Meniu Închide

Lucreția Bârlădeanu, autoarea care se pune în pantofii bărbaților

Lucreția Bârlădeanu este una dintre cele mai sofisticate prezențe din lumea literară de la Chișinău. Am cunoscut-o într-o după-amiază de toamnă neobișnuit de caldă. S-a bucurat că am apărut fără fotograf. „Pe o asemenea zăpușeală, e periculos să facem poze”, glumește ea cochet. Am discutat de-a fir a păr lansarea ultimei sale cărți, „Tunica portocalie”, o colecție de texte variate, populate de personaje din diverse părți ale lumii.

Lucreția Bârlădeanu îsi împarte viața între Chișinău și Paris de ani buni. Timpul petrecut în capitala franceză i-au sporit rafinamentul și eleganța care te poate chiar intimida. Spune că titlul ultimului său volum „Tunica Portocalie” nu este ales întâmplător. Portocaliul este o culoare vibrantă, exuberantă, iar tunica – un element de vestimentație care poate fi interpretat în moduri felurite, rămânând totuși un simbol al grației și libertății. „Un scriitor lasă întotdeauna și cititorului său posibilitatea de a se regăsi în simboluri și de a le interpreta”, punctează Lucreția Bârlădeanu.

Scriitoarea însumează noblețea unei parizience și spontanietatea românească, ceea ce o face un personaj extrem de interesant, mai ales pentru generația nouă de cititori. Poartă cercei vintage, masivi, de culoare roz bonbon care se asortează cu poșeta mică și sandalele cu baretă în aceeași nuanță. „Vârsta este un criteriu asupra căruia avem un cuvânt de spus! Ea nu înglobează doar anii pe care i-am acumulat, dar și starea noastră de spirit care îi poate înnobila”, exclamă autoarea justificându-și parcă aura tinerească pe care o răspândește în jur.

Scriitoarea însumează nobletea unei parizience și spontanietatea românească. FOTO: Arhivă personală
Scriitoarea însumează noblețea unei parizience și spontanietatea românească. FOTO: Arhivă personală

O carte scrisă la Paris

O mare parte a textelor din volumul „Tunica Portocalie” au fost scrise la Paris. „Acolo, în fiecare dimineață mă întreb ce fac cu această zi? Dacă e o zi mohorâtă și Parisul are cerul acoperit, rămân în casă și scriu. Dacă are loc vreun eveniment cultural, atunci ies să-l descopăr, dar îmi iau și un carnețel pentru notițe. În general, pot petrece și 8 ore la masa de lucru dacă încep să scriu. Sunt și luni în care nu scriu nimic, dar trăiesc. Acumulez”, spune autoarea. Fardul care acoperă discret pleoapele îi evidențiază energia și hotărârea din privire.

„Nu reproduc realitatea”

Volumul „Tunica Portocalie” cuprinde o înșiruire de povestiri cu subiecte și personaje extrem de variate. Tocmai acest amalgam de istorii si destine, tratate cu diverse procedee artistice, fac din această carte o lucrare inedită, colorată. Autoarea recunoaște că multe dintre textele scrise pornesc de la întâmplări petrecute în realitate, dar nu sunt o copie fidelă a ei. „Odată ce se întamplă în viată, lucrurile își găsesc o finalitate. Multe subiecte provin din biografia unor oameni pe care i-am cunoscut, dar sunt istorii pe care le-am convertit, le-am trecut prin intuiția mea, prin gustul meu estetic și moral. Într-un final s-au născut niște subiecte extrem de diferite față de ceea ce s-a petrecut în realitatea propriu-zisă”, mărturisește autoarea.

Un astfel de exemplu este povestirea „Urna cu cenușă”. „Am întâlnit la Paris o persoană care ținea în casă o urnă de cenușă cu rămășițele cuiva drag. Am fost surprinsă de această situație. Urna cu cenușă este simbolul trecutului de care personajul nu se poate despărți, pe care o poartă peste tot cu el și nu știe ce să facă cu ea. Acest om nu poate avansa, caci în casa lui nu încape prezentul, nu poate iubi viață nouă pentru că nu-și poate așeza trecutul acolo unde-i este locul”, explică Lucreția Bârlădeanu.

Un text bulversant cu subiect, de asemenea, împrumutat din cotidian, este cel întitulat „Sentiment patern”. Este povestea unui bărbat care și-a pierdut fiul bolnav de leucemie și care își dorește cu disperare să își recapete condiția de tată. „Pentru acest personaj nu mai contează sentimentele, el nu caută dragoste și nici măcat nu caută o femeie, ci mai degrabă o simplă purtătoare care să-l facă din nou tată”, lămurește scriitoarea.

Volumul „Tunica Portocalie” a apărut la editura Prut Internațional în 2016 și se găsește în librăriile ProNoi. FOTO: Arhivă personală
Volumul „Tunica Portocalie” a apărut la editura Prut Internațional în 2016 și se găsește în librăriile ProNoi. FOTO: Arhivă personală

O femeie scrie din perspectiva bărbaților

O parte din povestirile din „Tunica Portocalie” sunt scrise din perspectiva unor personaje masculine. „Un critic m-a amendat pentru acest curaj. Mi s-a spus să nu mă joc cu focul”, spune autoarea zâmbind șiret. Până la urmă, dacă un scriitor poate să vorbească despre sentimentele unei femei, să-i descrie gândurile și emoțiile, de ce n-ar putea o scriitoare să facă același lucru cu trăirile unui bărbat?

„În definitiv, creatorul este androgin, le are pe ambele sexe în sine. Mi s-a părut interesantă această perspectivă, Astfel, poți privi lucrurile mai obiectiv. Viața a fost generoasă cu mine și am cunoscut bine modul de comportament al bărbaților, dar o notă în plus au adus-o cei doi băieți ai mei, de care mă simt foarte atașată, cunoscând multe dintre experiențele vieții lor, inclusiv cele erotice și nu numai. Am văzut astfel lumea mai diferită și grație lor, am observat cum se așează relația dintre femei și bărbați din perspectiva celuilalt sex. E una să știi jocul femeii și alta e să observi cum îl interpretează bărbatul”, mărturisește Lucreția Bârlădeanu.

Echilibrul între bărbați și femei

„Dumnezeu a făcut lumea pe aceste două piloane, masculin și feminin, pentru armonie. Atunci când o parte exagerează și o ia înainte sau uită de cealaltă, societatea are de suferit”, constată scriitoarea. Ea spune că își iubește condiția de femeie, dar nu este o feministă înrăită. „Există într-adevăr o doză de misoginism în societatea contemporană. Bărbații trebuie să se obișnuiască cu activismul femeilor. Guvernul francez, de exemplu, este compus în egală măsură din femei și bărbați. Trebuie să existe un echilibru, dacă aceste două părți colaborează și se completează, societatea poate funcționa mult mai bine”, spune autoarea.

Timpul cărților voluminoase a trecut

Lucreția Bârlădeanu este adepta scriiturii scurte și concise. Este conștientă că generația nouă de cititori, dar și cea mai experimentată, este prinsă într-o mulțime de activități, iar timpul dedicat lecturii devine tot mai puțin. „Mie mi se pare că timpul cărților voluminoase a trecut”, zice ea meditativ. „Scriitorii clasici au fost niste privelegiati, caci pe timpul lor nu existau televiziunea și internetul. Desigur, dacă omul are conștiință de sine și gust elevat, el se va cultiva. Va dori să curețe cumva acele opt-nouă ore petrecute la birou, prin lectură, muzică, film. În metrourile din Paris, de exemplu, majoritatea călătorilor citesc. Aceștia sunt oamenii care își păstrează dorința de a-și cultiva spiriul… Ce se întâmplă la noi? Nu știu! Poate avem distanțe prea mici de parcurs cu troleibuzul”, glumește scriitoarea.

Lectura operelor scriitorilor clasici rămâne totuși o obligație pentru tineri. „Știu că există o tendință de a suprima, a concentra acțiunea romanelor lui Dostoievski sau Tolstoi în câteva pagini. Mi se pare o mare greșeală. Lectura patrimoniului universal este foarte importantă pentru formarea unui om modern. A avea la activ lecturi de Bulgakov, Shakespeare, Balzac, Flaubert, Walter Scott, Hemingway mi se pare ceva imperios necesar pentru construcția personalității unui tânăr”, afirmă autoarea volumului „Tunica Portocalie”.

Volumul „Tunica portocalie” a fost foarte bine primit de critici și cititori. FOTO: DIP
Volumul „Tunica portocalie” a fost foarte bine primit de critici și cititori. FOTO: DIP

Republica Moldova rămâne la fel

În cei aproape 20 de ani în care a făcut naveta Chișinău-Paris, sciitoarea Lucreția Bârlădeanu afirmă convinsă că, la fiecare revenire în țară, a găsit Republica Moldova la fel. „Nu trăiesc niște șocuri privind Republica Moldova, pentru că nu s-au schimbat multe. Ne învârtim în jurul acelorași probleme nerezolvate: problema limbii, a statalității, a tranziției care practic nu au finalitate. Se mai schimbă din când în când un impostor cu altul. Totuși, spre deosebire de Ucraina, de exemplu, Moldova avansează cu pași mai rapizi”, crede scriitoarea.

Toamnele la Chișinău

Întreb într-o doară dacă între Chișinău și Paris există vreo asemănare. „Toamnele! Toamnele sunt excepționale și la Paris, și la Chișinău!”, exclamă aceasta. „Atunci când am ajuns la Paris am trăit un șoc al civilizației, trebuie să fii nesimțit să nu-l trăiești. Când doresti sa intri într-o nouă societate trebuie să aduci ceva cu tine, să te faci remarcat, să fii atent la ce spui și ce faci. De multe ori a trebuit să duc după mine imaginea țării. În spatele oricărei persoane planează imaginea unei țări cu ale sale valori și condiții estetice”, explică Lucreția Bârlădeanu.

„Și victima este vinovată”

În Franța se știe despre fraudele bancare din Republica Moldova, însă francezii nu pot procesa întru totul un astfel de dezastru precum cel al furtului miliardului. „Ei sunt un popor cu un spirit civic foarte dezvoltat și dau la socoteală politicienii atunci când greșesc. Când aud de astfel de fărădelegi precum cele petrecute în Republica Moldova, nu pot concepe atitudinea cetățenilor de aici. Se întreabă de ce tăcem și nu acționăm mai dur. Dacă această stare este tolerată, înseamnă că oamenii își merită soarta. O franțuzoaică mi-a spus odată, într-o discuție privată, că și victimele sunt vinovate. Dacă se întâmplă ceva și tu taci, atunci ești complice la crimă”, povestește scriitoarea.

Volumul „Tunica Portocalie” a apărut la editura Prut Internațional în 2016 și se găsește în librăriile ProNoi. Lucreția Bârlădeanu a debutat în anul 1988 cu volumul de versuri „Rouă de cuvinte”, urmat de alte cărţi – „Clipe de păsări”, „Capitalul din Para Sângelui”, „Dealul Drăguţei”, „Scrisori din Paris” și altele. În 1998 se stabilește la Paris, unde studiază exilul românesc în multiplele lui ipostaze. Publică, la această temă, volumul „Dialoguri pariziene” în anul 2005 şi „Secolul nomazilor” în 2006. Lucreţia Bârlădeanu este membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova şi a Uniunii Scriitorilor din România.

1 Comment

  1. Pingback:Dumitru Crudu ar putea deveni „Poetul European al Libertăţii" - moldNova

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *