ani și muncește opt ore de luni până vineri.

„Mai am încă 115 ore. Aș fi putut fi în vacanță acum… Dar mai bine așa decât să stau 80 de zile la închisoare”, spune Veaceslav. „Eu am înțeles că am greșit, chiar și fără să fi fost pedepsit”, afirmă el.

Dumitru este cu câțiva ani mai tânăr și mai are 8 zile până la ispășirea sentinței de 140 de ore de muncă neremunerată. Este nerăbdător să-și recapete libertatea deplină și să se ocupe cu ceea ce-i place mai mult: luptele libere.

De la condamnat la angajat

Vasile este trecut de prima tinerețe și este descris de superiorii săi drept un exemplu de succes. După ce a muncit în folosul comunității în cadrul ÎMGFL s-a angajat la aceeași întreprindere. „Este un angajat foarte bun, muncește bine și depune efort. Avem încredere în el”, subliniază Petru Ungureanu, maestru pe reparații curente în cadrul organizației. „Cel puțin am un salariu asigurat. Nu mă îmbogățesc, dar nici nu mor de foame”, comentează Vasile.

În Republica Moldova există 42 de birouri de probațiune, iar în Chișinău sunt cinci la număr, pentru fiecare sector al Capitalei. Președintele interimar al Oficiului de Probațiune din sectorul Botanica spune că munca în folosul comunității este cu adevărat dedicată societății.

„Dacă ai făcut gălăgie la o terasă, le-ai provocat disconfort clienților și atunci ești dator să-ți răscumperi vina. Aceste persoane nu muncesc pentru stat, dar pentru locuitorii orașelor. Sunt însă din cei care spun de la bun început că preferă să stea în celulă decât să muncească”, povestește Igor Sandu.

„Mulți nu-și iau în serios sentința. Au impresia că se vor înțelege cumva cu responsabilii și scapă. Nimic mai greșit. Consilierii de probațiune muncesc foarte mult în ultimii ani. În fiecare dimineață au loc verificări și deplasări la fața locului”, afirmă Igor Sandu.

Avantajele muncii neremunerate

Avantajele aplicării unei astfel de sancțiuni sunt multiple. „Pe plan economic, întreținerea unui deținut este mai scumpă, de aproximativ 13-16 euro pe zi. În schimb, întreținerea unei persoane care muncește în folosul comunității este de 4-5 dolari”, explică Igor Sandu. „În plan social este de menționat faptul că omul rămâne în continuare în comunitate, nu pierde legătura cu familia și nu deprinde obiceiurile proaste din penitenciare. Acolo nu se produce reeducarea deținuților, ci dimpotrivă. În plus, datorită lucrărilor efectuate de aceste persoane se economisesc sume considerabile de bani din bugetul local. În 2013 și 2014 s-au economisit peste 2 milioane de lei, iar în 2015 – mai mult de 3 milioane de lei”, argumentează Igor Sandu.

Cum convingi condamnații să muncească

Consilierii de probațiune care lucrează cu persoanele condamnate au sarcina de a-i convinge să-și îndeplinească obligațiile și adesea joacă rolul unui psiholog. „Consilierii sunt instruiți la Institutul Național de Justiție. Se pune accent pe comunicare. De când asigur interimatul am întâlnit și persoane agresive, puse pe harță. Eu mereu îi las să se calmeze, să-și verse năduful, apoi discutăm calm, cu zâmbetul pe față”, afirmă Igor Sandu.

Numărul persoanelor care fac muncă în folosul comunității a crescut în ultimii ani. În 2010, 1.864 de adulți s-au implicat în aceste activități, iar în 2015, numărul lor a crescut la 2.401. De la începutul anului 2016, 924 de persoane au fost condamnate la munca în folosul comunității, printre care 26 de femei și restul bărbați. Totodată, se observă o creștere a numărului orelor executate, care în 2015 au fost de 304.940.