„Eu sunt transnistrean” – dar visez să fug din Transnistria

Biletul de la Chișinău la Tighina costă 30 de lei, dar de la Tighina la Chișinău costă dublu – 60 de lei, de parcă cineva se străduie să-i țină pe transnistreni în stânga Nistrului prin orice mijloace.

Festivalul „Ia pridnestroveţ” (trad. din rusă „Я – Приднестровец!” – „Eu sunt transnistrean!”) a fost instituit prin decretul pretinsului preşedinte de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, în anul 2015, cu scopul de a ridica spiritul patriotic în rândurile locuitorilor din republica nerecunoscută.

Zece ruble pentru „Russkaia Vodka”

Cea mai recentă ediție a festivalului „Ia pridnestroveţ”, care a constat în organizarea unui iarmaroc şi a unui concert, s-a desfăşurat sâmbătă, 21 mai, în piaţa „Pavel Tcacenco” din Tighina. În ajun, site-urile din stânga Nistrului anunţau cu aplomb că la iarmaroc se vor expune zeci de întreprinderi transnistrene. Realitatea s-a dovedit a fi însă diferită: la ora 10 dimineaţa, în piaţa Tcacenco puteau fi numărate vreo șapte gherete ale producătorilor transnistreni în jurul cărora umblau gură-cască oameni plictisiţi.

Gheretele erau repartizate în două aripi: într-o aripă erau gheretele cu de-ale gurii, iar în cealaltă – cu artizanat şi tricotaje. Undeva pe la mijlocul pieţei era amplasată ghereta în care se vândeau atribute simbolice: steaguri ale Transnistriei, ale Rusiei şi Imperiului rus, ale republicilor nerecunoscute din Donbas şi o mulțime de insigne cu Putin. Un steguleţ mic costa 20 de ruble transnistrene (aproximativ 30 de lei moldoveneşti), iar o insignă – 15 ruble. Însă nu ghereta cu steguleţe era cea mai vizitată, ci acea cu votcă a „Combinatului de votcă şi lichior din Bender” unde, pe lângă marfă de calitate şi ieftină, vizitatorii au avut parte şi de o degustarie de licori. O sticlă de „Russkaia Vodka” se vindea la un preţ promoţional de 10 ruble.

Vânzătoarea de aici era o adevărată mahalagioaică, ce se răstea la miliţianul care-i făcea observaţie să nu mai toarne chiar aşa de des vizitatorilor: „Stăm şi noi aici de la 9 şi jumătate şi turnăm doar câte cinci grame! Uitaţi-vă, sticlele sunt aproape pline! Dar de ce nu culegeţi alcoolicii de sub garduri şi din şanţuri, tot oraşul e plin de ei?!”. Ofiţerul s-a retras cu capul plecat ştiind că femeia, pe lângă argumentul verbal, avea şi o autorizaţie ştampilată care-i permitea să împartă licorile la stânga şi la dreapta.

Pe lângă combinatul de lichior şi votcă, în piaţă erau prezente şi compania Kvint, o fabrică de bere, una de cârnaţi şi crenvurşti, o fabrică de panificaţie, una de tricotaj şi una de ţevi şi şindrilă. Copiii se delectau cu câte un ghem pufos de vată de zahăr care se vindea cu 5 ruble bucata. Din boxele instalate în piaţă răsuna glorios o melodie de Metallica.

Krasnoselski a întors pensiile

Pe băncile din jurul statuii marelui comunist român de etnie rusă, Pavel Tcacenco, bătrânii aşteptau concertul patriotic anunţat pentru ora 11 dimineaţa, dar care întârzia să înceapă. Evghenii Ivanovici, de 68 de ani, un instalator la pensie, ne-a explicat provenienţa acestui festival. Acum 100 de ani, oraşul Tighina a fost vizitat de ultimul împăratul al Rusiei Nikolai al II-ea care a stat aici 24 de ore, iar administraţia de la Tiraspol a considerat acest eveniment unul marcant şi a decis să organizeze o sărbătoare frumoasă. „Priviţi în jur! Majoritatea celor prezenţi sunt pensionari ca şi mine, ei vor să se bucure de sărbătoare!”. Dar ce îi trebuie unui pensionar din Transnistria pentru a se bucura de viaţă? Foarte simplu: întoarcerea celor 30% din pensie care au fost „tăiate” de Evgheni Şevciuk la sfârşitul anului 2014, precum și întoarcerea îndemnizaţiilor prezidenţiale venite din Rusia de care au fost lipsiți tot atunci. „După ce Krasnoselski a devenit preşedintele Sovietului Suprem (Vadim Krasnoselski a fost ales președinte al așa-zisului soviet suprem de la Tiraspol pe 23 decembrie 2015 – n.n.) au început să ne întoarcă cele 30%, noi, pensionarii, am început să trăim mai bine. De curând au început să achite şi ajutoarele financiare ruseşti!”.

Pensionarul se întreabă însă unde a dispărut valuta de pe piaţă! Fiică-sa i-a trimis recent 40 de dolari prin transfer bancar, iar cei de la bancă nu ar fi vrut să-i dea transferul în dolari, ci în ruble transnistrene, motivând că nu au valută. Acest fapt l-a mâhnit tare. „Asta se face pentru ca oamenii să fie legaţi de locul ăsta, să nu poată circula, să nu poată merge la Chişinău să facă piaţa”, s-a mai plâns Evgheni Ivanovici.

Jurnalistul geopolitic

Un alt pensionar, Valeri Nikolaevici, locuitor al Tighinei, fost redactor la ziarul „Novaia Vremia” din Tighina, crede că acest festival este unul politic şi necesar. Potrivit fostului jurnalist, oamenii trebuie să ştie cine sunt, unde trăiesc, unde e patria lor, unde e ţara lor. „A fi transnistrean înseamnă asta: eu locuiesc de 60 de ani aici, în Bender, şi vreau să trăiesc mai departe aici. Părinţii mei au trăit pe timpul românilor timp de 22 de ani şi nu le-a plăcut. Li se indica să vorbească doar româneşte!”

Fostul jurnalist scoate din buzunar un pachet de ţigări „Doina” şi chibzuieşte, gesticulând, despre viitorul Transnistriei: „Asemenea cuvinte ca «dreptate», «onoare», «onestitate» le putem atribui în ziua de azi doar Rusiei! Tot ceea ce emană Europa poate fi definit printr-un singur cuvânt: «minciună»!”. Jurnalistul îşi continuă discursul pe teme geopolitice, despre tătarii din Crimeea, Ucraina, Europa şi concluzionează că în anul 1940 nu Transnistria a fost alipită la Basarabia, ci invers – Basarabia la Transnistria, de aceea Chişinăul trebuie să perceapă Tiraspolul ca pe o metropolă. „Ce este Transnistria? E teritoriul dintre Prut şi Nistru!”, exclamă fostul jurnalist.

Orice paşaport e bun pentru evadare

Într-un colţ de piaţă am întâlnit doi băieţi ţinând de hamuri câte un ponei şi care propuneau trecătorilor să facă o plimbare pe unul din micii căluţi contra 20 de ruble transnistrene. Tinerii aveau câte 17 şi 18 ani şi aveau o părere opusă faţă de cea a vârstnicilor. Potrivit lor, Transnistria este ţara perfectă din care trebuie să evadezi, aici nu este nicio perspectivă. Băieţii se jenau de întrebări şi vorbeau râzând, dând de înţeles că răspunsurile sunt evidente. „Vreau să plec cât mai departe de aici, la Moscova sau undeva în Europa, nu are nicio importanţă încotro. Nu există vreun motiv să te afli aici, aici nu ai ce învârti”. În discuţie a intervenit al doilea băiat: „Nu văd nicio perspectivă să mă aflu aici, trebuie s-o ştergem cât mai avem timp, cât suntem tineri. Eu unul am să-mi fac paşaport moldovenesc şi o zbughesc în Europa! Şi ce dacă nu îmi dă permisiunea să lucrez, cel mai important e să ieşi din ţara asta!”. Primul băiat încuviinţează şi se laudă că el deja are şi paşaport moldovenesc, şi rusesc, iar maică-sa planifică să depună actele și pentru cel românesc. Când îl va avea şi pe cel românesc va pleca cu siguranţă, mai ales că a auzit că America şi Canada vor să deschidă graniţele pentru români.

Creşte dolarul, se scumpeşte pâinea!

Alţi doi băieţi tineri fumau lângă standul cu tricotaje. Ei sunt lucrători la fabrica de îmbrăcăminte, sunt îmbrăcaţi mai frumos decât tinerii cu ponei – pantofi, pantaloni şi cămaşă. Nu doreau să ne spună exact ce lucrează la fabrică, iar când i-am rugat să ne dezvăluie ce salariu primesc lunar, au izbucnit în hohote de râs.

Primul lucru pe care băieții ne-au sfătuit să-l facem a fost să nu-i ascultăm pe pensionari, pentru că sunt spălaţi pe creier. Pentru aceşti tineri a fi transnitrean nu înseamnă nimic. „Întrebarea «ce înseamnă să fii transnistrean?» să nu mi-o adresaţi mie! Aş fugi de aici în cele patru zări”. Cel mai bine, desigur, ar fi să plece în Rusia, unde, cred băieţii, umblă câinii cu covrigi în coadă.

Tinerii sunt înfuriaţi pe minciuna promovată de biroul de statistică transnistrean. Potrivit acestuia, salariul mediu pe economie ar fi de 300 de dolari, adevărul e că salariul mediu e de 100 de dolari. „La noi aici totul e legat de dolar! Creşte dolarul, se scumpeşte şi pâinea!”. Tinerii văd Transnistria în componenţa Rusiei, chiar dacă geografic acest lucru este imposibil. „Dar lucrurile se schimbă! Te pomeneşti că într-o zi Rusia face coridor spre Transnistria! Iată atunci va fi ordine!”.

Biletul retur, de două ori mai scump

Două pictoriţe de la Colegiul de arte plastice din Tighina care își instalaseră şevaletele lângă o bancă din piaţă ne-au spus că sunt în afara politicului, iar când vor termina colegiul vor pleca la AMTAP (Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău) să înveţe pictura. Au auzit că şcoala de pictură de la Chişinău e bună.

Tighina te petrece cumva neprieteneşte. Dacă îi ceri femeii de la staţia de autobuze două bilete spre Chişinău în limba română, ea îţi răspunde în rusă: „dacă plătiţi în lei moldoveneşti, biletul costă 60 de lei”. E de două ori mai scump decât biletul tur.