Copiii străzii provin, în special, din familii social-vulnerabile unde se consumă alcool, se aplică violența și lipsește educația. Autoritățile sunt neputincioase în fața acestui fenomen, iar copiii preferă să doarmă în drum. Legile și regulamentele elaborate de autoritățile din Moldova nu funcționează, iar protecția copilului în țara noastră aproape că nu există. ONG-urile vor să îngrijească de acești minori, dar nu-i pot reprezenta legal și cer mai multe împuterniciri.

Sursa foto

Numărul copiilor străzii rămâne constant în Chișinău, chiar dacă autoritățile lucrează cu familiile, implică poliția și-i plasează în centre de plasament unde le oferă condiții mai bune de trai. „În Chișinău avem 15 copii. Chiar dacă sunt deferiți poliției aceștia revin în stradă. Lucrul cu familia nu are niciun efect. Comit infracțiuni, dar nu pot fi trași la răspundere, deoarece sunt sub vârsta răspunderii penale. Unii consumă alcool”, spune Dorel Nistor, șeful secției siguranță copii din cadrul Inspectoratului General de Poliție Chișinău.

Copiii părăsesc centrele de plasament

Chiar dacă își trăiesc viața pe străzile Chișinăului și cerșesc, copiii susțin că ei se simt bine în stradă, deoarece lumea le oferă ajutor și sunt clădiri abandonate în care pot dormi. „Ei preferă strada. Acest fenomen nu va dispărea totalmente. Autoritățile locale nu fac față. Problema este în Chișinău. Acești copii nu ascultă”, menționează Rodica Terehovschi, șef interimar al Direcției municipale pentru protecția drepturilor copilului din Chișinău. Situația copiilor străzii a fost discutată de către reprezentanții Primăriei Chișinău, Avocatul poporului pentru drepturile copilului, ONG-urile de profil și Minsiterul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale din Republica Moldova (MSMPS).

Fenomenul copiilor străzii este întâlnit peste tot în lume, dar accentuat în orașele mari, unde aceștia pot supraviețui. Minorii vin din satele Moldovei la Chișinău. Unii dintre ei spun că au fugit de la stâna de oi. Consecințele sunt destul de grave, deoarece acești copii au tulburări de comportament, intră în conflict, consumă alcool și sunt agresivi verbal.

„Știți că avem copii care nu au cod numeric personal? Un copil care 13 ani a fost pe drumuri și a trăit într-o stână de oi nu a avut niciodată acces la asistență medicală. Degeaba poliția reține de două ori același copil dacă el nu e dus la expertiza medicală. Eu nu-l pot duce, deoarece nu sunt reprezentant legal. Aceste lucruri influențează implementarea tuturor strategiilor, legilor și standardelor. Nu se întâmplă nimic. S-a terminat protecția copilului în Moldova. Nu știu dacă tot ce e scris în Strategie o să ajute cumva copilul care nu a știut că condiții înseamnă nu stâna de oi sau hotelul Național, dar un pat cu lenjerie care se schimbă și se spală. La copilul ăsta în cap există un model care i l-a dezvoltat mediul în care a stat. Atunci când noi îi oferim alte condiții de care el nu știa înseamnă că noi i-am stricat confortul. Cât de mari suntem noi, de 40-50 de ani, dar dacă ni se spune că eu azi îți schimb biroul pentru că așa vreau, atunci noi spunem: ei da, i-a vezi, amuș… Fix așa vorbesc copiii. Hai să facem baie? Ia mai lasă-mă. Lucrurile care nouă ni se par normale pentru acești copii sunt anormale. Faceți-mă reprezentant legal și eu mă voi ocupa de acești copii”, solicită indignată Mariana Ianachevici, director executiv la Asociația „Ave Copiii” din Chișinău.

În căutare de psihologi

Autoritățile locale propun crearea unui serviciu psiho-pedagogic care prevede lucrul intensiv cu copiii aflați în situații de risc și părinții acestora. În școlile din Republica Moldova nu sunt psihologi care pot să le vorbească celor mici. Victoria Ioniță, șefa Direcției pentru protecția copilului din sectorul Botanica, spune că serviciul specializat trebuie să fie creat în primul rând în Chișinău, deoarece anume de Capitală sunt atrași acești copii. Totodată, cea mai mare problemă este conlucrarea autorităților locale cu părinții și tutelarii copiilor care locuiesc în locuri părăsite. Asta se întâmplă din cauza că mulți copii sunt fără mamă – este decedată sau plecată peste hotare, iar copilul a rămas în grija bunicului.

Ce spune Avocatul Poporului?

În anul 2016 autoritățile au discutat despre necesitatea creării unui centru de plasament național pentru copiii străzii. În acest context, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului consideră că acest centru nu va soluționa problema acestor copii.

Maia Bănărescu recunoaște că în secolul al XXI-lea avem copii nedocumentați, inclusiv mame. „Am văzut copii în stână. Un copil din raionul Hâncești trăiește cu mama într-o încăpere improvizată unde nu are condiții elementare. Cel mai grav e că mama nu vede o problemă. Noi avem servicii, dar trebuie să lucreze. Legislația este neclară. Avem nevoie să se lucreze cu copiii care au intrat în comportament deviant și atunci când copilul deja a intrat în conflict cu legea. Nu avem specialiști pregătiți și salarii competitive”, a concluzionat Avocatul Poporului pentru drepturile copilului din Moldova.

Fluctuația de personal, indiferența părinților, suprasolicitarea la locul de muncă a polițiștilor, pedagogilor și asistenților sociali sunt alte probleme cu care se confruntă sistemul de protecție al copilului.

1 comentariu

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*