Viitorul regiunii transnistrene este văzut în mod diferit de locuitorii acesteia, însă în majoritatea răspunsurilor va fi pomenită relația cu Rusia. Unii consideră că Moldova se va transforma după alegerile parlamentare din 2018 și se va apropia mai mult de Rusia împreună cu regiunea transnistreană, alții văd teritoriul din stânga Nistrului doar în componența Republicii Moldova. În raioanele de est ale țării pot fi întâlnite și persoane care încă mai visează la fosta Uniune Sovietică sau tineri care vor să studieze în România, dar și persoane cărora le este indiferentă soarta regiunii.
Anul 2017 a început pentru locuitorii din stânga Nistrului cu un nou lider la Tiraspol, nerecunoscut în lume, și cu un președinte la Chișinău care a promis că în mandatul său va trece de mai multe ori Nistrul și că va reîntregi țara – de fapt, o promisiune pe care au făcut toți președinții și prim-miniștrii. Am fost și noi la Tighina, orașul care se află pe malul drept al Nistrului, dar care se subordonează admnistrației din stânga Nistrului, acolo unde s-a întâlnit Dodon cu Krasnoselski. Am căutat opiniile oamenilor despre viitorul regiunii, așa cum îl văd ei la acest început de an.
Transnistria nu a avut și nici nu va avea viitor
În cartierul de lângă Casa de Cultură Pavel Tkacenko am întâlnit două tinere de 28 de ani, care se uitau din când în când la copiii care dormeau în cărucioare. Pe una din ele o cheamă Cristina, iar cealaltă nu a vrut să-și spună numele. Le-am întrebat despre viața lor într-o regiune care nu este recunoscută de comunitatea internațională. Ambele au spus că le este destul de greu, însă consideră că o duc mai bine decât cei aflați sub administrația Chișinăului. Acestea au spus că scot din buzunar mai puțini bani pentru serviciile comunale, energie electrică și gaz în comparație cu celelalte raioane moldovenești. Tinerele mame au recunoscut că își asigură traiul din îndemnizațiile pe care le primesc pentru copii și din transferurile soților de peste hotare.
Dacă în privința subiectului economic acestea au avut viziuni comune, atunci părerile s-au împărțit atunci când le-am întrebat despre viitorului regiunii. Una din ele vrea ca Transnistria să se unească cu Rusia, însă nu crede că acest lucru se va întâmpla în curând. Cristinei însă îi este indiferentă soarta regiunii, precizând că are de gând să se mute în Germania împreună cu soțul ei.
Între timp, celor două femei li se alătură o altă tânără, pe care o cheamă Olga în vârstă de 29 de ani. Olga ne-a spus că s-a mutat în Tighina împreună cu familia „după ce l-a Chișinău în anii ’90 au început să fie batjocoriți rușii”, aceasta fiind de etnie rusă. „Eu aveam 5 ani atunci, dar țin minte cum am plecat din Chișinău”, a explicat aceasta.
Când vrem să plecăm, de noi se apropie un tânăr de 18 ani, care nu a vrut să se prezinte. Fiind întrebat ce crede despre viitorul Transnistriei, acesta a răspuns scurt: „Transnistria nu a avut și nici nu va avea viitor!”. Tânărul a mărturisit că nu vede nici o perspectivă în această regiune și vrea să plece din Tighina la muncă în Rusia.
Dacă nu în România, în cel mai rău caz la Chișinău
Le-am urat o zi bună acestui grup de tineri și am pornit împreună cu fotograful Sandu Tralev spre centrul orașului. Spre surprinderea noastră, întâlnim un tânăr de 16 ani, pe nume Veaceslav, care ne-a răspuns în română la întrebările noastre.
Veaceslav a spus că învață în clasa a 10-a la Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din Tighina. Acesta a recunoscut că nu-și vede viitorul în localitate și că vrea să plece la studii în România sau, în cel mai rău caz, la Chișinău pentru a-și continua viața. „Viitorul regiunii transnistrene îl văd în componența Moldovei, dacă nu toată regiune, cel puțin Bender (Tighina)”, crede Veaceslav.
I-am urat succese în viață băiatului și ne-am apropiat de un bărbat și o femeie. Aceștia așteptau pe cineva, iar o fetiță se juca în jurul bradului instalat în centrul orașului.
Pentru relații bune cu Moldova
Bărbatul ne-a spus că îl cheamă Ghenadie și că are 48 de ani. Acesta a specificat că face parte de comunitatea evreilor mesianici și că nu-l interesează politica deloc. „Eu de 25 de ani nu merg la alegeri. Nici la ultimele alegeri nu am fost”, a concretizat Ghenadie.
Bărbatul susține că are mulți prieteni la Chișinău și că anterior, timp de 15 ani, trimitea pentru vânzare diferite suvenire făcute de el cu simbolistică tradițională. Acesta a mai spus că a făcut artă plastică, se pricepe la desenat, dar îi este mai greu să-și găsească de lucru în acest domeniu. „Această regiune nu m-a ajutat cu nimic. Eu am fost la ministrul pe probleme sociale la Tiraspol și am cerut de lucru. Dar ei îmi propun să fiu măturător și alte munci de acest gen. Eu le spun că am studii în artă și vreau să lucrez în domeniu și… nimic, niciun rezultat”, și-a spus oful bărbatul.
Ghenadie vrea relații mai bune cu Chișinăul și a mărturisit că nu a participat la conflictul din anii 90. „Ei au venit la mine și mi-au spus că trebuie să participi la război. Dar eu le-am spus că nu vreau. Puteți să faceți ce vreți cu mine – să mă închideți în temniță, ce vreți, dar eu n-am să merg”, și-a amintit Ghenadie. „Pot să vă mai spun un caz. Cu mulți ani în urmă, când am fost la Chișinău cu ruta Bender – Chișinău și am dus un colet mare, o femeie, care a văzut că sunt de aici, m-a chemat într-o parte și m-a întrebat dacă este adevărat că transnistrenii îi urăsc pe moldoveni. Dar eu am asigurat-o că nu este adevărat și că personal vreau numai pace cu toată lumea. Și ea a plecat îngândurată și mi-a spus că lumea spune că transnistrenii și cei din Bender îi urăsc pe moldoveni”, a povestit Ghenadie.
Acesta a mai spus că în prezent își câștigă pâinea făcând lucrări mărunte prin magazinele orașului: „De învârtit ceva, de bătut cu ciocănașul, una, alta. Și așa îmi câștig pâinea”. Raisa, femeia de alături, a intervenit, spunând că a venit din Kazahstan în Tighina pentru că se simte cu mult mai bine aici.
Vorbește moldovenește, Vasea!
Am mai mers câteva străzi și am întâlnit un bărbat care ținea în mână o foaie și o citea atent din mers. Am îndrăznit să-l opresc și să-l întreb părerea lui despre această regiune. Am vorbit deodată în rusă, având în vedere că până acum am vorbit doar cu o persoană în română. „Dap’ vorbește moldovenește, Vasea!”, a replicat bărbatul, după ce m-am prezentat și i-am spus de ce l-am oprit. Acesta însă a refuzat să vorbească în continuare, motivând că are dureri de inimă.
Moldova sovietică
Un tânăr traversa strada cu pas grăbit. L-am oprit și pe acesta. Ne-a spus că îl cheamă Sanea (Alexandru – n.a.) și că vine de la interviu cu angajatorul de la Fabrica de încălțăminte Floare. Alexandru a precizat că degrabă o să iasă la lucru, că nu-l interesează deloc politica și că nu are nicio părere despre viitorul regiunii. Între timp, de noi s-a apropiat un alt trecător cu o mână bandajată, care ne-a întrebat de ce îi punem întrebări tânărului. Alexandru, văzându-l, a plecat în drumul său.
I-am explicat trecătorului că suntem jurnaliști din Chișinău și discutăm cu oamenii din localitate despre această regiune. Ne-a spus că îl cheamă Oleg și are 44 de ani. Auzind că o să-i facem o fotografie, acesta și-a dezlegat limba și ne-a povestit despre nostalgia pe care o simte pentru perioada sovietică. Oleg a mărturisit că crede doar în „Moldova Sovietică” și că altă structură politică nu recunoaște, „În perioada sovietică eu am fost rege. Am mâncat doar produse sănătoase, dar acum uitați-vă cu ce sunt hrăniți copiii. În Uniunea Sovietică au existat valori culturale, morale. Nici sânii femeilor nu arătau la televizor. Dar chiar dacă și arătau, atunci doar noaptea și părinții închideau ochii copiilor ca să nu-i vadă”, s-a plâns Oleg, care atunci când își depăna amintirile ridica mâinile și ochii în sus.
Rețeaua de magazine Sheriff sunt unicele oaze ale Uniunii Sovietice care au rămas în regiunea transnistreană, crede acesta. „Sheriff seamănă cu URSS. El ne îndeplinește toate cerințele. Dar eu cred doar în Dumnezeu și stomacul meu”, a conchis Oleg.
I-am scris pe o foaie adresa site-ului nostru – moldNova.eu – pentru că ne-a spus că vrea neapărat șă-și vadă fotografia, dar a recunoscut că nu utilizează deloc internetul și că va ruga pe un prieten cu acces la internet să-i scoată „la xerox” imaginea.
Petrecere la Muzeul de Arte
Am decis să intrăm în Muzeul de Arte din Tighina, să vedem exponatele și să discutăm cu angajații instituției. În interior era și o petrecere pe care oamenii de artă din regiunea transnistreană o organizează în fiecare început de an. Directorul muzeului, Natalia Egorova, auzind că suntem veniți din Chișinău a scos imediat din sertat o carte despre pictorul Mihai Grecu. Probabil pentru că autoritățile de la Chișinău au declarat anul 2016 ca fiind „Anul Mihai Grecu”.
Aceasta i-a chemat pe președintele Uniunii Artiștilor Fotografi din regiunea transnistreană, Alexandr Polomari, și pe președintele Uniunii Designerilor din regiunea transnistreană, Vladimir Galanin, să ne vorbească despre viața culturală și politică din stânga Nistrului.
Visele designerului companiei Sheriff
Am aflat mai târziu că Vladimir Galanin este designerul mărcii comerciale a supremarketului Sheriff, a Fabricii de încălțăminte Floare din Tighina, a Fabricii de textile Tirotex din Tiraspol și altele. Galanin susține că încă nu a realizat tot ce și-a propus în viață și că visează la asemenea lucrări care vor putea să-l facă pe om mai bun. „Am făcut mărci comerciale care au devenit branduri în Transnistria. Dar vreau să fac altceva. Vreau să fac astfel de desene grafice care să-l ajute pe om în viața lui, ca să simtă sufletul acestuia. Noi trăim într-o Transnistrie atât de mică, într-un oraș compact, frumos. Acest oraș poate fi creat astfel încât omul să meargă și să se uimească. Vreau ca el să se oprească la fiecare colț și să fie uimit de ceea ce vede”, și-a împărtășit visele designerul.
La întrebarea ce crede despre viitorul regiunii transnistrene, acesta ne-a răspuns că cel mai probabil aceasta va fi mai aproape de Rusia pentru că asta este alegerea majorității locuitorii din stânga Nistrului. „Asta nu depinde de dorința sau nedorința mea”, a subliniat Vladimir Galanin.
„Moldova se transformă… așa cum ne place nouă”
Alexandr Polomari a ținut, la rândul său, să-și amintească de conflictul transnistrean din anii ’90. Președintele Uniunii Fotografilor din Tiraspol susține că originea conflictului de atunci nu a avut la bază motive etnice, ci doar politice. „Au fost ofițeri ruși aici în Bender de partea moldovenească care vorbeau fără accent. Ofițeri ruși cărora le-a fost dat să ajungă în forțele armate ale moldovenilor. La noi populația este compusă din 30% ucraineni, 30% ruși și 30% moldoveni. Exact asta a fost și componența în forțele armate din partea transnistrenilor”, a spus Polomari.
Acesta a precizat că personal a refuzat să participe în acel război. „Eu i-am întrebat: „Dacă nu mă întorc voi o să aveți grijă de copiii mei?” Au spus că nu. „La revedere!” Nimeni nu a fost forțat cu automatul să meargă acolo”, crede bărbatul.
Despre soarta regiunii transnistrene și perspectiva de reintegrare a țării, Polomari a răspuns că acest lucru se va întâmpla doar atunci când Moldova se va schimba. „Asta e aceiași întrebare, dacă Donbasul se va reintegra cu Ucraina. Se va reintregra atunci când Ucraina va deveni alta. Iată Moldova se transformă. Pe Dodon l-au ales? L-au ales! În curând și Parlamentul veți alege. Și o să deveniți altfel, așa cum nouă o să ne placă. Viața vă sugerează să înțelegeți că Rusia e mai tare decât România și Uniunea Europeană”, a conchis Polomari.
În acest moment am fost întrerupți de lucrătorii muzeului care ne-au rugat să părăsim clădirea pentru că se sfârșise programul de muncă.