În satele din Republica Moldova nu există infrastructură și specialiști calificați. Drumurile pline de gropi și pământurile lăsate în paragină îi țin pe investitori departe de țara noastră. Astfel, oportunitățile de angajare pentru țărani lipsesc cu desăvârșire.
Statisticile prezentate de autorități arată că mediul rural se confruntă cu un șomaj cronic, iar dacă oamenii nu ar fi emigrat ne-am fi pomenit într-o catastrofă social-economică. Rata șomajului constituie 50% din totalul populației apte de muncă, iar 85% din locurile de muncă sunt în mediul urban, chiar dacă peste 60% din brațele de muncă se află în sate.
Un sfert din oamenii de la sate n-au de lucru
Coordonatorul de proiecte din cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Ghenadie Ivașcenco, susține că în țara noastră sunt 1.600 de sate cu o populație medie de 2.000 de locuitori. Dintre aceștia aproximativ 30% sunt bătrâni și copii, 25% sunt plecați în străinătate. Aproape 20% din totalul populației dintr-un sat au de lucru, iar 25% n-au o ocupație. Mulți oameni trăiesc pe baza remitențelor trimise de cei plecați peste hotare, iar alții lucrează cu un salariu mediu de 3.000 de lei pe lună. Dacă persoanele nu ar fi plecat din Moldova șomajul real ar fi fost de 70%.
În sate a dispărut spiritul gospodăresc
Țăranii, fiind împroprietăriți cu pământ, s-au pomenit într-un cerc vicios. Aceștia nu mai vor să-și prelucreze pământul, unii nu dispun de tehnică agricolă, dar nici dorință nu au după ce s-au deschis hotarele și au plecat în străinătate, afirmă Nicolae Tudoreanu, primarul satului Feștelița din raionul Ștefan Vodă.
„Odată ce a plecat peste hotare, țăranul s-a alintat, a dat de gustul banilor. Satele care au plantat livezi de prune, cireșe etc. le vând ușor, mai ales după intrarea în vigoare a Acordului de liber schimb cu UE. Problema constă în capacitățile cetățenilor, nu avem gândire economică. Am dat o idee – iarna lumea stă acasă, se pot deschide școli serale, unde experții economici vor preda lecții de educație financiară și inițiere în afaceri. Lumea nu cunoaște terminologia, nu știe cum să-și pregătească un set de acte pentru a primi subvenții de la stat. Oamenii parazitează primind ajutoare sociale și remitențe, iar sezonier merg la muncă cu ziua în alte localități. A dispărut spiritul gospodăresc, nu mai este la modă să mai fii gospodar”, spune Tudoreanu despre ocupațiile oamenilor din satele Moldovei.
Statul nu cunoaște capacitățile oamenilor din sate
În satul Feștelița din raionul Ștefan Vodă, sătenii nu dezvoltă afaceri din lipsă de cunoștințe și bani. Oamenii cumpără produse ca la oraș, spune primarul, care menționează că ar fi bine să se investească în dezvoltarea întreprinderilor mici.
„Am un băiat în sat care are 25 de vaci, vrea să împacheteze lapte, dar nu are bani. Am fost în Letonia și am văzut fabrici mici de prelucrare a cașcavalului. Și la noi s-ar putea deschide așa afaceri, mai adaugă miez de nuci, nu mai știu ce… și se vinde ca produs de firmă. E foarte complicat să-i dai bani unui om din sat, pentru că nu are pregătire, are frică de fiscalitate, de amenzi și alte taxe. Statul nu este aliniat cu capacitățile intelectuale ale oamenilor de la sat care rămân în urmă. În școli trebuie de introdus obiecte de educație economică și dezvoltare rurală. Nu avem politici rurale pe înțelesul poporului”, mărturisește Nicolae Tudoreanu. Acesta se pronunță împotriva investițiilor străine și vrea ca statul să-și pregătească propriii cetățeni pentru dezvoltarea țării.
Povestea unei brutării artizanale
Cei care au riscat să-și dezvolte o afacere în sat se confruntă cu problema personalului necalificat. Familia Râbca din satul Gura Bâcului, raionul Anenii Noi, a deschis în urmă cu 3 ani o brutărie artizanală. Aceasta producea pâine sănătoasă – din făină integrală, cu semințe, fără drojdii din comerț, adică pâine făcută cu maia. Chiar dacă la început erau siguri că vor avea succes, acum un an proprietarii au închis brutăria din cauza oamenilor nepregătiți pentru muncă.
„Noi am închis brutăria, deoarece am angajat oameni fără pregătire pe acest segment. Noi i-am învățat, lucram cu ei cot la cot, dar ei nu doreau să-și asume responsabilități. Nu doreau să lucreze când erau sărbători, chiar dacă le plăteam salarii mai mari. Pe lângă asta, îmi spuneau că nu și-au dat copacii cu var, nu și-au săpat grădina etc. În sat e foarte greu sa găsești personal, nu-și dau interesul să învețe. Cei care stau în sat se concentrează pe casă și familie, de aici până acolo, nu-i interesează creșterea profesională. Autoritățile locale au fost bucuroși și ne-au susținut la deschiderea afacerii. Noi aprovizionam cu pâine grădinița de copii, ne-au încurajat să oferim copiilor ceva bun”, spune antreprenoarea Diana Râbca. Aceasta mi-a comunicat că vrea să-și redeschidă în curând brutăria la Chișinău și speră că oamenii se vor schimba, deoarece mulți vor să-și lanseze mici afaceri.
Agricultura nu este salvarea
Oamenii sunt lenoși, nu vor să-și prelucreze terenurile arabile, iar puținele oferte de muncă rămân fără răspuns pentru că nu vor să lucreze. Expertul Ghenadie Ivașcenco crede că acestea sunt stereotipuri banale și ofensatoare pentru cetățeni. „De multe ori auzim că cineva vrea să angajeze oameni cu 200 de lei pe zi, fără un contract de muncă și fără achitarea unui pachet social. În niciun caz acestea nu pot fi numite oportunități economice. Este de lucru la țară, dar oamenii sunt lenoși și nu vor să lucreze. Nu sunt de acord, este o ofensă față de oamenii din sat. Oamenii nu sunt slugi, ei au demnitate umană, cer condiții minime de muncă, își doresc o pensie, nu simt că ar avea un serviciu”, spune Ivașcenco. Potrivit datelor pe care le deține, doar 2% din oameni au competențe și abilități de a dezvolta afaceri, restul 98% fiind buni executori.
Satele nu sunt pregătite să primească investitori
Specialistul de la PNUD vede salvarea oamenilor necalificați prin atragerea investițiilor străine și în pregătirea psihologică a cetățenilor care nu au mai lucrat de zeci de ani. „Salvarea se face prin două direcții: psihologică și economică. După o perioadă de criză, când oamenii nu au lucrat de zeci de ani, statul intervine cu activități publice pentru a reanima starea morală a omului”. În opinia sa, cea mai bună soluție economică este atragerea investițiilor străine, în special din industria textilă și a cablajelor, unde este nevoie de mii de brațe de muncă, iar pentru a converti un om nepregătit este relativ ușor și ieftin.
Ghenadie Ivașcenco susține că primăriile nu sunt pregătite să primească investitori, deoarece aceștia cer teren pregătit, asfaltat, conectat la rețeaua de apă, gaz, canalizare etc. Cei de la PNUD își propun ca până la sfârșitul anului 2017 să implementeze cinci platforme de sprijinire a dezvoltării în cinci localități din țară pentru investitorii străini.