Drumul sinuos al parvenirii (în politică) poate fi parcurs doar trecând de linia roșie a pervertirii. Trebuie să fii un mincinos sadea, un ipocrit incurabil, ca lumea să te creadă și să te voteze, în pofida cunoștințelor precare sau a rufelor vădit murdare. Unora le reușește de minune, altora însă le trebuie cel puțin câte un mandat ca să intre în rol de paraziți ai societății. Păcat că noi încă nu ne-am vaccinat.
Prima a ieșit la rampă „Ioana d’Arc a Moldovei”, care a semnat un răvaș adresat Fondului Monetar Internațional, cu solicitarea de a nu încheia niciun acord cu Guvernul de la Chișinău, deși în urmă cu un an cerea contrariul de la fostul premier. Asemenea contradicții și răsuciri bruște la 180 de grade sunt, din păcate, doar frecții la conștiința de lemn a electoratului. Este evident: în cazul majorării deficitului bugetar și a unor restanțe salariale, nu Maia Sandu va fi culpabilizată, ci actuala guvernare, la fel cum pentru embargourile Rusiei nu a fost tras la răspundere Dodon. De aceea, politicienii din opoziție își permit inconsecvențe și populisme, afirmațiile lor fiind date uitării sau luate drept liberă exprimare. Ce mai contează că aceștia se pretează a fi alternativa și că de la ei se așteaptă schimbarea? Vorba clasicului: „problema nu constă în faptul că diavolul e negru, ci că îngerii nu sunt atât de albi”.
Veșnic tânărul primar „de Bălți” a dat cu bâta-n baltă și la ultima sa apariție televizată, afirmând că s-a întâlnit de două ori în luna precedentă cu Vlad Plahotniuc și că acesta din urmă i-ar fi propus fabuloasa sumă de 1,5 milioane dolari ca să părăsească R. Moldova pentru o perioadă de 3 luni (și, implicit, să renunțe la proteste până la organizarea alegerilor prezidențiale). Dacă am admite veridicitatea afirmației lui Usatîi, nu înțeleg la ce bun să mituiești pe cineva care și-așa chiulește de la muncă? Dânsul e mai mult plecat pe la Moscova și-și caută nestingherit de treburile sale, eludându-și cu bună știință responsabilitățile de primar. De aceea, tind să cred că doar „Puterea este în adevăr” (parafrazând un slogan de partid), nu și opoziția extra-parlamentară.
Leancă, în schimb, pare să se fi copt la minte, după atâția ani în care a văzut doar verde în fața ochilor. Nu se mai bate cu pumnul în piept că ar fi cel mai deștept din Legislativ, acceptând să colaboreze cu coaliția de guvernare, probabil și la sugestia partenerilor externi. Această mutare s-ar putea să-l fi scăpat de închisoare pe cel mai simplu dintre foștii prim-miniștri, asupra căruia încă planează suspiciuni rezonabile de depășire a atribuțiilor de serviciu în cazul delapidărilor din sistemul financiar-bancar. În mod firesc, dânsul a pus la bătaie imaginea formațiunii, nu și propria piele.
Toate aceste viraje pe pista politicii moldovenești demonstrează că nu avem partide cu ideologie, ci doar ideologi partinici; că nu există dreapta și stânga, ci doar direcția Est sau Vest; că nu formăm lideri de opinie, deși părerile altora ne formează pe noi; că am rămas ostaticii acelorași grupuri de interese, fără ca să ne promovăm propriile interese; și că votul din toamnă va fi doar o opțiune geopolitică. Nimic mai mult.