A plecat în SUA pentru 3 luni, dar a revenit acasă după 10 ani. Greutățile prin care a trecut o moldoveancă peste Ocean

A trebuit să îndure foame și să doarmă o perioadă pe unde a apucat, aflându-se în țara unde a mers să facă un ban ca să se întrețină. Este povestea tristă, dar care a avut un final fericit pentru o tânără din Republica Moldova care acum locuiește în Statele Unite ale Americii, fiind și cetățean american.

Foto simbol

La muncă peste ocean

Acum mai bine de 10 ani, alături de alți studenți, Elena a decis să meargă printr-un program work and travel la muncă pentru sezonul de vară în Statele Unite ale Americii. Nevoia a impins-o să ajungă peste Ocean. Erau trei surori la părinți și crescute toate doar de către mama. „Părinții atunci se aflau în divorț. În plus, mama avea probleme grave de sănătate și stătea mai mult la Spitalul de Oncologie. Tatăl nu avea grijă de noi și nici nu-l interesa dacă aveam ce mânca sau nu. Eram studentă în anul I de facultate, iar alte două surori mai mici mergeau la școala din sat”, își amintește Marina.

A ajuns în SUA, doar că acolo nu a avut parte nici pe departe de ceea ce i-au promis cei de la program. Mai mult, nici chiar loc de muncă nu i-a fost asigurat și a fost nevoită să se descurce de una singură cum a putut. „Pentru a ajunge în SUA am împrumutat bani de la niște săteni. Când am ajuns în SUA, nici de lucru nu aveam și am fost nevoită să-mi caut de una singură. Mi-am găsit, la un McDonald’s, dar departe de oraș, lângă un traseu, nu erau case de locuit acolo. Eram remunerată foarte puțin – 5 dolari pe oră, mizer pentru a putea să te întreții în SUA”, ne spune moldoveanca din America.

În căutarea unui job mai bun

Și pentru că nu-i ajungea nici pentru strictul necesar, a decis să-și caute un alt job și a apelat la ajutorul unei alte moldovence care tot muncea în SUA, dar într-o altă regiune, la câteva sute de kilmetri. Ajunsă acolo, conaționala i-a spus la telefon că nu este pe loc și se va întoarce în oraș peste câteva săptămâni. „Îmi părea că a căzut cerul peste mine când mi-a spus asta. Nu aveam decât 200 de dolari, dar ce poți face cu acești bani în SUA? Nici să închiriezi ceva și nici să te întreții. Câteva zile a trebuit să dorm pe unde apucam și să mă alimentez cu ce găseam. Între timp, tot căutam unde să muncesc să fac un ban. Cale întoarsă nu aveam, mai ales când mă gândeam că acasă a rămas mama bolnavă și cu două surori care trebuie întreținute”, suspină tânăra.

În una din zile când stătea pe o bancă din parc, a trecut pe alături un tânăr și o tânără care vorbeau în limba rusă. „Când am auzit limba rusă, parcă am văzut pe cineva drag, mai ales că pe atunci nici engleza nu o cunoșteam bine. M-am apropiat de ei și i-am întrebat dacă pot să mă ajute. Erau din Belarus. Într-adevăr, m-au ajutat. M-au luat la ei acasă, m-au hrănit și m-au adăpostit câteva zile. Și pentru că nu-mi puteam găsi un loc de muncă în acel oraș, am fost nevoită să mă întorc la postul vechi de muncă, chiar dacă primeam foarte puțini dolari. Așa am rezistat o perioadă până mi-am adunat bani pentru a întoarce datoria. Între timp, am rămas ilegal, dar nu vreau să vă spun cum este să stai ilegal într-o țară străină, mai ales una cum este SUA. Cu cei de acasă nu vorbeam decât o dată în câteva luni. Nu aveam posibilitate. Au fost câțiva ani de coșmar, unii de care îmi amintesc acum și mă trec fiorii”, ne spune Marina.

Se căsătorește fictiv, dar naște un copil de la acel bărbat

Pentru a-și perfecta mai ușor documentele, niște prieteni de acolo au sfătuit-o să se căsătorească fictiv cu un american. I-au făcut cunoștință și cu acel bărbat. Zis și făcut. Doar că, până a îndrăgi acel bărbat nu a fost decât un pas. John era mai mare decât ea cu 15 ani. Au decis să aducă pe lume și un copil. Între timp, își perfecta toate actele. „Nu a trecut nici acea perioadă fără incidente. Am fost oprită de poliție și am fost la un pas de a fi chiar deportată. Nu credeau că sunt căsătorită acolo și că am și copil. Am trecut prin multe și am vărsat multe lacrimi până în ziua de astăzi când am ajuns să fiu cetățean al acelei țări”, ne spune tânăra.

Abia acum un an, după mai bine de 10 ani, moldoveanca a călcat pe pământul țării unde s-a născut și a crescut. A venit în Moldova cu soțul și copilul, au jucat și nunta pe care și-au dorit-o întotdeauna. „Am jucat o nuntă așa cum o fac doar moldovenii. Nu credeam că voi ajunge în ziua când îmi voi vedea și cuprinde mama și cele două surori. Sigur, între timp le-am ajutat cum am putut. Oricât de bine ar fi în străinătate și cât de mulți bani ai face, dorul de casă te frământă. Chiar și așa, sărăcia din țară te alungă din nou acolo unde te simți mai protejat și în țara care îți asigură un viitor mai bun. De data aceasta mă voi întoarce cu una dintre surori, care a câștigat Green Card și a decis să mă urmeze”, conchide Marina.

Tags from the story
,

1 Comment

  • Salut Marina.
    Toti care plecam peste granita fiind cetateni a Republicii Moldova ne simtim desprotejati si uitati de tara noastra cind plecam in strainatate.Eu locuesc in Spania si te asigur ca am trecut prin greutati uriase de singuratate,de disperare si de abandon. Nimeni nu are nevoe de problemele tale si mai ales tara noastra care nu face acorduri bilaterale de caracer social si integrare a cetatenilor din Republica Moldova. Noi avem grija sa trimitem remese de bani la familiari sa-i intretinem economic pe cind aici in strainate suferim discriminare,probleme burocratice si imposibil de rezolvat. Statul nostru nu are nici o grija de noi si nici nu ne vrea… Eu in schimb imi iubesc tara si o port in suflet oriunde si oricind.
    Stimati politici va doresc sa treceti si dumneavoastra prin astfel de experiente si mai apoi sa luati masuri si sa luptati pentru binestarea concetatenilor de peste hotare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *