Despre confiscarea averii și recuperarea bunurilor publice nu s-a prea auzit în Republica Moldova. Centrul Național Anticorupție recunoaște că poate depista drumul parcurs și destinația averilor obținute în mod ilicit, care de obicei sunt plasate în conturile bancare din străinătate, dar nu știe cum să întoarcă banii în țară și nici cum să confiște banii murdari depozitați peste hotare.

Autoritățile din Republica Moldova nu au emis niciodată un ordin de confiscare a averilor depozitate peste hotare și nici nu au reușit să aducă în țară bunurile identificate în străinătate, se arată într-un studiu despre mecanismele de recuperare şi confiscare a activelor în Republica Moldova. Autorul cercetării este Pedro Gomes Pereira, de la Institutul Basel pentru Guvernare din Elveţia, una din cele mai prestigioase centre de competenţă în recuperarea activelor. Acesta afirmă că în timpul interviurilor desfășurate în țara noastră, a aflat că foarte puțini funcționari sunt la curent cu mecanismele de recuperare a activelor.

Pedro Gomes Pereira are o experiență de peste 14 ani în recuperarea activelor. FOTO: PNUD
Pedro Gomes Pereira are o experiență de peste 14 ani în recuperarea activelor. FOTO: PNUD

Confiscarea averilor, în legislația Republicii Moldova

În Republica Moldova există legi care prevăd procesul de recuperare a activelor. Sechestrarea și confiscarea bunurilor este prevăzută în Codul penal și Codul de procedură penală al țării. Legea este aplicabilă pentru cetățenii țării și apatrizii cu domiciliul permanent în Republica Moldova, dar și pentru cei care comit infracțiunea în afara statului. Persoanele fizice care au săvârşit infracţiuni financiare pot fi amendați, privați de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, li se poate retrage gradul militar sau titlurile speciale, pot fi condamnați la închisoare sau detenție pe viață.

Cine se ocupă de recuperarea activelor

Există câteva instituții de stat care trebuie să se implice în procesul de recuperare a activelor. Este vorba despre Centrul Național Anticorupție (CNA), Procuratura Generală (PG), Inspectoratul General de Poliție (IGP) și Serviciul Fiscal de Stat care este o agenție subordonată Ministerului Finanțelor. Fiecare dintre acestea au însărcinări diferite. CNA-ul are responsabilitatea de a preveni, descoperi, cerceta și contracara infracțiunile administrative și penale de corupție, dar și alte infracțiuni conexe precum și de a preveni și combate spălarea banilor și finanțarea terorismului. Un rol important îl deține Serviciul pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, o subdiviziune specializată și independentă a CNA. Practic, totul pornește de la activitatea acestei subdiviziuni care primeşte, analizează, prelucrează şi transmite informaţiile privind activităţile şi tranzacţiile suspecte. Tot acest serviciu sesizează organele de urmărire penală imediat ce s-au stabilit suspiciuni rezonabile cu privire la spălarea banilor, la finanţarea terorismului sau la alte infracţiuni ce s-au soldat cu obţinerea de venituri ilicite.

Infracțiunile economico-financiare, greu de depistat

Astfel de infracțiuni se depistează greu, iar investigația cazurilor de spălare de bani poate dura ani întregi, explică Pedro Gomes Pereira. „În timpul investigației se verifică locurile unde persoana în cauză călătorește des, ce tranzacții a efectuat în ultima perioadă, în ce conturi bancare își are depozitate averile. Sunt necesare și tehnici de investigație invazive precum urmărirea persoanei sau interceptarea apelurilor”, afirmă expertul. Acesta spune că în momentul în care persoana supravegheată află despre investigațiile efectuate asupra sa poate masca foarte rapid infracțiunile comise prin efectuarea trasferurilor bancare către alte conturi. Pereira spune că astfel de operațiuni durează mult timp.

„Am efectuat o investigație de acest gen în Brazilia timp de 8 ani. Persoana suspectată de evaziune fiscală este în continuare membru al Parlamentului și își păstrează imunitatea parlamentară”, afirmă Pedro Gomes Pereira.

Cum se face confiscarea bunurilor

Codul de procedură penală al Republicii Moldova prevede ridicarea de obiecte și punerea sub sechestru a acestora. Prima opțiune este pentru asigurarea elementelor necesare pentru anchetă sau activele dobândite ilegal. A doua măsură este mai utilă în vederea asigurării produselor infracțiunii în scopul confiscării lor. Așadar, sechestrarea și confiscarea sunt căi procesuale pentru a deposeda infractorii de bunurile ilicite. Cu toate acestea, în contextul acestor procese apar mai multe provocări. În infracțiunile legate de corupție, activele care fac obiectul sechestrării și confiscării rareori se găsesc într-o singură jurisdicție. Știind că se află în pericol, infractorul va dispersa activele sau bunurile în mai multe jurisdicții diferite pentru a ascunde originea, natura și proprietarul lor adevărat.

Ce face CNA cu mașinile confiscate de la infractori

Având în vedere că sechestrarea și confiscarea se aplică în funcție de derularea procesului penal, care poate dura ani întregi, apare problema devalorizării bunurilor imobile.

Viorel Chetraru, directorul CNA, spune că, în prezent, instituția are sub sechestru 20 de mașini de lux, care ar valora aproximativ 1 milion de euro.

„Cum asigurăm în acest caz integritatea bunurilor? În timp, s-ar putea deprecia considerabil valoarea acestora și ar putea apărea costuri suplimentare. Aceste costuri pot suprasolicita cu ușurință costurile financiare ale urmăririi penale”, afirmă Chetraru. Pentru a remedia aceste probleme, unele țări permit vânzarea anticipată a activelor confiscate, în special a bunurilor mobile. Banii care rezultă din vânzarea acestor bunuri sunt apoi depozitaţi într-un cont de garanție până la luarea unei hotărâri definitive de către instanță. În alte țări, infractorul poate păstra obiectele de valoare cu condiția de a nu le distruge sau vinde. În Republica Moldova, de vânzarea și realizarea bunurilor confiscate se ocupă Serviciul Fiscal de Stat.

Moldova nu a învățat nimic din experiența altor state

Viorel Chetraru spune că recuperarea activelor reprezintă o prioritate pentru Republica Moldova, având în vedere frauda bancară care a zguduit țara. „Moldova nu are și nu a avut o experiență bună în acest domeniu. Până acum nu am avut practica de a recupera bunuri de peste hotare. Iată de ce e cazul să însușim această lecție”, afirmă Chetraru.

În acest context, Pedro Gomes Pereira sugerează crearea unui Oficiu de recuperare a activelor (ARO). Respectiva structură, în baza celor mai bune practici internaţionale, ar trebui să fie una multidisciplinară, care să cuprindă expertiza autorităţilor din domeniul judiciar, fiscal, de protecție socială, vamal și altele. Totodată, e nevoie de a miza pe o echipă de anchetatori financiari. „Toţi acești reprezentanți trebuie să fie în măsură să își exercite competențele obișnuite și să dezvăluie informații în cadrul ARO, fără a fi obligați să păstreze secretul profesional”, susţine Pedro Gomes Pereira.

Acesta recomandă plasarea respectivei structuri în cadrul CNA, având în vedere că în prezent acesta este responsabil de investigarea spălării banilor, găzduiește unitatea de informații financiare și are acces la bazele de date electronice ale țării.

FMI critică sistemul juridic din țară

Anterior, Fondul Monetar Internațional a criticat activitatea instituțiilor Republicii Moldova. Reprezentantul permanent al FMI la Chișinău, Armine Khachatryan, este de părere că „jaful secolului” s-a produs anume din lipsa de reacție promptă a unor instituții precum CNA sau BNM. Potrivit ei, o altă problemă gravă în Republica Moldova este neclaritatea în ceea ce privește proprietarii sau beneficiarii finali ai băncilor și lipsa de independență a justiției. Totodată, aceasta a precizat că FMI nu va oferi asistență Republicii Moldova în ceea ce privește evaluarea activității BNM.

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*