Meniu Închide

„Jaful secolului”: Băncile, vândute ca la second-hand

Banii obținuți din vânzarea celor trei bănci aflate în proces de lichidare după „furtul miliardului” ar compensa o parte din cele 14 miliarde de lei pe care moldovenii trebuie să-i achite statului după convertirea creditelor oferite atunci de Guvern în datorie publică. Totuși, cele mai scumpe active ale băncilor ajung să fie comercializate la prețuri cu mult mai mici, iar diferența dintre valoarea gajului și prețul de piață este, în unele cazuri, și de zece ori mai mare.

FOTO Sandu Tarlev

Datele Băncii Naționale a Moldovei arată că suma care ar fi trebuit să fie obținută de la cele trei bănci furate, Banca de Economii (BEM), Banca Socială și Unibank, din vânzarea activelor deținute, dar și ale celor pe care le au în posesie în urma acordării creditelor este de peste 1,474 miliarde de lei. Ultimele informații arată că din comercializarea mijloacelor fixe, precum și altor active au fost recuperate până în noiembrie 2016 circa 634 milioane de lei, cea mai mare parte a banilor fiind încasată din rambursarea creditelor.

Gajul, evaluat la un preț de două ori mai mare decât cel real

Reprezentanții Băncii Naționale a Moldovei (BNM) atenționau atunci asupra faptului că în mai multe cazuri bunurile imobile care erau prezentate sub formă de gaj la obținerea împrumuturilor bancare au fost evaluate de către reprezentanții băncilor la sume care diferă considerabil de prețurile de piață ale acestora și a publicat lista acestor evaluatori. Astfel, bunurile imobile care erau oferite drept gaj la contractarea creditelor de la cele trei bănci furate erau evaluate la un preț mai mare cu 68% – 94% față de valoarea reală a acestora pe piață. În legătură cu aceste cazuri, băncile în proces de lichidare au sesizat organele de drept privind legalitatea acțiunilor evaluatorilor care au executat rapoartele respective. Totodată, lichidatorii acestor bănci s-au adresat către Agenția Relații Funciare și Cadastru cu solicitarea de a verifica corectitudinea efectuării evaluării pentru 22 de rapoarte de evaluare”, se arată în comunicatul BNM publicat în noiembrie 2016.

Chilipiruri pentru cei care ajung la licitațiile BEM

Anunțurile privind desfășurarea licitațiilor la cele trei bănci implicate în „jaful secolului” arată că vânzarea activelor acestora pot fi adevărate chilipiruri pentru cumpărători, prețul achitat fiind cu mult mai mic decât cel propus inițial sau valoarea estimată a bunurilor respective fiind cu mult sub nivelul de piață a valorii acestora.

După ce BNM a anunțat că băncile vor publica rezultatele încasărilor în urma licitațiilor organizate pentru vânzarea activelor, Banca de Economii a anunțat că a reușit să comercializeze o parte din cele pe care le avea în proprietate sau le-a obținut în urma acordării creditelor. Astfel, deși a trecut o perioadă îndelungată de când au fost sesizate mai multe instituții privind eliminarea problemelor ce țin de evaluarea gajului, informațiile prezentate de bănci arată că acestea nu au fost soluționate.

FOTO Sandu Tarlev

De exemplu, ultimele date prezentate pentru luna mai arată că Banca de Economii a oferit credite după ce a evaluat gajul oferit care reprezintă o construcție industrială și un teren aferent cu o suprafață de 1.719 hectare dintr-un sat din Criuleni la 630.000 de lei, deși valoarea de piață a acestuia ar fi de circa 463.000 de lei. De asemenea, un lot de distilat pentru divin, vechi de opt ani, care a fost estimat în momentul acordării împrumutului la 1,87 milioane de lei și ar costa pe piață 993.000 de lei, a fost vândut cu circa 70.000 de lei mai ieftin. O cantitate de distilat pentru divin din amestecuri de soiuri din 2008 a fost evaluat la o valoare de 30,644 milioane de lei de către reprezentanții fostei bănci ale statului ca până la urmă prețul de piață afișat în cadrul licitațiilor să fie de circa 21,583 de milioane de lei. Totuși, vinurile selecte au fost procurate la un cost și mai mic, de 20,047 de milioane de lei.

Imobile, autoturisme sau alcool, la preț de nimic

O analiză a licitațiilor din luna aprilie în care s-au vândut active ale băncii implicate în „jaful miliardului” arată că cei care au participat au făcut afaceri la care nici nu visau, plătind prețuri la care nici nu visau pentru anumite bunuri. Astfel, o construcție nelocativă, care include o clădire administrativă și un depozit, cu o suprafață de 2.754 de metri pătrați, precum și un teren aferent de 1,162 de hectare din Step-Soci Orhei, care au fost scoase la mezat împreună cu trei linii de producere la un preț de 1,239 milioane de lei, au fost cumpărate cu 544.000 de lei, adică de două ori mai ieftin. Potrivit agenților imobiliari, un ar de teren aflat sub construcție din acest sat variază între 220 și 270 de euro, adică doar pentru această suprafață statul ar fi trebuit să încaseze peste 150.000 de lei, iar concluzia acestora că toate bunurile și terenul scos la vânzare ar fi trebuit să aducă mult mai mulți bani decât suma încasată de 544.000 de lei. Totuși, toate aceste proprietăți au fost primite de către Banca de Economii sub formă de gaj care ar costa 9,41 de milioane de lei sau de opt ori mai mai scump.

Cumpărătorul, Constantin Zamîneagrî, care s-a ales cu acest câștig după 25 de licitații în care s-a încercat vinderea acestui complex de imobile, a mai făcut achiziții la fel de profitabile și în alte cazuri. Acesta a mai ajuns proprietarul mai multor autocamioane, prețul fiind cu mult mai mic decât cel de pe piață. Astfel, reprezentanții băncii i-au vândut un autocamion Volvo din 1999 cu 56.300 de lei, deși valoarea de piață era de 154.500 de lei, un alt autocamion de marca MAN din 1997 – cu 27.400 de lei, prețul de piață prezentat fiind de 77.900 de lei, unul de marca IVECO din 1998 – cu 26.000 de lei, valoarea de piață fiind de 80.600 de lei, iar exemplele pot continua, discrepanța dintre prețuri fiind de două sau chiar de trei ori mai mică.

Banca Socială și Unibank nu arată cu cât își vând activele

Prin urmare, datele pentru această perioadă arată că executorii judecătorești și lichidatorii băncii au scos la vânzare în cadrul licitațiilor bunuri în valoare de 1,847 milioane și au încasat 771.200 de lei, adică nici jumătate din prețul total de piață al acestora. De asemenea, aceste lucruri au fost lăsate în gaj fostei bănci ale statului la un cost estimat de 10.597 de milioane de lei.

Deși Banca Socială nu publică rezultatele licitațiilor, însă cei interesați pot face achiziții la fel de profitabile. De exemplu, un apartament cu patru camere, situat în inima Capitalei, pe strada Mihai Eminescu, cu o suprafață de 168,6 metri pătrați, precum și un garaj de 56 de metri pătrați sunt scoase la mezat la un preț de pornire de circa 2,68 milioane de lei sau de aproximativ 130.750 de euro. Or, agențiile imobiliare anunță că prețul unui metru pătrat de locuință în sectorul Centru al Chișinăului este peste 800 de euro, adică doar prețul de piață al apartamentului ar fi de circa 135.000 de euro. Nici Unibank nu prezintă câți bani au obținut de pe urma vânzării activelor, iar situația privind prețurile este aceeași ca și la celelalte bănci.

Expertul Institutului Economiei de Piață Viorel Gârbu FOTO: Lucia Diaconu RFL RL

Prețul real al activelor și elementul criminal

Referitor la aceste discrepanțe dintre prețul de piață al bunurilor, cel prezentat, valoarea estimată a gajului și sumele pe care le achită pentru aceste lucruri participanții la licitațiile organizate de cele trei bănci, expertul Institutului Economiei de Piață, Viorel Gârbu, a declarat că acest proces de bânzare trezește multe semne de întrebare.

„Prețul real al acestor active este cel la care sunt vândute, iar acele discrepanțe dintre valoarea gajului și prețul de piață prezentat ca cel inițial în cadrul licitațiilor sutn subiective. Orice activ are o valoare de piață care poate fi determinat atunci când scoți la vânzare activul respectiv în condiții transparente. În rest, dacă analizăm valoarea estimativă și valoarea gajului atunci înțelegem cum a avut loc furtul din aceste bănci, deoarece pentru ca cei implicați să-și poată desfășura activitatea ilegală, au recurs la acest element de exagerare a prețului la gaj pentru ca creditele să nu fie ulterior restituite. Anume în aceasta și constă elementul criminal în această schemă care a avut loc în 2014, iar experții ar trebui să revadă situațiile respective și să întreprindă acțiunile necesare”, a explicat economistul.

În același timp, Viorel Gârbu a comentat faptul că anumite imobile sunt vândute la un preț chiar și de două ori mai mic decât ar putea fi vândute pe piață. Potrivit expertului, statul nu ar trebui să se grăbească să vândă imobilele deținute de cele trei bănci, deoarece obținerea unui preț bun din comercializarea acestora necesită timp. „Este o eroare de proces și în cazul în care statul vinde rapid în cadrul licitațiilor aceste imobile, prețul obținut este cu mult mai mic. Eu cred că aceste bunuri ar fi trebuit vândute într-o perioadă de jumătate de an sau de un an pentru a obține un preț bun și nu o oarecare sumă de bani”, a precizat reprezentantul Institutului Economiei de Piață.

Menționăm că banii obținuți din vânzarea celor trei bănci implicate în „jaful secolului” vor acoperi o parte din suma de circa 14 miliarde de lei pe care trebuie să o plătească moldovenii statului după ce garanțiile de stat oferite drept credite instituțiilor financiare respective au fost convertite în datorie publică.

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *