Mă gândeam zilele acestea la un plan editorial pentru un articol în care să fie analizate sursele și mesajele campaniei anti-Chirtoacă. Este pus în mișcare un angrenaj complex, de la reclame online, pagini de internet, ziare tipărite până la lansarea anonimă a unor informații din telefoanele lui Dorin Chirtoacă. La toate acestea se adaugă faptul că liniile de argumentare sunt lansate și re-lansate prin relee diferite.
Pe scurt, o campanie profesionistă, cu un centru de comandă unic, acces la informații private, o bucătărie unde sunt coapte mesajele și resurse materiale suficiente pentru răspândire.
Revin la aspectul informațiilor private furate din telefoanele lui Chirtoacă. În mod normal astfel de informații ar trebui să nu treacă de filtrele unei redacții care aderă la un minim cod deontologic, mai ales dacă informațiile sunt pur personale și nu dovedesc vreo încălcare a legii care să fie de interes public. Însă în epoca internetului așa ceva nu mai este posibil, în orice moment se poate găsi cineva care să preia și să răspândească acest gen de informații – singura problemă rămasă este mascarea sursei. Eugen Luchianiuc nu a avut vreo reținere și a publicat pe blogul său un film de la o petrecere privată.
Și pe poșta redacției noastre a venit acest film, l-am ignorat. Apoi a fost servit un pachet cu fotografii: Dorin Chirtoacă în concedii alături de câteva femei evident majore, nimic ieșit din comun. Am fost uimit de faptul că fotografiile datează de prin 2012 și de implicațiile acestui fapt, de nivelul monitorizării și invadării vieții private, așa că am scris următoarele rânduri pe Facebook:
Urmarea? Luchianiuc a publicat pe blogul lui o fotografie din pachet cu un titlu-momeală George Damian: ”se spunea despre Chirtoacă că ar fi fost homosexual // foto”, lăsând cumva să se înțeleagă că aceasta ar fi o afirmație a mea, în realitate o brutală trunchiere scoasă din context. Am început să râd gândindu-mă la vorba aceea veche: dacă intri în troacă te mănâncă porcii.
Luchianiuc este de multă vreme în campanie anti-Chirtoacă și nu se dă în lături de la nici un fel de distorsionare a realității. Și aici mi-am adus aminte de basmul ”Crăiasa Zăpezii”, unde oglinda Diavolului este spartă, iar cioburile ajung pe pământ și intră în ochii oamenilor făcându-i să vadă totul invers – frumosul devine urât, urâtul devine frumos. Pentru un moment m-am gândit dacă mai are rost un articol de genul celui de care vă spuneam la început – în ochii câtor basarabeni au intrat cioburile din oglinda Diavolului? Câți porci se bălăcesc în spațiul dintre Prut și Nistru transofrmat în troacă?
Însă doar punându-mi aceste întrebări mi-am dat seama că și pe mine mă orbește oglinda Diavolului. Basarabia nu este o troacă, doar că porcii au scăpat din ocolul lor și se spurcă pe unde le vine. Până la urmă este de datoria gospodarului să mâne porcii la locul lor.