Pretext: Lui Sfântul Petru, care fugea de persecuțiile împăratului Nero pentru că propaga creștinismul, i se va arăta Iisus, care murise de 30 de ani. Fiind disperat, acesta îl va întreba «Quo vadis, Domine?» Adică, «Încotro, Doamne?»

Regiunea Bugeacului a fost prinsă dintotdeauna în lupta marilor puteri megieșe regiunii dintre Prut și Nistru. Deși parte din ceea ce astăzi noi numim Basarabia, Bugeacul a fost prea puțin în istorie parte integrată a restului teritoriului Basarabiei, fiind desprinsă din trupul Moldovei medievale la 1484 și transformată în pașalîc turcesc. Chiar și după realipirea Bugeacului la Moldova de est (Basarabia) în anul 1812, această regiune a continuat să se dezvolte separat de restul regiunii, fiind aici colonizați populații străine de realitățile socio-culturale ale restului teritoriului.

Găgăuzii, împotriva politicii externe a Republicii Moldova

Așa se face că găgăuzii și bulgarii colonizați în Bugeac duc încă și astăzi o politică separată de cea a Republicii Moldova, moștenitoarea de jure a Basarabiei începând cu anul 1991. Evenimentele din ultimii 3 ani din UTA Găgăuzia ne-au demonstrat că locuitorii autonomiei nu își văd viitorul alături de cel al Moldovei. Semnificative în acest sens sunt referendumul ilegal găgăuz din iarna lui 2014, dar și cele 99% acumulate de Igor Dodon, candidatul eurosceptic, în cel de-al doilea tur al prezidențialelor din toamna anului 2016.

Găgăuzii, loiali Rusiei

Chiar dacă au trecut deja 8 ani de când Republica Moldova s-a angajat să urmeze parcursul european, UE făcând în această perioadă o serie de investiții atât în întreaga țară, cât și în Găgăuzia, locuitorii autonomiei sunt în continuare cu gândul la Federația Rusă și își doresc cu înverșunare abandonarea parcursului european și îmbrățișarea celui estic. Nici slăbirea economică a Rusiei și nici chiar investițiile masive din partea Uniunii Europene se pare că nu îi poate converti pe găgăuzi la ideea europeană.

Uniunea Europeană – cu banii, Rusia – cu promisiunile

Într-un raport de prezentare a regiunii, pregătit de autoritățile găgăuze în cadrul Conferinței internaționale SHIFT din aprilie 2017, se menționează că în perioada 2012-2016 Uniunea Europeană a devenit cel mai important investitor în regiunea găgăuză. Din raport se mai înțelege că cele mai multe investiții în Găgăuzia au fost făcute de Banca Europeană pentru Reconstrucții și Dezvoltare. În topul investitorilor străini se mai află Guvernul Turkmenistanului, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, Agenția cehă pentru dezvoltare, România și Agenția turcă TIKA. Rusia nu se află în acest top, fapt care ne demonstrează că investițiile rusești în zonă sunt infime, fiind mai mult niște pomeni electorale și nu contribuie nicidecum la dezvoltarea regiunii. De asemenea, după cum a declarat chiar prim-vicebașcanul găgăuz, Vadim Ceban, exporturile din Găgăuzia în UE au cunoscut o creștere importantă în ultimul an, fiind de aproape un miliard de lei, iar cele din țările CSI au scăzut, fiind de aproape două ori mai mici decât cele din UE.

Proiectul SARD, o gură de oxigen pentru antreprenorii găgăuzi

În luna mai a anului curent, a fost finalizată prima sesiune de finanțare în mediul de afaceri găgăuz. Astfel, 15 antreprenori, dintre care șase start up-uri, au obținut granturi de până la 18.400 de euro pentru a-și dezvolta o afacere. Finanțat de Uniunea Europeană şi implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), proiectul SARD are drept scop să resusciteze mediul de afaceri din Găgăuzia şi raionul Taraclia. Investițiile totale se vor ridica la 6,5 milioane de euro în următorii 3 ani și se află în acest moment la cea de-a doua etapă.

Găgăuzia riscă să rămână izolată

Furtul miliardului și apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană și România a relansat unele minți înfierbântate, care au amenințat, mai mult sau mai puțin în serios, ieșirea autonomiei găgăuze din componența Republicii Moldova. Pretextul pare să fie acela că locuitorii regiunii văd diferit viitorul autonomiei față de restul Moldovei. Declarațiile sunt însă unele populiste, deoarece dacă s-ar realiza acest scenariu, viitorul Găgăuziei ar arăta foarte sumbru. În condițiile în care se pare că nu există cale de împăcare între Rusia și Ucraina, Găgăuzia, fără aeroport și ieșire la mare, ar risca să rămână izolată politic și economic de Federația Rusă. Cum regiunea nu are resurse subterane și cu o economie bazată pe exporturile agricole, Găgăuzia riscă să fie falimentată.

Bineînțeles că o parte din locuitorii și autoritățile găgăuze au înțeles deja că investițiile europene pot fi portița prin care nivelul socio-economic al locuitorilor regiunii să crească, dar totuși este încă de neînțeles politica antieuropeană dusă de aceștia. Întoarcerea Găgăuziei cu fața către UE nu ar însemna nicidecum abandonarea partenerilor estici, asta doar în condițiile unui șantaj frecvent pe care îl practică Moscova.

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*