Planul unirii cu Basarabia. Promisiunea lui Iohannis

Să presupunem că o instituție a statului român își asumă un plan al unirii României cu Basarabia. Ce se va întâmpla în secunda imediat următoare?

În primul rând vor apărea tot felul de mofturoși – la București și Chișinău – care să explice ce nu este bine în respectivul plan. Și asta va fi o discuție nesfârșită, cu grămezi de argumente. Apoi toate ambasadele din București vor cere lămuriri suplimentare și vor vrea să compare eventualul plan al unirii cu angajamentele internaționale ale României. Vocea mofturoșilor va fi luată în considerare – ca să nu vorbim despre cei care se opun direct. Fără multă osteneală se va alege praful în câteva ceasuri de orice fel de astfel de plan adoptat de o instituție executivă de la București. Și acesta este un scenariu minim, fără să fie luate în considerare mii de variante ale unor posibile complicații.

Însă toată lumea cere să vadă un plan al unirii cu Basarabia. Avem nevoie de un plan, pe puncte – pe care să-l putem desființa și fiecare să propună un alt plan, unul mai bun și mai eficient. Parlamentarii, politicienii, societatea civilă, cetățenii simpli – toți aceștia pot cere orice, pot promova netulburați ideea unirii cu Basarabia, însă instituțiile executive de la București nu prea pot să propună un plan al unirii cu Basarabia. Fostul președinte Băsescu a început să vorbească deschis despre unirea cu Basarabia ca proiect de țară abia după încheierea mandatului, mai înainte s-a mulțumit cu aluzii retorice.

Cheia discuției este în perceperea unui astfel de eventual eveniment politic – în primul rând pe cele două maluri ale Prutului, lăsând deoparte undele de șoc ce vor fi transmise la nivel regional. Oamenii de pe cele două maluri ale Prutului trebuie să vrea unirea, fără dubii și fără prea multe semne de întrebare. Și este nevoie de o majoritate constituțională, nu de 51% într-un sondaj cu marjă de eroare de 5%. Orice altă variantă este destinată eșecului pe termen lung.

Deocamdată avem promisiunea președintelui Iohannis că la București există o comisie ce va prezenta la sfârșitul anului o strategie pe termen mediu și lung a relației României cu Republica Moldova (detalii aici). Mai știm că ”discuția despre o eventuală unire” va fi discutată – ceea ce este de ajuns să stârnească curiozitatea tuturor celor interesați de subiect. De un lucru sunt sigur: că nu va exista un ”plan al unirii”, ci mai degrabă o strategie de sprijinire a reformelor din Republica Moldova – chestie care va nemulțumi pe toată lumea.

Lasă un comentariu