Trecută de 60 de ani, Elena Iordachi dintr-un sat din nordul Republicii Moldova poate fi numită o adevărată mamă eroină. Și asta, în condițiile în care, de mai bine de zece ani, este și mamă, și tată a doi copii, doi dintre cei patru nepoți de la fiică.

O bunică este și mamă, și tată pentru doi nepoți Poză simbol Sursa FOTO: Morguefile.com


A crescut și educat patru copii, iar odată ajunsă la bătrânețe, la vârsta când ar trebui să stea în liniște și să se bucure de viață, își crește nepoții.
Pe Mirela, cea mai mare dintre copile, care acum are 13 ani, o crește chiar de la câteva luni. „Taică-său le-a părăsit când fetița avea doar câteva luni. A plecat peste hotare și nu s-a mai întors, dar nici de ajutat nu le mai ajuta, astfel că Marina a fost nevoită să plece și ea la muncă în Federația Rusă pentru a câștiga un ban. Pe Mirela nu a putut -o lua pentru că era prea mică și a lăsat-o cu mine. Jumătate de an avea atunci. Nu i-a fost ușor nici Marinei. O perioadă nu și-a putut găsi de lucru, iar când și-a găsit, nu le prea plătea. Abia de se descurca. Pe Mirela am crescut-o mai mult singură, așa cum puteam, iar singurii bani care ajungeau în familie erau cei din pensie”, își amintește mătușa Elena.

Încă un nepot în grija bunicăi

La aproape doi ani după ce a plecat de acasă, Marina îl întâlnește pe Mihai și se recăsătorește. „Credea că va avea un sprijin și o va ajuta mai departe. Părea un bărbat serios și bine educat. Asta a fost însă până l-a născut pe Damian și a trecut cu traiul în Republica Moldova. S-au întors acasă și locuiau la casa părinților lui, în alt raion. Tot atunci au și apărut problemele în familie. Soacra deseori îi reproșa că prea mult doarme, că mâncarea nu este gustoasă, că nu dă cu mătura sau nu spală cum ar trebui. De la ceartă și până la prima palmă din partea bărbatului nu a fost decât un pas. În situația mea, cred că urma așa să procedeze fiecare părinte care își iubește copilul. Am mers la ei acasă, i-am spus să-și strângă hainele și ce avea mai important, am luat copilul și atât ne-a mai văzut”, ne spune femeia.
Și cum bani trebuiau în casă pentru a hrăni și a îmbrăca copiii, Marina s-a văzut nevoită să i-a iar calea străinătății și a mers, din nou, în Federația Rusă. Fetița avea șase ani împlinți, iar băiatul nici un an. „Credeți că am avut de ales? Nu era să-i alung de acasă. Sigur că am acceptat să-i îngrijesc singură, iar ea să plece la lucru”, oftează mătușa Elena.

Se recăsătorește pentru a treia oară

Plânge de fiecare dată când își amintește prin ce i-a fost dat și îi mai este să treacă. Nu au îndurat foame, dar nu o dată s-a întâmplat să nu aibă ce să le pună pe masă nepoților ori cu ce să-i încalțe să meargă la școală. Mirela merge la școală, iar Damian este în grupa pregătitoare la grădiniță, iar la anul urmează să meargă în clasa I. Pentru prima dată a mers la grădiniță în această toamnă, asta pentru că bunica nu avea posibilitate să-l înscrie până acum. Ceilalți copiii ai femeii au familiile și necazurile lor, astfel că nu o pot ajuta cu ceva decât cu un gând bun. „Tare vroia la grădiniță, dar nu m-am încumetat să-l înscriu. Una e că e prea departe de casă grădinița, iar eu nu am puterea ceea să-l duc și aduc în fiecre zi. Iar a doua – banii. Și asta implica niște cheltuieli. Oricum, trebuia să plătesc pentru mâncare, alte cheltuieli, să aibă mai multe haine de schimb. Trăim modest și nu ne permitem multe lucruri”, suspină femeia.
De mama copiilor nu prea vorbește. De mai bine de doi ani de zile, aceasta nu a mai fost acasă și nici nu i-a ajutat cu vreun bănuț. „Nu are posibilitate. Și-a găsit acolo un bărbat, armean de ordigine, de la care a născut gemeni – un băiat și o fetiță. Se descurcă foarte greu. El mai mult stă acasă decât muncește, iar ea – cu copiii. Stau cu chirie la Moscova. Nici nu vreau să-mi imaginez prin ce perioadă dificilă trece. Nici acasă nu poate veni pentru că nu are documentele necesare, iar ca să le facă are nevoie de bani. Noi aici ne descurcăm cum putem, dar cel mai trist pe suflet îmi este atunci când băiatul mă întreabă când va veni mama acasă. De doi ani o aude din când în când doar la telefon. Nu cred să o țină minte la față. Îi tot spun că lucrează, că nu poate ajunge acum acasă. Mititelul, de când o așteaptă pe maică-sa. Nu a avut noroc nici de tată, dar nici de mamă. Din ce am, le ofer ce-i mai bun, nu însă iubirea și căldura pe care le-o poate oferi mama lor”, suspină adânc femeia care se roagă Domnului să o țină sănătatea atât cât vor avea nevoie acești micuți de ea.

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*