De ce nu se poate avea încredere în Rusia

Asistăm la o ofensivă de imagine a Moscovei în spațiul public românesc, de la activitatea Sputnik Chișinău care pare direcționată în principal spre spațiul virtual românesc, până la acrobațiile publicitare ale ambasadorului Kuzmin la București.

Este vorba de o intervenție în forță, se vrea o modificare radicală și extrem de rapidă a modului în care Rusia este percepută în România. Unul din argumente este ”rusofobia” care ar prevala în rândurile românilor, o ”rusofobie” generată de cauze istorice, astfel că dezbaterea din spațiul public rămâne ancorată în povestiri din vechime. În realitate principalele probleme sunt cât se poate de actuale, fără legătură cu trecutul istoric.

Pe primul loc în lista îngrijorărilor față de Rusia este faptul că Moscova nu mai exclude războiul ca instrument de politică externă – ba chiar dimpotrivă, se pare că recurge la forță din ce în ce mai frecvent pentru a rezolva diferendele cu vecinii. Diplomația, negocierile nu mai sunt folosite de Moscova pentru rezolvarea problemelor de comun acord, diplomația a devenit un element secundar, menit să justifice, să motiveze, să explice agresiunea armată, să caute pretexte și să consolideze câștigurile de pe câmpurile de luptă. Întreaga logică a relațiilor internaționale este dată peste cap de această modificare a priorităților în politica externă a Moscovei.

Apoi vine retorica imperială și agresivă a Moscovei, revirimentul discuțiilor și anunțurilor despre armament și manevre, logica inversă a ”apărării permanente” exact în momentele în care de fapt se află în plină ofensivă. Apar noi arme, mult mai bune decât cele ale adversarului, este osificată viziunea asupra celui de-al Doilea Război Mondial, care practic nu mai poate fi discutat – Rusia a fost atacată, s-a apărat și a câștigat. Sunt trase paralele cu trecutul – și în prezent Rusia este în pericol de a fi atacată, dar va fi capabilă să se apere.

În paralel, orice fel de voci critice la adresa guvernării sunt împinse într-un con al tăcerii. După asasinarea lui Nemțov sub gardul Kremlinului nimeni nu mai îndrăznește să se opună deschis actualei guvernări de la Moscova. Rusia a strâns șurubul la maxim, singura dezbatere posibilă este cea în care lăudătorii se întrec să fie mai de acord cu țarul. Internetul a fost supus autorităților guvernamentale de la Moscova și din instrument al libertății de exprimare s-a transformat în principala trompetă a propagandei oficiale.

Orice observator lucid când privește spre Rusia vede un stat gata să folosească forța împotriva oricui, axat pe o retorică războinică, unde libertatea de exprimare a devenit o vorbă goală de orice conținut. Relațiile comerciale cu această Rusie sunt făcute trăgând cu ochiul spre gura țevii de Kalașnikov.

Acestea sunt motivele pentru care nu se poate avea încredere în Rusia de azi, istoria trece pe locul al doilea – nu mai prea prezintă interes invaziile din trecut, trebuie să fim mult mai atenți la invaziile de ieri, alaltăieri și să ne pregătim pentru invaziile ce stau să vină. Bineînțeles, există destui și prin Uniunea Europeană, și prin fostele țări sovietice gata să plece capul în fața acestei amenințări – și în același timp să se declare mândri de asta, gata să ofere piruete retorice care să le explice lașitatea. Dar asta nu schimbă cu nimic realitatea – Rusia a devenit un stat agresor față de vecinii săi și nu există nici un fel de garanții asupra relațiilor cu Moscova. Nu există ”rusofobie”, există doar întrebarea când și pe cine vor vizita ”omuleții verzi”?

3 comentarii la „De ce nu se poate avea încredere în Rusia”

  1. Intrebarea este: ungurii, care au avut parte de multi omuleti verzi si rosii, de ce nu se tem sa faca afaceri cu rusii? O fi problema doar la rusi?!

    Răspunde
    • Esti convins ca nu se tem ? Oare nu de frica au trecut la fundu rusului? Ungurii totdeauna au suflat in borsul celor mai puternici pentru anumite dividente.sunt o natiune fara demnitate.

  2. „Întreaga logică a relațiilor internaționale este dată peste cap de această modificare a priorităților în politica externă a Moscovei.”

    In diplomatie e ca si in curtea scolii: daca primesti un pumn, stai sa te rogi sa nu il incasezi si pe al doilea sau tragi si tu unul?

    Eu zic sa nu fim ipocriti: sub umbrela democratiei si a binelui international, americanii si-au trimis portavioanele si trupele unde au vrut. Atata timp cat a primat interesul, nu au contat nici costurile si nici victimele colaterale. Diferenta fata de rusi, e ca au investit in PR si au creat un ambalaj mai dragut, in rest praful de pusca a mirosit la fel.

    Apoi, la nivel oficial, deteriorarea relatiilor internationale a inceput tot in anii ’90 cand diplomatia americana a uzat termenul F*UCK, „f* the europeans!”, „f* the russians!”. De la alegeri la alegeri, coruptia a adus la nivel inalt in administratie oameni slabi, interesati sa isi faca bussiness-ul. Ai nevoie de infrastructura, de resurse, de energie? OK! Avem noi firmele noastre. Spune-ne Cat? sau preferi sa te daramam prima data? (se poate si prin dosare)

    Revenind la curtea scolii, daca ai creat un precedent nu inteleg de ce devi isteric cand procedez la fel, si apelezi la amenintarea cu sperietori: Iranul, niste fanatici gata sa arunce in tine cu rachete cu incarcatura balistica nucleara. Pai aia nu au mai tras nici cu arcu de vreo 300 de ani. Rusii, cele mai odioase creaturi ale lui intunecatului EST, pe care nu ii mai satura dzeu de pamanturi, or sa treaca cu bocancii peste tine!

    Defilata in mod constant, mai ceva ca moastele sfiintilor, sperietoarea este usor transformata in fobie.

    Răspunde

Lasă un comentariu