Cum au fost desecretizate arhivele KGB în Moldova, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Armenia și Belarus

Directorul arhivei Serviciului de Securitate și Informații din Ucraina (SBU), Andrei Kogut, a fost la Chișinău și a vorbit în cadrul unui seminar deschis la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova despre modul în care au fost desecretizate arhivele KGB în Ucraina. Experți din Ucraina au relatat, la rândul lor, despre situația acestor arhive în statele Parteneriatului Estic – Georgia, Azerbaidjan, Armenia, Belarus și Republica Moldova. Despre desecretizarea arhivelor KGB în Republica Moldova a vorbit istoricul Igor Cașu.

FOTO: Sandu Tarlev

Din cele relatate aflăm că cel mai bine, în ceea ce privește deschiderea arhivelor KGB, stau lucrurile în Ucraina. Parlamentul ucrainean a adoptat la 9 aprilie 2015 o lege în cadrul „Pachetului de decomunizare” care reglementează accesul deschis la arhivele KGB și organele de represiune ale regimului totalitar comunist pentru anii 1917-1991.

Desecretizarea arhivelor KGB înseamnă ruperea de trecutul totalitar

Andrei Kogut a subliniat sensul simbolic al acestei deschideri: desecretizarea presupune ruperea legăturilor cu trecutul totalitar și înaintarea pe făgașul unei societăți deschise. „Acest lucru este important și pentru serviciile de informație din toate aceste state și pentru structurile de forță”, a adăugat Kogut. S-a adeverit că accesul liber la arhivele KGB este important mai ales pentru acele state care declară că vor să fie libere și democratice.

De fapt, în Ucraina arhivele au fost deschise de jure încă pe timpul președintelui Victor Iușcenko, în anii 2008-2010. Aceste documente nici nu erau secretizate prin lege, ci prin tradiție. În anul 2010 s-a reușit publicarea unui set de 25.000 de documente pe un site, jumătate din acestea fiind luate din arhiva SBU. Din când în când, cei de la arhivă publică online anumite „colecții de documente” – despre avaria de la Cernobîl, „marea teroare”, represiunile NKVD, Al Doilea Război Mondial, campania KGB de interzicere a evreilor din Kiev să organizeze evenimente comemorative în contextul Holocaustului etc.

Secretizare prin tradiție, nu prin lege

Concomitent, a fost creat programul „Arhivele deschise” în cadrul căruia a fost studiată experiența statelor occidentale, se ofereau consultații pentru accesul la arhive și se realizau discuții privind necesitatea unei legi despre deschiderea arhivelor KGB. Au fost realizate și sondaje de opinii care au demonstrat că ucrainenii optează pentru desecretizarea arhivelor.

Urmare a acestor evenimente s-a ajuns la ideea că, chiar dacă nimeni nu interzice accesul la arhive, este nevoie de o lege specială care să asigure dreptul ucrainenilor și al străinilor de a accesa arhivele. În anul 2013 au fost inițiate consultări cu participarea istoricilor, arhiviștilor, victimelor represaliilor, urmare a cărora a fost elaborată legea adoptată în anul 2015. De atunci, toate arhivele KGB care se află pe teritoriul Ucrainei sunt deschise atât pentru cetățenii ucraineni, cât și pentru străini. Diferența este că pentru străini procesul de acreditare durează un pic mai mult. Nu au fost deschise doar dosarele în care figurează persoane vii și la solicitarea acestora. Însă de acest drept s-au folosit numai zece cetățeni ucraineni. Potrivit unei norme, doar persoanele care au pătimit pe seama represiunilor au dreptul să închidă accesul la dosarul în care este vizat.

Urmare a adoptării legii, arhiva SBU a înregistrat 2.000 de cereri de acces la arhivele KGB în anul 2015, iar în anul 2016 – peste 3.000 de cereri. Peste jumătate dintre acestea vin de la persoane care caută informații despre rudele lor.

În Ucraina…

… arhivele sunt foarte minuțios cartografiate. Acum, în arhivele SBU se află peste 800.000 de dosare ale KGB. În arhiva de la Kiev se află peste 130.000 de dosare care sunt repartizate în 48 de fonduri. Toate aceste fonduri pot fi repartizate în patru blocuri mari: 1. fondurile personalizate; 2. fondurile publicistice; 3. fondurile documentelor normative și 4. fondurile departamentelor și direcțiilor KGB. Toate aceste fonduri au subdiviziunile lor.

Unele dintre cele mai interesante dosare sunt ale agenților KGB. Din păcate însă, majoritatea acestor dosare din anii ’60, ’70, ’80 au fost distruse. „Dacă vă interesează agentura partidului comunist din anii ’30, ’40, ’50, suntem bucuroși să vă oferim toate materialele”, a explicat Andrei Kogut.

Un exemplu pentru statele Parteneriatului Estic

În Ucraina a fost publicat un îndrumar pentru cei care vor să acceseze arhivele KGB; pe Facebook funcționează și o pagină „Dostup k arhivam” (Acces la arhive – trad. din rusă) unde specialiștii pot oferi răspunsuri sau pot sugera unde poate fi căutat un dosar anume.

Se pare că Ucraina este cel mai bun exemplu dintre statele Parteneriatului Estic în ceea ce privește desecretizarea arhivelor. Anna Oleinik, expertă din cadrul Centrului de Cercetări al Mișcării de Eliberare, a ajuns la concluzia că dacă s-ar face un raiting al accesului la arhivele KGB, Ucraina s-ar afla pe primul loc, după care ar urma Republica Moldova, apoi Georgia, Armenia și Azerbaidjan. Ultimul loc l-ar ocupa Belarusul.

În Georgia…

…nu există o lege specială pentru accesul la arhivele KGB, însă persistă un principiu general că aceste arhive sunt deschise. Nimeni însă nu cunoaște ce fel de informații se află acolo, nici unul dintre cercetători nu a putut să cartografieze arhivele. Cei de la arhiva KGB din Georgia pot să refuze oferirea accesului la dosare, argumentând că acestea au ars urmare a incendiului din 1991 sau că aceste dosare au fost evacuate în Smolensk la începutul anilor 1990. O parte din documente au fost întoarse din Smolensk, nimeni însă nu cunoaște care sunt acestea. Chiar dacă ai avut norocul să găsești un dosar care te interesează, vei fi nevoit să plătești 10 lari (aproximativ 3,5 euro) pentru fiecare pagină copiată. Pe lânga asta, să nu așteptați că veți găsi în aceste arhive dosare despre agenți sau modul de recrutare a agenților.

Apropo, în Georgia mai există și conceptul de „informație personală” – de cele mai multe ori dosarul poate fi făcut public după 75 de ani de la crearea acestuia. Acest lucru ar fi un motiv pentru a nu oferi informația.

În Azerbaidjan…

… arhivele KGB țin de structurile de forță. În 2017 a fost unificat procesul de adresare la arhive, până acum lipsind orice algoritm de accesare a arhivelor. Documentele desecretizate sunt transmise Arhivei Naționale din Azerbaidjan. Pentru a le accesa, trebuie să parcurgi o procedură complicată de acreditare. Acreditarea ține de nivelul de secretizare a documentelor, iar aceste nivele sunt trei la număr. Astfel, dacă dosarul e de nivelul trei, veți fi verificat foarte minuțios. Dacă veți refuza controlul, nu veți avea acces la dosare. Rudele celor vizați în dosare trec o procedură mai simplificată de acreditare.

În Armenia…

… s-a vorbit foarte mult despre arhivele KGB în contextul lustrației. În spațiul informațional însă se vorbește că în Armenia nu este recomandabil să fie deschise dosarele, deoarece țara e mică, iar agent se poate dovedi a fi chiar cineva dintre apropiați. Asta ar putea fi foarte periculos, mai ales că unii agenți KGB ar putea fi actuali agenți ai structurilor de securitate.

Cercetătorii care se ocupă de victimele represiilor staliniste spun că arhivele sunt foarte prost cartografiate, nici ei nu cunosc ce dosare pot fi găsite. De altfel, accesul la dosare este practic interzis.

În Belarus…

… toate arhivele KGB sunt secretizate. Nimeni nu are acces la acestea. La începutul anilor 1990, au fost anumite discuții privind necesitatea deschiderii arhivelor. Doar câțiva dintre cercetători au reușit să editeze niște monografii. Toate cercetările actuale fac trimiteri la acele monografii de la începutul anilor 1990. Cu toate acestea, rudele persoanelor represate au dreptul să acceseze dosarul în care sunt vizate aceste persoane, însă unele detalii ar putea fi ascunse, cum ar fi cele despre numele executorilor.

În Republica Moldova…

… arhivele au fost deschise în anul 2010 odată cu decretul președintelui interimar Mihai Ghimpu. Circa 25.000 de doare ale KGB au fost transmise Arhivei Naționale.

Cu toate acestea, la noi în țară problema constă mai curând în lipsa de interes față de aceste dosare. Procesul de transmitere a arhivelor KGB stocate la SIS este în desfășurare și acum. Chiar și așa, în Republica Moldova nu funcționează o lege a desecretizării documentelor KGB. Dosarele transmise în Arhiva Națională țin de represaliile în primul an de ocupație sovietică 1940-1941, dosarul Sfatul Țării, ce s-a întâmplat cu membrii Sfatului Țării după anii 1940, ordinele KGB din 1945-1986 etc.

„Arhiva Națională nu este transparentă așa cum am vrea noi. Paradoxul este că arhivele au fost deschise pentru doar jumătate de an – ianuarie-iunie 2010. Șapte oameni au fost interesați de arhivele KGB. Am avut acces la multe dintre temele care ne interesează. Problema a fost că statul nu susține publicațiile. Toți care au publicat, au făcut-o din banii proprii sau din granturi, cum a fost în cazul meu. Nu există o politică foarte concretă în acest sens. În comparație cu Ucraina, vreau să spun că nouă nu ne-au permis să ne uităm nici de departe la dosare de tipul recrutarea agenților”, a declarat istoricul Igor Cașu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *