Marșul unionist de la București – să clarificăm puțin imaginile

Marșul unioniștilor de la București s-a încheiat ieri cu niște îmbrânceli cu jandarmii și instalarea unei tabere de corturi în Piața Universității – două evoluții care au stârnit o sumedenie de reacții extrem de diferite. Faptul că suntem ”în direct” permanent prin intermediul televiziunilor și al rețelelor sociale generează reacții contondente ”la cald” și de multe ori se pierde imaginea de ansamblu. Să filtrăm puțin evenimentele de la București și principalele probleme.

Îmbrânceala cu jandarmii: aici lucrurile sunt cât se poate de clare, câțiva dintre participanții de la marș s-au îndepărtat de traseul stabilit cu autoritățile, jandarmii au intervenit în limitele legii. Oricine poate căuta și găsi imagini cu intervenția poliției germane în situații asemănătoare, nici nu se pune problema ”brutalității” sau lipsei de legalitate a acțiunii jandarmilor. Cei care s-au împins cu jandarmii știu foarte bine care sunt limitele ”jocului” și nu le-au depășit – au obținut ce au vrut: un eveniment prizabil pentru numeroasele televiziuni de știri într-o după-masă de sâmbătă. ”Intrăm pe galben”, luăm reacții, comentăm, dăm imagini șocante etc.

Stabilirea taberei de corturi unioniste din Piața Universității: era urmarea logică a micii îmbrânceli cu jandarmii. Lupta continuă pe termen nederminat, există un obiectiv: să vină Cioloș să discute cu tinerii unioniști. Este cam frig afară, dar asta este. La București se derulează campania electorală pentru alegerile parlamentare, politicienii au urechile ciulite și sunt mai atenți ca de obicei la strigătele din stradă. Din punct de vedere tactic marșul unionist de la București se desfășoară după tipicul clasic al protestelor și până acum nu s-au produs pagube considerabile: câteva jeturi de gaze lacrimogene, câteva îmbrânceli și niște amenzi. Dacă jandarmii ar acționa cu ”brutalitate” la un misterios ”ordin de sus” ar desființa tabăra de corturi de la Universitate în mai puțin de 30 de minute. Unioniștii au în București o marjă de mișcare în cadrul căreia pot exercita o presiune asupra clasei politice din România, misterioasă și prudentă atunci când vine vorba de unionism.

Per total: nimic nou. Organizațiile unioniste și-au asumat scopul anunțat de multă vreme, acționează de mulți ani în stânga și în dreapta Prutului, marșuri și tabere au avut loc permanent. Acum vedem un vârf al acestor acțiuni. Cei care acuză deturnări, manipulări, extremism, huliganism etc. nu țin seama de un lucru: așa se desfășoară acțiunile organizațiilor care vor să pună presiune pe clasa politică. Exact așa au început și protestele din 2015 încoace de la Chișinău, pe un scenariu identic, cu o evoluție perfect asemănătoare (între timp mișcarea de la Chișinău s-a transformat în actor și partid politic, dar mișcarea unionistă mai are încă până la o astfel de răscruce, când va trebui să ia decizia dacă se transformă sau nu în partid politic).

Bineînțeles că o mișcare de stradă în perioadă electorală va atrage ca un magnet declarațiile politicienilor. Fiecare încearcă să tragă spuza pe propria turtă: de aici diversitatea opiniilor exprimate deja. Din nou, toate aceste declarații nu au o foarte mare importanță: este un dans cu mișcări fixe – opoziția acuză, puterea se apără. Unioniștii din Piața Universității cer ca politicienii din România să adopte o poziție clară asupra chestiunii unioniste – în funcție de foarte multe criterii (orientare politică, rezultatele diverselor studii și sondaje, bazine electorale existente, nivelul de implicare în guvernare etc.) politicienii au și vor avea diverse poziții. Regula de bază: în opoziție orice politician român este mai mult sau mai puțin vocal pro-unionist, ajuns la guvernare se vede silit de tratatele internaționale să aibă poziții mult mai prudente și să pună sudină declarațiilor pro-unioniste.

Ce efecte vor avea evenimentele și evoluțiile descrise mai sus? Principalul mesaj este simplu: tânara generație de pe cele două maluri ale Prutului militează pentru unire. ”Podurile de flori” au deja nepoți, ideea unionistă nu a murit în timp, dimpotrivă, s-a adaptat la noile mentalități și tehnologii. Ideea ”jandarmul român bate unioniștii” și pe cale de consecință îi va cocoșa cu bătaia și pe basarabeni este un artificiu propagandistic – mai degrabă mesajul pentru Chișinău este că și la București se iese în stradă pentru ideea unionistă.