Femeile maltratate care au îngenuncheat Republica Moldova la CEDO

Lidia Mudric și Lilia Eremia sunt femeile care au înfrânt Republica Moldova la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului și au primit despăgubiri în valoare de zeci de mii de euro pentru că au fost maltratate de soții lor, iar autoritățile nu le-au apărat în niciun fel de furia agresorilor.

Cauza Mudric contra Republica Moldova a fost inițiată în anul 2010 pe când Lidia Mudric avea 72 de ani. Femeia locuia în orașul Lipcani și era vecină cu fostul său soț. Cei doi erau divorțați de 22 de ani, însă bărbatul nu și-a lăsat niciodată în pace fosta consoartă. La 31 decembrie 2009 A.M. (inițialele agresorului) a intrat cu forța în casa Lidiei și a bătut-o. Același lucru l-a făcut la 19 februarie 2010, dată începând cu care a rămas permanent în casa reclamantei.

Soțul paranoic și polițiștii indiferenți

Lidia și avocatul său au depus numeroase plângeri la poliție, procuratură și alte autorități, solicitând pedepsirea agresorului. În tot acest timp, bătrâna a fost lovită de mai multe ori, lucru confirmat de expertiza medico-legală. Polițiștii i-au spus femeii că nu pot face nimic împotriva lui A.M. pentru că acesta suferă de o boală psihică. Într-adevăr, era bine cunoscut faptul că bătrânul avea puternice resentimente față de fosta sa soție și era convins că aceasta voia să îl otrăvească. Abia în vara anului 2010 Comisariatul de poliție Ocnița a pornit urmărirea penală împotriva lui A.M. pentru violarea domiciliului reclamantei. La 22 iunie 2010 o instanță de judecată a emis o ordonanță de protecție, prin care a dispus evacuarea lui A.M. și obligarea acestuia de a sta departe de casa reclamantei. Cu toate acestea, ordonanța de protecție nu a fost executată. La 17 iulie 2010 Lidia a fost agresată de A.M. în curtea casei sale, conform poliției și raportului medical. Reclamanta a depus a nouă plângere, iar la 23 iulie 2010 o altă ordonanță de protecție a fost eliberată. Fără folos însă, întrucât nici aceasta nu a fost executată, iar bătrâna a rămas în continuare fără apărare în fața violențelor fostului ei bărbat.

CEDO face dreptate

Cauza Mudric vs Republica Moldova a fost inițiată la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în decembrie 2010 la cererea femeii care s-a plâns că autoritățile din Republica Moldova au tolerat maltratarea la care a fost supusă în propria casă și au omis să execute ordonanțele de protecție. Avocatul Lidiei Mudric a solicitat despăgubiri morale în valoare de 20.000 euro și 2.150 de euro pentru acoperirea cheltuielilor de judecată. CEDO a emis hotărârea finală în anul 2013 potrivit căreia Guvernul Republicii Moldova a fost nevoit să achite reclamantei o sumă totală de 17.150 de euro, sumă care trebuia achitată în termen de 3 luni după pronunția deciziei finale.

În 2015, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a înregistrat 1.011 cereri îndreptate împotriva Moldovei. Sursa foto
În 2015, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a înregistrat 1.011 cereri îndreptate împotriva Moldovei. Sursa foto

Agresor protejat de autorități

Lilia Eremia a fost căsătorită cu A., ofițer de poliție la Comisariatul din Călărași. După nașterea celei de-a doua fiice, A. venea acasă în stare de ebrietate și își bătea soția chiar în prezența minorelor. Fetițele au fost și ele lovite și insultate de nenumărate ori. În iulie 2010, Lilia a depus o cerere de divorț, ceea ce l-a făcut pe bărbat să fie și mai violent. Femeia a suferit în repetate rânduri traume la cap și a scăpat cu viață din mâinile bărbatului care a vrut să o stranguleze de mai multe ori. Pentru început, agresorul s-a ales cu o amendă de 200 de lei, iar mai târziu reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Interne i-au cerut bărbatului să înceteze violențele la care își supunea soția și fiicele. A. a fost obligat să nu se apropie de casă la o distanță de 500 de metri pentru o perioadă de 90 de zile. Ordonanța de protecție a fost încălcată, iar bărbatul a pătruns în locuința unde se aflau victimele și le-a agresat din nou.

În 2011 Lilia a fost invitată la o întrunire cu lucrătorii sociali, care i-ar fi sugerat să se împace cu A., deoarece ea nu era „nici prima, nici ultima femeie bătută de soț”. Reclamanta a declarat că a fost presată de colegii polițiști ai soțului ei să-și retragă plângerea, ba chiar a fost informată că autoritățile nu vor porni o urmărire penală pe numele lui A., pentru că acesta a comis o „infracțiune mai puțin gravă”, nu a consumat droguri sau alcool, a fost respectat la serviciu și în comunitate și „nu reprezintă un pericol pentru societate”.

Justificările Guvernului

În procesul intentat la CEDO împotriva Republicii Moldova, Lilia Eremia și fiicele ei, Doina și Mariana Eremia, au demonstrat că au suportat suferințe fizice și psihologice din cauza violențelor aplicate de A. Prima reclamantă a solicitat despăgubiri de 20.000 de euro pentru umilința la care a fost supusă de către soțul său și colegii lui de serviciu care îi spuneau mereu că „este o soție rea care merită să fie bătută”. Fiicele femeii au solicitat despăgubiri de câte 5.000 de euro pentru că au fost martore la scenele de violență asupra mamei lor, fiind la rândul lor maltratate. Femeia a mai a declarat că statul a omis să-și îndeplinească obligațiile în vederea ocrotirii ei de abuzurile produse în familie.

Guvernul Republicii Moldova a invocat faptul că autoritățile au întreprins toate măsurile rezonabile de protecție a Liliei și a copiilor ei. În pledoaria Executivului se regăsește un pasaj în care se menționează că, la un moment dat, Lilia i-a permis bărbatului ei să se întoarcă acasă. Astfel, autoritățile sugerează că femeia s-a expus pericolului în mod conștient. CEDO a adoptat hotărârea finală în acest caz în august 2013, prin care obliga Republica Moldova să le plătească victimelor o sumă totală de 17.150 de euro care acoperă despăgubirile morale și cheltuielile de judecată.

Atitudinea judecătorilor

O altă cauză – T.M și C.M contra Republicii Moldova – a demonstrat încă o dată că statul nu acționează corect în privința violenței familiale și nu protejează victimele abuzului. Reclamantele, T.M și C.M, mamă și fiică, s-au născut în 1982, respectiv în 2002, fiind domiciliate în Chișinău. Prima reclamantă s-a căsătorit în anul 2001 cu un bărbat dependent de jocurile de noroc. De la primele accese de furie ale bărbatului, T.M. a intentat procesul de divorț. În 2010, femeia s-a adresat cu o primă plângere la Comisariatul de poliție afirmând că a fost agresată de soț. Acestuia i s-a aplicat o amendă de 500 de lei. Într-un raport de evaluare psihologică s-a confirmat că fetița cuplului suferă de anxietate și tulburări emoționale survenite în urma scenelor de violență la care a fost martoră. La cererea reclamantei, la 4 iulie 2011, procuratura a pornit urmărirea penală în privința lui M.M. fiind acuzat de violență în familie. Peste câteva zile Judecătoria Buiucani din municipiul Chișinău a respins cererea reclamantei privind eliberarea ordonanței de protecție, iar procurorul a dispus încetarea urmăririi penale în privința lui M. M.

Nu a fost destul de bătută

Cazul a ajuns la CEDO în anul 2011, iar hotărârea finală a fost pronunțată în 2014. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a constatat că autoritățile din Republica Moldova cunoșteau despre comportamentul violent al lui M.M și cu toate acestea procurorul a refuzat pornirea urmăririi penale, deoarece „nu a considerat vătămările corporale ale reclamantei ca fiind suficient de grave”. Aceasta demonstrează că cei responsabili de protecția victimelor abuzurilor nu cunosc specificul naturii violenței în familie, care nu constă întotdeauna în vătămări corporale. CEDO a decis că Republica Moldova trebuie să plătească reclamantelor 15.000 de euro despăgubiri morale și 2.150 de euro, cheltuieli de judecată.

Republica Moldova, codașă la CEDO

De la declararea independenței și până în anul 2011 Republica Moldova a cheltuit circa 14 milioane de euro pentru a despăgubi persoanele care au atacat țara la CEDO. În 2015, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a înregistrat 1.011 cereri îndreptate împotriva Moldovei, se arată într-un raport al Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM), un număr destul de mare dacă ne gândim la populația țării. Numărul mare de cereri depuse la CtEDO sugerează, în primul rând, încrederea scăzută în sistemul de drept din ţară. De regulă, compensațiile acordate de CtEDO sunt plătite în termen de către Guvernul Republicii Moldova.

Violența în familie nu este percepută ca fiind ceva greșit sau grav în Republica Moldova, se arată în Raportul Special al Națiunilor Unite realizat în 2008 după o vizită a reprezentanților în Republica Moldova. Această fărădelege este tratată în tăcere și primește o recunoașterea slabă din partea funcționarilor, societății și chiar din partea femeilor. Conform unui studiu realizat în 2005, 41 % dintre femeile intervievate au raportat existența unei forme de violență în familie cel puțin o dată în timpul vieții lor.

„moldNova” a relatat anterior povestea tragică a Verei Crețu, o femeie care a fost ucisă de soțul ei. Cazul a ajuns în atenția Comitetului Organizației Națiunilor Unite pentru Eliminarea Discriminării împotriva Femeilor.

Lasă un comentariu