A crescut și educat trei copiii, dar a ajuns să fie îngrijită de cea căruia i-a pus pentru prima dată în mână stiloul și a învațat-o să scrie și să citească. Este povestea de viață a Mariei Bortă din Glodeni.

Ajunsă la bătrânețe, fără ajutor și sprijin, femeia a fost adusă în Chișinău și este adăpostită acum de către o fostă elevă.

Văduvă și cu trei copii plecați peste hotare

A avut o viață frumoasă alături de soșul ei, Nicolae Bortă. Își amintește cu nostalgie în suflet de anii petrecuți împreună, de zilele când a adus pe lume trei copii, cum i-a crescut și educat pe toți. „Am avut o viață foarte frumoasă. Ne-am iubit și respectat până când a închis ochii. La noi în familie niciodată nu s-a ridicat tonalitatea vocii. Sigur, au existat neînțelegeri așa cum sunt în fiecare familie, dar am știut să disuctăm și să ajungem la un consens. Acum deja e altă viață în familii”, ne spune cu nostalgie Maria.

De profesie a fost învățătoare la clasele primare. A pus stiloul pentru prima dată în mână la sute de copii și tot pe atâția i-a învățat să citească și le-a dat un sfat în viață. Soarte ei însă i-a dat o altă lecție, una de viață.

Așa a vrut soarta ca cei trei copii ai ei, un băiat și două fete, să i-a calea străinătății. Au ajuns tocmai în Australia. „Când au plecat, numai o fată era căsătorită, iar ceilalți doi și-au întemeiat familii acolo. Nu s-au gândit vreodată că vor ajunge atât de departe și că se vor stabili și cu traiul acolo, dar … soarta îți rezervă tot felul de surprize”, oftează femeia.

Nu și-a văzut de 4 ani copiii

În toamnă se vor împlini 4 ani de când Maria Bortă nu și-a văzut copiii și nici nepoții care au apărut între timp. Îi vede și se joacă cu ei doar prin Skype, singurul mijloc de comunicare nu doar pentru mătușa Maria, dar pentru mulți alți moldoveni plecați peste hotare și părinții lor rămași acasă să înfrunte de unii singuri povara bătrâneții. ,,M-am obișnuit deja, dar este foarte greu. Mă bucur că ei toți sunt bine și le merge acolo unde sunt. Și-au găsit niște locuri de muncă bine plătite, este liniște, o țară frumoasă. Sigur, uneori așa îți vine un dor de cei dragi, dar ești neputincios. Mai plângi, te vaicări și mergi înainte să trăiești zilele care le mai ai”, suspină femeia.

Își așteaptă copiii la cea de-a 80-a aniversare

Nici rude nu prea i-a rămas care să aibă grijă de ea, la cei aproape 80 de ani. ,,Copiii mi-au promis că atunci când voi împlini 80 de ani, vor veni cu toții la ziua mea de naștere. Știți cum aștept această dată? Cred că va fi poate una din cele mai fericite zile din viața mea. Doar o mamă poate să știe ce este dorul de copil, dorul de copii pe care nu i-a cuprins de 4 ani”, ne spune Maria.

Până acum 3 ani, femeia locuia de una singură în gospodăria din sat. Deși îi era greu, mai ales pe timp de iarnă, când trebuia să aducă de una singură lemne de foc și o căldare cu apă, se descurca. Mai chema și pe un vecin să-i aducă o cană cu apă atunci când nu o mai țineau puterile. „Dacă nu era Silvica să vină la Chișinău, stăteam și eu în sat, dar așa, iată am ajuns la Chișinău”, zâmbește femeia. Silvica este o vecină de-a ei din sat cu care de altfel se împăcau destul de bine, dar bătrânețea a lăsat-o și pe femeie fără putere, astfel că fiica acesteia care locuiește la Chișinău a decis să o i-a la Capitală.

La capitală, alături de vecină

„Când mi-a spus că Irinuca vrea să o i-a la Chișinău, mi-au dat lacrimilie. Atunci, mai în glumă, mai în serios, am întrebat-o: Silvică, da pe mine cui mă lași? Bineînțeles, a fost o glumă. Ea însă s-a gândit la vorba mea, s-a dus acasă și ce a vorbit cu Irinuca iată nu știu, dar peste câteva zile vine Irinuca în sat și-mi spune că a vorbit deja și cu băieții mei din Australia și uite ea mă ia cu Silvica la Chișinău să stăm la ei. Atunci ne-a spus că doar pe timp de iarnă, dar am ajuns iată să stăm mereu. Trebuie să vă spun că Irinuca a fost și una dintre elevele mele. Mi-o amintesc cum era micuță și neputuncioasă. Eu am fost cea care i-am pus stiolul în mână și am învățat-o să scrie și să citească. Maică-sa și cu taică-său lucrau în colhoz pe atunci și nu aveau când se ocupa cu ea. Chiar și după ce terminam lecțiile venea la mine și mă întreba: Maria Mihailovna, dar cum să scriu aici, cum să calculez asta? Acum este avocat. Iată că viața așa a făcut că acum ea are grijă de mine”, ne spune mătușa Maria în timp ce lacrimile o podidesc.

Se împacă de minune cu familie Irinucăi, iar cu Silvica sunt de nedespărțit. „Toți cei din casă se trezesc dimineață și pleacă care și pe unde, dar noi cu Silvica, încetișor, încetișor, le facem pe toate. Când vin fetele și băiații acasă, masa e aranjată, așa cum putem noi, ca două băbuțe”, zâmbește femeia.

„Sfatul meu pentru toți este să fiți buni la suflet, povățuitori și săritori la nevoie că viața asta nu știe în ce colț te va pune la un moment dat și cine va fi cel care îți va aduce o cană cu apă și o bucată de pâine”, conchite Maria Bortă.

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*