De ce nu vor moldovenii să doneze organe?

200 de oameni așteaptă la Chișinău un transplant de ficat, rinichi, cornee și cord – însă operațiile depind de donatorii în moarte cerebrală. Potențialii donatori refuză prelevarea organelor din cauza religiei, neîncrederii în sistemul medical și necunoașterii conceptului de moarte cerebrală. În același timp, sistemul de transplant nu este încă bine organizat, lipsește conexiunea informațională dintre spitale, donatori, medici și coordonatorii de transplant.

Din anul 2012, după o perioadă de sistare a operațiilor de transplant de organe în Republica Moldova, acestea au fost reluate. „În anul 2003, Guvernul comunist a zis că se vând organe și a interzis transplantul de organe. Organul nu poate fi vândut, deoarece este recoltat doar dacă e păstrată perfuzia de sânge, iar rinichii în maxim 24 de ore trebuie transplantați și ficatul până la 10 ore. Trafic de organe nu poate fi, doar dacă omul singur se supune unor grupuri criminale și se duce prin Turcia etc. Sângele e un țesut și nu au putut să-l interzică”, își amintește Vladimir Hotineanu, medic-chirug care conduce echipa pentru transplant hepatic în Republica Moldova.

Chirurgul Vladimir Hotineanu face primul transplant de ficat. FOTO: Sandu Tarlev
Medicul chirurg Vladimir Hotineanu. FOTO: Sandu Tarlev

Donatorii trăiesc prin viețile salvate

În ultimii trei ani au fost efectuate aproximativ 20 de transplanturi de ficat. În anul 2013 a avut loc primul transplant de ficat de la donator viu, iar peste un an, medicii au efectuat și primul transplant de la donator în moarte cerebrală. Anul acesta au avut loc doar trei operații de ficat, iar profesorul Hotineanu speră că în continuare se vor mișca operativ, iar posibilitatea de a salva viețile altor suferinzi va crește. „Este problema donatorilor. Rudele nu acceptă donarea, iar doctorii nu sunt prea receptivi de a diagnostica pacienții în moarte cerebrală. În cazul transplantului de rinichi situația este mai bună. Cea mai grea e operația cu ficat, dar se obțin cele mai bune rezultate. Împreună cu medicii și mass-media vom ajunge la nivelul Spaniei. În statele din UE, în permisul de conducere scrie că sunt donator de organe, iar în caz că se întâmplă ceva nu se mai cere acordul rudelor. Acum este important ca oamenii să știe că moartea cerebrală este, de fapt, moartea. Moartea cerebrală survine atunci când creierul nu mai este perfuzat cu sânge, dar inima și celelalte organe lucrează cu ajutorul aparatelor”, explică medicul-chirurg.

Vladimir Hotineanu în timpul transplantului de ficat. FOTO: Spitalul Republican din Chișinău
Vladimir Hotineanu în timpul transplantului de ficat. FOTO: Spitalul Republican din Chișinău

Noi cu moarte nu ne întâlnim niciodată

Directorul Agenției de Transplant, Igor Codreanu, susține că în țara noastră procedura de diagnosticare a morții cerebrale este foarte meticuloasă. „Medicii fac câte două investigații la fiecare șase ore care confirmă că persoana este decedată. Moartea cerebrală este moartea creierului. Inima nu este organul care ne determină”. Medicul neurolog Vladislav Sterpu constată moartea cerebrală făcând ecografia doppler și electroencefalografia. „Electroencefalografia arată dacă scoarța creierului produce bio curent, iar doppler-ul apreciază dacă vine sau nu sânge de la corp la creier. Pe lânga asta, medicii fac rezonanța magnetică și tomonografia computerizată, unde se vede tot fluxul sanguin – este sânge la creier și dacă produce scoarța curent electric. Dacă acestea două lipsesc noi constatăm moartea cerebrală. Cele mai importante simptome sunt lipsa cunoștinței și a reflexelor – atunci când pișcăm și lovim ușor pacientul, iar el nu reacționză la nimic. Pupilele nu reacționează la lumină, iar respirația lipsește. În timpul prelevării se face anestezie pentru a nu creea șoc organelor, e nevoie de andrenalină, nu pentru cadavru”, explică medicul neurolog de la spitalul Sfânta Treime din Chișinău.

Prelevare de organe de la donator în moarte cerebrală. FOTO: Spitalul Sfânta Treime din Chișinău
Prelevare de organe de la donator în moarte cerebrală. FOTO: Spitalul Sfânta Treime din Chișinău

Potrivit medicului Hotineanu, potențialii beneficiari de transplant sunt cei care suferă de ciroză. Mulți moldoveni sunt infectați cu hepatita B și C, în popor se mai spune „gălbenele”, care duc la formarea cirozei. În afară de ciroză, mai sunt maladii înnăscute sau metabolice. În mediu, un beneficiar de transplant hepatic poate trăi 15 ani. „Hepatitele se transmit pe cale sexuală, stomatologie, frizerie. La maniuchiură mergeți cu setul individual. Copiii născuți în anii 90 sunt vaccinați împotriva hepatitei. Alimentația este importantă. Vinul trebuie consumat ca produs alimentar, dar nu ca băutură”, ne recomandă specialistul.

Transplantul se face gratuit

Important este că, pentru intervenția chirurgicală, donatorii și beneficiarii de transplant nu plătesc nici un ban. Costurile intervențiilor și tratamentul post-operatoriu sunt acoperite de Compania Națională de Asigurări în Medicină și de Programul Național de Transplant prin Bugetul de Stat. „Despre bani nici nu trebuie să discutatăm. Pacienții nu achită nimic, este reglementat prin Lege. Avem finanțare, dar nu avem organe. Lucrăm cu echipele, iar la Spitalul de Urgență se formează o echipă mobilă cu dispozitive medicale care va merge prin spitalele raionale. Un pacient în moarte cerebrală poate fi o dată la 10 ani, nu poți menține aparate de milioane de euro în fiecare raion. Anual, în toată țara pot fi în moarte cerebrală circa 150 de persoane, dar noi anul trecut am avut doar patru operații de ficat. Pentru a realiza cât mai multe intervenții trebuie să fortificăm cultura sanitară a populației”, menționează Hotineanu.

Vladimir Hotineanu. FOTO: Sandu Tarlev
Vladimir Hotineanu, medic-chirurg din Republica Moldova. FOTO: Sandu Tarlev

Medicul Vladislav Sterpu spune că echipa mobilă de medici i-ar învața pe alții cum să depisteze corect moartea cerebrală, astfel am avea un adaos de donatori. „În țară au loc accidente rutiere, traumatisme etc., iar medicii de acolo nu știu ce să facă, cum să reacționeze și ce preparate să-i administreze. Să fie curajoși și să pornească singuri la drum”, îndeamnă medicul funcționalist neurolog. Coordonatorul de transplant, Radu Avădănii, susține că donatori sunt în toată țara și tot timpul, dar nu avem măcar câte un medic în fiecare raion care ar putea diagnostica pacienții în moarte cerebrală.

De ce nu vrem să donăm organe

Religia, neîncrederea și faptul că nu cunosc care este dorința donatorului măresc numărul celor ce refuză donarea de organe. „Cei mai mulți moldoveni nu știu care ar fi dorința donatorului, a fost sau nu de acord cu donarea pe când era în viață. Acestea trebuie discutate în familie, astfel rudelor le este mai ușor să-și de-a acordul. Rudele potențialului donator merg pentru consultație, în primul rând, la preot și la alți medici/profesori în medicină, deoarece nu au încredere. Chiar dacă Mitrolopitul Vladimir a binecuvîntat transplantul, părerile preoților sunt împărțite. Alți donatori întreabă ce vor avea din asta, dar noi le spunem că donarea e benevolă. Cu cât nivelul de cultură și informare al oamenilor e mai mare, cu atât procentul de a da acord la prelevare e mai mare. Anul acesta am vorbit cu cinci persoane dintre care trei au acceptat prelevarea. În anul 2014 am avut 16 donatori, iar în 2015 – doar 8 persoane”, afirmă Radu Avădănii, coordonator de transplant la Spitalul Sfânta Treime.

Transplantul renal, de trei ori mai ieftin decât dializa

Pacienții sunt asigurați pe baza poliței de asigurare în proporție de 100%, iar până acum toate operațiile au fost acoperite integral, spune Igor Codreanu, care speră că o dată cu mărirea numărului de transplanturi se vor găsi și banii necesari. „Transplantul renal este de trei ori mai ieftin decât menținerea unui pacient în dializă. Pentru un transplant renal se cheltuie 180.000 de lei, iar dializa costă 250.000-270.000 de lei, care e tot acoperită din polița de asigurare. Statul economisește sume mari dacă învestește în transplantul de rinichi”, susține directorul Agenției de Transplant. Un transplant de ficat costă 760.000 de lei. Pe lista de așteptare sunt 37 de persoane pentru transplant renal, 75 au nevoie de ficat, 3 de cord și aproximativ 115 oameni așteaptă operația de cornee.

Grupul de medici chirurgi în timpul operației de transplant. FOTO: Spitalul Republican din Chișinău
Echipa de medici chirurgi în timpul operației de transplant. FOTO: Spitalul Republican din Chișinău

Cele mai multe transplanturi se fac în Spania

Agenția Transplantului din Moldova vrea să introducă în programul școlar noțiuni despre donare și transplant, dacă Ministerul Educației va accepta. Codreanu mai spune că sistemul de transplant din țara noastră se bazează pe modelul spaniol, care este implementat de 20 de ani. „Modelul constă în modalitatea de organizare a sistemului de transplant, încât să existe permanent conexiune între spitale, legislație, donatori, coordonatori de transplant etc. Spania are 35,7 donatori la un milion populație, este pe primul loc în lume. În timp ce Moldova are doar 3 donatori anual. În ultimii 10 ani a fost preluat de Franța și Italia”, afirmă Codreanu.

Transplantul este viață

Mariana din satul Abaclia din raionul Basarabeasca este una din persoanele care a beneficiat de transplant de ficat în Italia, acum 10 ani, pe când avea 29 de ani. După operație, femeia a născut doi copii și spune că se simte foarte bine. „Dacă este posibilitatea de a oferi cuiva viață nu refuzați. Transplantul este speranța de a mai trăi pe pământ. Puțin, dar e foarte bine, e minunat. Cea mai importantă e dorința de a trăi. Pentru a avea mai mulți donatori avem nevoie de o societate deschisă, educație medicală și neindiferență”, susține pacienta.

Constantin Chițanu este unul dintre persoanele care, după dializă, a suportat un transplant de rinichi reușit în Republica Moldova. „Am avut transplant renal pe data de 14 aprilie 2014 la Spitalul Republican din Chișinău. Foarte bine, totul a fost cu succes. După doi ani sunt bine, extraordinar. Recomand transplantul pentru că este o șansă la viață”, spune beneficiarul de transplant renal.

Iurie Guțu este beneficiar de transplant de cornee. „La spitalul Sfânta Treime mi-au făcut o procedură cu laser la ochi, iar timp de 17 ani nu am avut probleme. Cu un an în urmă am fost într-o deplasare și ochiul a fost răcit de la curent, ochiul era roșu și nu vedeam. Medicii de la Sf. Treime mi-au propus transplant de cornee cu scop optic și am început să văd. Dacă ești în situația dată nu-ți fie teamă să apelezi la medici”, îndeamnă bărbatul.

FOTO: Spitalul Sfânta Treime din Chișinău
În timpul unei operații de transplant. FOTO: Spitalul Sfânta Treime din Chișinău

O fetiță de trei ani a salvat trei vieți

În noiembrie 2014, Diana și Mihai Berari, părinții unei fetițe de trei ani care era în moarte cerebrală, au acceptat prelevarea ficatului și rinichilor pentru a salva trei fetițe din România. Delia suferea de paralizie cerebrala, iar părinții mergeau de câteva ori pe an în străinătate pentru diverse proceduri medicale. Familia Berari este din Republica Moldova, dar operația de prelevare și transplant a avut loc la Oradea, deoarece era cel mai apropiat centru de transplant. „Aveam o atitudine pozitivă față de prelevare, însă niciodată nu m-am gândit că poate fi copilul meu. Eram într-un spital din Ungaria, fetița era în a șaptea zi de comă, iar medicii ne-au confirmat moartea creierului prin faptul că au fost făcute trei electroencefalografii ale creierului care arătau linia dreaptă. Plus la asta, fetița era ventilată mecanic și nu avea absolut niciun reflex. Eu spun că Dumnezeu mi-a venit în cale, motiv pentru care sunt atât de liniștită când vorbesc de prelevare, pentru că noi a trebuit doar să ne hotărâm în fața noastră și a lui Dumnezeu. Cred că am luat cea mai bună decizie împruenă cu soțul meu, pentru că ea timp de trei ani și trei luni a luptat pentru viață, iar asta înseamnă că ea își dorește să-și continue viața prin alți copilași”, a spus Diana Berari pentru Radio Europa Liberă.

În Republica Moldova și România se întâmplă mai rar ca rudele celor aflați în moarte cerebrală să-și dea acordul ușor pentru prelevarea de organe. Coordonatorul regional de transplant din Oradea, România, Carmen Pantiș, susține că asta se întâmplă, deoarece „familia nu este convinsă că ruda lor e moartă. Nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă că inima bate într-un cadavru și că tot ceea ce se întâmplă, se întâmplă doar datorită tehnologiei avansate, a aparatelor care dau oxigen”, spune Pantiș pentru Europa Liberă.

Ce prevede Legea privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane

Potrivit legislației în vigoare, prelevarea de organe, țesuturi și celule se poate face atât de la donatori vii, cât și de la donatori în moarte cerebrală. În cazul prelevării organelor de la un donator decedat este necesar să confirmăm decesul acestuia până la procesul de prelevare de organe. Donatorul decedat este persoana la care s-a constatat stop cardiorespirator, iresuscitabil şi ireversibil, după efectuarea tuturor măsurilor de reanimare, pe parcursul cărora toate testele demonstrează fără dubii că nu există circulaţie sanguină spre creier şi organele vitale. Declararea morții cerebrale se face de către medicii care nu fac parte din echipa de prelevare a organelor, țesuturilor și celulelor umane. În Republica Moldova funcționează acordul informat, fiecare rudă semnează dacă este de acord cu prelevarea organelor de la pacientul aflat în moarte cerebrală. Acordul prezumat nu este aplicat în țara noastră. Acordul prezumat înseamnă că dacă în timpul vieții orice cetățean al țării respective nu s-a dus la notar să declare că nu este de acord să doneze organele după moartea cerebrală, se presupune automat că este un donator de organe, ceea ce înseamnă că odată declarată moartea cerebrală el poate fi donator. Acest acord funcționează în 80% din statele Uniunii Europene și SUA.

Sala de operații este pregătită pentru transplant. FOTO: Spitalul Sfânta Treime din Chișinău
Sala de operații este pregătită pentru transplant. FOTO: Spitalul Sfânta Treime din Chișinău

În cazul prelevării de organe de la donator viu, donatorul este cel care își dă acordul și își asumă gestul de a deveni salvator al unei vieți. Potrivit legislației în vigoare, prelevarea de la donator viu se face doar de la persoane majore și doar după ce acesta a fost informat de către o echipă de specialiști formată din medici, psiholog, asistent social, polițist etc. despre riscurile la care se supune. După ce se face o listă de analize, compatibilitate și investigații de laborator, donatorul este supus operației de prelevare a organului.

Costurile transplantului, investigațiilor, spitalizării, intervențiilor chirurgicale, tratamentului medicamentos, materialelor sanitare și îngrijirea postoperație sunt acoperite din fondurile Companiei Naționale de Asigurări în Medicină și Bugetului de stat prin Programul Național de Transplant. Cei care au nevoie de un transplat de rinichi, ficat, țesut, cord sau corneee sunt înscriși pe o listă de așteptare până este indentificat un organ compatibil. Beneficiarii de transplat se pot înscrie doar pe o singură listă, fie în Republica Moldova sau străinătate. Legea interzice obținerea de profituri financiare ca urmare a donării de organe, celule și țesuturi. Rudele donatorului și beneficiarul nu se cunosc între ei, nu au dreptul prin Lege.

Mitropolia Moldovei binecuvântează transplantul de organe

Potrivit unui comunicat publicat pe pagina Mitropoliei, transplantul de țesuturi și de organe este una din formele de vârf ale practicii medicale contemporane, care transformă suferința în nădejde pentru mai multă viață. Este o performanță a științei și a practicii medicale pe care Biserica o binecuvintează atâta vreme cât, prin transplant, se rezolvă criza determinată de lipsa altor soluții de vindecare și se redă viața normală unei persoane, fără însă a i-o ridica alteia: nimeni nu trebuie ucis pentru ca să trăiască altcineva.

2 comentarii la „De ce nu vor moldovenii să doneze organe?”

Lasă un comentariu