Palmele care lovesc în loc să mângâie sau „raiul” copiilor bătuţi din Moldova

Mulți dintre părinții din Republica Moldova consideră firesc faptul ca educaţia copilului să treacă prin bătaie. Pornind de la o simplă pălmuială şi ajungând la violenţe terifiante, experţii califică acest fenomen drept o dovadă de sălbăticie care poate genera consecinţe grave.

Sursa foto
Sursa foto

În Norvegia copiii sunt luaţi de lângă părinţi, deoarece urecheala sau pălmuiala ca metodă de a da urmaşi de care să fii mândru sunt considerate crime. Cazul familiei Bodnariu a zguduit opinia publică de peste Prut şi a dus la intervenţia directă a autorităţilor de la Bucureşti pe lângă oficialii norvegieni pentru a readuce copiii în familie. Pentru părinţii din Republica Moldova este firesc să îşi bată copiii, iar unii chiar cred că anume aşa cresc mai bărbaţi şi mai inteligenţi, arată studiile de specialitate. Ceea ce se întâmplă în inima Europei este total diferit de „bătaia ruptă din rai” din Moldova.

Strangulat de propria mamă

Anatol nu a simţit niciodată mângâierea mâinilor mamei lui sau respirația caldă și sărutările acesteia. În schimb, el a privit-o în ochi pe mama sa şi a simţit cum acele mâini care trebuiau să transmită dragoste îl strangulau fără milă. Femeia, alcoolică cronică, îl impunea să fure şi îl ţinea doar în bătăi şi scandaluri interminabile. Copilul dormea de multe ori în stradă de frica de a nu fi omorât de cea care ar fi trebuit să-i protejeze viaţa. Fără tată, Anatol nu trecea singur prin acest coşmar şi avea mare durere că nu-şi poate ocroti fratele mai mic, Artur, de pumnii nemiloşi ai mamei sale, dar şi a concubinului acesteia. Cazul nu este singurul pe care l-au sesizat specialiştii de la Centrul de asistenţă psihosocială a copilului şi familiei „Amicul” din cadrul Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC).

„Vreţi ca ei să mă omoare?”

Andrei a fost „pasat” specialiştilor chiar de cel care pentru „a-l educa”, îl bătea cu cruzime folosind un fir de cupru, în trei straturi, iar ultimele cuvinte pe care le-a auzit de la tatăl vitreg au fost: „Dacă nu-l luaţi, îl omor!”. Când a fost întrebat dacă vrea ca părinţii săi să vină de Crăciun la el, singura întrebare a fost: „Vreţi ca ei să mă omoare?”.

Experţii de la CNPAC susţin că în cazul acestor atrocităţi, cei vinovaţi au scăpat basma curată sau s-au ales cu amenzi derizorii. În studiul „Violenţa asupra copiilor” realizat de UNICEF, aproape jumătate din părinţii din Republica Moldova susţin că bătaia este una firească în educarea copilului. În acelaşi timp, 95% din copii au recunoscut că au fost bătuţi, abuzaţi fizic sau verbal. Foarte mulţi părinţi îşi bat copiii până la vârsta de un an (16,4%), iar peste 57% de copii cu vârsta de 6-7 ani suportă violenţa din partea acestora ca formă de disciplinare.

Strategii şi obiective de la stat

Răspunsul autorităţilor la combaterea oricărui tip de abuz asupra copiilor este unul anemic şi ineficient, iar vina este dată de multe ori pe mentalitatea părinţilor şi sărăcie. Astfel, statul luptă cu această problemă cu documente în care sunt afişate obiective, nu şi paşii pe care să-i întreprindă pentru a le atinge.

Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei anunţă că scopul elaborării Strategiei pentru protecţia copilului pentru anii 2014-2020 este ca numărul copiilor bătuţi de părinţi să scadă de la 74% la 40% până la sfârşitul acestui an, îndemnând părinţii, primarii şi medicii să anunțe poliția când văd copii cu urme de violenţă pe corp. Datele Ministerului Afacerilor Interne privind cazurile de violenţă asupra copiilor semnalate au fost furnizate în baza articolului 201 din Codul Penal, care se referă clar la acest fenomen, abia începând cu anul trecut, în care se vorbeşte despre faptul că din 118 de cazuri semnalate, 91 de persoane au fost trase la răspundere penală.

Un copil bătut poate reacţiona ca şi un copil abuzat sexual

Psihologii de la „Amicul” susţin că un copil bătut în familie poate fi identificat prin comportamentul inhibat pe care îl are şi prin gesturile agresive şi violente pe care le manifestă, iar profesorii, medicii sau primarul l-ar putea salva dacă ar reacţiona. Experţii spun că un copil poate deveni în viitor un agresor sau o persoană complet izolată de societate în urma agresiunii fizice uşoare din partea părinţilor, iar, în acelaşi timp, un copil abuzat sexual care beneficiază de reabilitare psihologică la timp, poate avea o nouă şansă la viaţă. Reprezentanţii CNPAC spun că pentru Republica Moldova este un progres faptul că s-a pus accentul pe copil în contextul fenomenului violenţei în familie şi că sunt semnalate mai multe cazuri suspecte. Preşedintele organizaţiei, Daniela Sâmboteanu, susţine că nu este corect să vorbim despre cât de blânde sunt sau cât de aspre ar trebui să fie pedepsele în cazul violenţei asupra copilului, deoarece orice tip de abuz poate marca pe viaţă, iar consecinţele sunt foarte grave în toate situaţiile, deoarece copilul simte frică şi trădare.

„Nu cred că un tată care îşi bate copilul şi va sta la închisoare, poate să se schimbe. Este necesară comunicarea şi consilierea psihologică”, a afirmat preşedintele CNPAC.

Sunt progrese, dar violenţa asupra copiilor persistă

Daniela Sâmboteanu a menţionat că noile prevederi legale sunt în ajutorul copilului, care poate obţine ordonanţă de protecţie, iar medicii şi primarii sunt obligaţi să semnaleze cazurile de abuz asupra copilului. „Trebuie să constatăm că nu se întâmplă întocmai aşa pentru că există mai multe carenţe la capitolul implementare. Totuşi, ar fi greşit să nu constat că sunt anumite progrese. Numărul de cazuri identificate a crescut semnificativ. Totuşi, cifrele relevă că fenomenul rămâne a fi în continuare unul îngrijorător. Accentul ar trebui pus şi în legislaţie, bugete, pe programe de prevenire, de asistenţă a familiei, să nu se reducă totul doar la indemnizaţii. Este necesar un sistem amplu de comunicare între cei care ar putea combate acest fenomen”, a mai spus Daniela Sâmboteanu.

Un studiu realizat de UNICEF arată că doar în cazul fetițelor cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani procentul cazurilor de violență domestică, manifestată prin maltratarea fizică, este de aproape 40% în Uganda, de peste 30% în Camerun, Guineea Ecuatorială, Gabon, de peste 20% în Ghana sau Malaezia. Același studiu arată că această rată este cu mult mai mică, mai puțin de 10%, în țările din regiune, cum ar fi Ucraina, Kazahstan, Kârgâzstan sau Azerbaidjan.

Lasă un comentariu