După 200 de ani de dominație rusească și colonizări succesive, spațiul dintre Prut și Nistru devine din ce în ce mai unitar din punct de vedere etnic. Expresia ”stat plurietnic” rămâne totuși prezentă în discursul politic actual – în ciuda evidențelor statistice, mai ales de la recensământul din 2014.

O analiză pe termen lung a evoluției demografice din Republica Moldova din 1812 încoace este destinată impreciziei din cauza recensămintelor deficitare la multe capitole – însă o înșiruire a acestor cifre ne permite să ne facem o idee. Pentru graficele de mai jos am eliminat numărul populației din teritoriile basarabene istorice păstrându-le pe cele din regiunile care alcătuiesc actuala Republică Moldova.

Din punct de vedere procentual situația etniilor din Republica Moldova revine în anul 2014 la aceeași situație constatată pentru anul 1817, la câțiva ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul Țarist. Dispariția Uniunii Sovietice – continuatoare a Imperiului Țarist – a făcut ca într-un sfert de secol să fie anulate eforturile de modificare a compoziției etnice desfășurate pe parcursul a 200 de ani. O observație evidentă asupra graficului de mai jos ar fi că permanent românii/ moldovenii au fost majoritari în teritoriul dintre Prut și Nistru.

În documentele țariste autohtonii dintre Prut și Nistru apar sub mai multe denumiri – români, moldoveni, volohi. Abia după Al Doilea Război Mondial se oficializează în statisticile Uniunii Sovietice denumirea de moldoveni. Evoluția demografică a băștinașilor a fost constant ascendentă de-a lungul ultimilor 200 de ani, doar în timpul tranziției de după prăbușirea URSS începând să se înregistreze o scădere abruptă – însă chiar și așa românii/ moldovenii din Republica Moldova au avut de câștigat din punct de vedere procentual.

În graficul de mai jos este redată evoluția demografică a rușilor și ucrainenilor din Republica Moldova. Prima observație ar fi că permanent rușii au fost mai puțin decât ucrainenii – în ciuda eforturilor autorităților de la Moscova de a înregistra cât mai mulți ruși (de exemplu la recensământul din 1897 a fost consemnată limba vorbită, nu etnia). Din punct de vedere numeric rușii au înregistrat o creștere numerică în perioada când Basarabia a făcut parte din România – cel mai probabil fiind vorba de refugiați din URSS – creștere urmată de o scădere abruptă la recensământul din 1941 în condițiile războiului. Din punct de vedere numeric și procentual scăderea rușilor și ucrainenilor se declanșează după dizolvarea URSS – coloniștii veniți aici au preferat să revină în zonele de origine confruntați cu statutul considerat înjositor de ”minoritate națională”.

Cea mai interesantă evoluție demografică este a bulgarilor și găgăuzilor, coloniști aduși în perioada țaristă din Imperiul Otoman. Recensămintele țariste de multe ori au făcut confuzie între bulgari și găgăuzi – cei din urmă fiind înregistrați abia în 1897. Bulgarii de multe ori au fost înregistrați ca ruși sau rușii au fost înregistrați ca bulgari – ceea ce explică creșterile și scăderile bruște ale acestei etnii. De exemplu în 1930 au fost recenzați în jur de 50.000 de bulgari pentru ca numărul lor să crească la 180.000 peste doar 11 ani – o explicație ar fi că mulți ruși din Basarabia în vremea războiului au preferat să se declare bulgari.

Evoluția demografică a evreilor din Basarabia din ultimii 20 de ani reflectă evenimentele istorice. Vârful prezenței evreilor între Prut și Nistru a fost în perioada de glorie a țarismului, urmată de o descreștere bruscă în urma Holocaustului, o revenire modestă în perioada URSS când în anii 1970 au început emigrări masive în Israel, emigrări care au culminat după dizolvarea URSS până aproape de dispariția acestei etnii din Republica Moldova.

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*