Igor Dodon: super-eroul moldovean, hotărât să curețe ograda

Socialiștii sunt mereu cu un pas înaintea celorlalți contracandidați. În cursa electorală pentru funcția de președinte al țării, panourile electorale cu mesajul „Igor Dodon-Președinte” au apărut chiar înaintea celor ale candidatului guvernării.

Liderul socialist, aflat în opoziție, a reproiectat limitele câmpului de luptă în cursa pentru putere. În timp ce 80 % din canalele de televiziune cu acoperire națională aparțin exponenților guvernării, aproximativ o treime din populația decisă cu cine să voteze la următorul scrutin se arată în mai toate sondajele pro-socialiste. Cum e posibil acest lucru?

Bărbatul din popor, mai din topor

Ceea ce spune Igor Dodon, valorile pe care le apără și schimbările pe care promite să le facă reprezintă esența, crezul votanților activi ai Republicii Moldova. Vorbim despre persoane rusofile, despre majoritatea emigranților moldoveni (peste 700 de mii! care muncesc în Federația Rusă), oameni care vorbesc „limba moldovenească”. Nu neapărat pentru că româna și moldoveneasca ar fi două limbi total diferite, ci pentru că atunci când nu te simți în albia ta vorbind un grai, care sună diferit peste hotarul tras de un râu, atunci preferi să te justifici numindu-l altfel. Socialistul Igor Dodon, spre deosebire de contracandidatul democrat, aproape că nu depune niciun efort pentru a vorbi o română mai elevată. Ba din contra, dacă are de ales între un neologism și un rusism sau chiar un barbarism, adesea cele din urmă îi sunt mai aproape. În această ordine de idei, expresia sancta simplicitas e despre liderul socialist, căci pentru oamenii de rând, vorbind în termenii lui Dodon, el e mai „poneatnîi, îi mai de-al nostru”.

Cocoșul din ogradă

Și-apoi, genialitatea strategiei de comunicare a acestui lider politic derivă din utilizarea unui principiu de conducere verificat în timp: dacă vrei să domini, hrănește complexele supușilor tăi. Printre handicapurile cele mai evidente ale cetățenilor Republicii Moldova rămâne în continuare dorința de afirmare ca națiune distinctă. Când o jumătate din cetățenii statului român te tratează ca pe ruda cea săracă, iar în Federația Rusă mergi după un ban alb pentru zile negre, ajungi să crezi că tot de ce ai nevoie este un supra-om care să poată reînnoda relațiile deteriorate cu Estul și răzbuna momentele de înjosire din partea rudelor de la Vest. Cele cinci decenii de educație sovietică și-au spus cuvântul; moldovenii sunt tradiționaliști, patriarhali, cred mai degrabă în cuvântul preotului, decât în buchia cărții și reprezintă în mare un popor rural. Și iată că Igor Dodon este acel super-erou viu, capabil și dornic să rezoneze cu așteptările moldoveanului sătul de păpuși politice frumoase: are studii economice, nu-i este rușine să tragă strugurii la teasc, urăște de moarte homosexualii, aduce în Moldova icoane făcătoare de minuni, merge sâmbăta la pescuit și-i respectă pe cei mai în vârstă. Întrebat în cadrul unei emisiuni de dezbatere cine, afară de el, s-ar mai potrivi la postul de președinte al țării, Igor Dodon a driblat strălucit, spunând că cel mai bun președinte pe care l-a avut R. Moldova de când există a fost Vladimir Voronin, cu relele și bunele sale.

Gospodarul

În cele 17 minute cât durează filmul documentar „Igor Dodon la persoana întâi” (produs în rusă și titrat în română) eroul promovează prin propriul mod de viață, prin activitatea politică și acțiunile civice valori sfinte pentru moldoveni: familia, satul de baștină, credința creștin-ortodoxă. Încet, dar sigur, canalele media care îl simpatizează au strecurat și deja au reușit să fixeze undeva în memoria susținătorilor săi că Igor Dodon a fost cel mai bun ministru al economiei din toată istoria Republicii Moldova. Sondaje, cifre, dovezi nu există. Convingerea – da. La fel ca și convingerea-fantomă a electoratului din nucleul dur socialist, că redobândirea dreptului de export de fructe în Federația Rusă pentru câteva zeci de producători moldoveni se datorează exclusiv liderului socialist. Și-apoi, în nordul Republicii Moldova, la fel ca și în UTA Găgăuzia emigranții moldoveni din Federația Rusă sunt siguri că, dacă vrei să fii exclus din „lista neagră de deport” e suficient să te adresezi la biroul socialiștilor.

Românii: frați sau dușmani?

Marea slăbiciune a lui Igor Dodon rămâne Estul. Până relativ recent, socialistul accepta cu greu invitații la emisiuni ale canalelor media antirusești sau tolerante față de ideea unirii cu România. În această campanie, Igor Dodon n-a fost invitat la dezbateri doar de către canalele din cadrul grupului GMG (care, apropo, nu se grăbesc să-l biciuiască). Și chiar dacă afirmă că geopolitica n-are a face acum, nu putem să trecem cu vederea un detaliu extrem de important în acest sens: „Europa Liberă” intitulează interviul acordat de Igor Dodon printr-un citat al acestuia: „Trebuie să ne clarificăm cu miliardul care este pus pe spatele cetăţeanului”. Pe pagina de Facebook a prezidențiabilului Dodon, titlul interviului a fost schimbat, punând în valoare exact geopoliticul importanța căruia aparent o desconsideră: „Sunt categoric împotriva mișcărilor unioniste de orice tip”. Dar Dodon se scunde în detalii. La 6 luni după apropo-ul tranșant făcut la Strasbourg ca membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei: „Mulțumesc pentru întrebare vecinilor de peste Prut, nu fraților”, Igor Dodon își revede atitudinea față de acest subiect: „Niciodată nu am fost antiromâni şi nu vom fi antiromâni. România este stat vecin, sunt prietenii noştri, sunt fraţii noştri. Relaţiile vor fi reciproc avantajoase şi de aceea vom avea relaţii bune de prietenie. Eu categoric sunt împotriva mişcărilor unioniste de orice tip – unirea cu România sau Ucraina, sau cu Rusia. Dar cu vecinii noştri, îndeosebi cu România, vom avea relaţii foarte bune…”. În condițiile unei creșteri evidente a segmentului pro-unionist din Republica Moldova, retușările sunt mai mult decât precaute, ele sunt necesare. Astfel de „scăpări” sunt asemenea balsamului pe sufletul segmentului unionist, care trebuie temperat deocamdată și, în același timp, trece neobservat pe lângă adepții relațiilor de amiciție strânsă cu Federația Rusă.

Dodon preferă bărbații

Igor Dodon nu suportă organic tot ce înseamnă glamuros și fițe. Uneori această intoleranță îl determină să facă declarații sexiste și, din două rele, s-o aleagă pe cea mai… puțin rafinată. Andrei Năstase e „Andrei” pentru că a mers la proteste împotriva guvernării oligarhice „cu noi, în prima linie, pe ploaie și pe vânt”, iar Maia Sandu aproape că nici numele nu și-l merită, devenind prin gura lui Dodon „Izaura”, „cea care se ascunde pe sub garduri la proteste” sau „devushka s Facebook-a”. Pe de altă parte, pagina de FB a socialistului a acumulat peste 27.000 de admiratori și urmăritori, cărora are grijă să le arate poze de la întâlnirile din teritoriu, de la concertele susținute de Olga Ciolacu, cu comentarii laconice, de obicei, culese în grabă, dublate aproape de fiecare dată în limba rusă. Se pare că acuratețea, gramatica și stilistica fie nu sunt atuurile administratorilor acestei pagini, fie sunt și ele o dovadă a atitudinii de genul „Noi nu avem timp pentru fleacuri”.

ALTE PORTRETE DE CANDIDAȚI:

Marian Lupu – seducție controlată strategic. Mesaje prezidențiale văzute și nevăzute

Maia Sandu: femeia intră în ring și lovește cu eleganță și pasiune