Podul de flori, Podul de cărți, Podul de bani – cum se pot strânge relațiile dintre cele două maluri ale Prutului

Doru Dendiu intenționează să deschidă un birou de consultații juridice gratuite la Chișinău pentru chestiunile legate de relațiile cu statul român. Candidat pentru un post de senator în Parlamentul României din partea Partidului Mișcarea Populară, Doru Dendiu vrea ca în relațiile dintre cele două maluri ale Prutului să se treacă la „Podul de bani” ca o nouă etapă în care să se facă simțite efectele unor investiții din România în Republica Moldova.

Ce poate face un senator al României pentru alegătorii săi dintr-o circumscripţie precum Republica Moldova?

Aparent, după cum comenta un bun prieten din Spania, foarte puţin. Un senator printre alte sute… E totuşi departe de adevăr, dacă există iniţiativă. Din ceea ce am observat, atât în perioada când am fost corespondent TVR în Republica Moldova, cât şi ulterior, după implicarea în politică, românii din Republica Moldova au o foarte mare problemă cu aplicarea legislaţiei care se referă la ei. Discutăm aici atât despre neajunsurile din Legea privind cetăţenia, cât şi despre alte chestiuni legale ce apar în cazul familiilor mixte, de exemplu. În acest sens, intenţia mea este de a crea la Chişinău un birou pentru consultaţii juridice gratuite. Încadrat cu 2 jurişti, basarabeni desigur. Ei vor fi remuneraţi prin cabinetul senatorial, legislaţia îmi permite câteva posturi. Practic îmi propun să preiau şi să extind sistemul de audienţe pe care domnul Eugen Tomac, deputat şi preşedinte executiv PMP, l-a aplicat cu succes în cei 4 ani de mandat. Va fi dificil, recunosc, dar împreună cu echipa de campanie şi colegii din organizaţiile noastre europene căutăm soluţii pentru a oferi consultanţă gratuită şi românilor din alte state. Ca senator, va trebui să reprezint nu doar interesele cetăţenilor români din Republica Moldova, ci şi pe ale celor din Federaţia Rusă, de exemplu.

Aveţi în vedere o anumită iniţiativă legislativă pentru românii din Republica Moldova?

Desigur, aici prioritară este înfiinţarea ministerului pentru Republica Moldova, anunţat ca obiectiv al PMP atât de preşedintele Traian Băsescu, cât şi de domnul Eugen Tomac şi alţi lideri ai partidului. Propunerea s-a bucurat de un real succes în rândul membrilor şi simpatizanţilor noştri. Cu titlu personal, intenţia mea este să obţin acordul conducerii PMP pentru a iniţia în Parlamentul României o serie de pachete de legi care să vină în susţinerea directă a românilor din Republica Moldova, care sunt din ce în ce mai puţini.

Am mai spus-o şi cu alte ocazii: de la „Podul de flori” şi „Podul de cărţi” trebuie să trecem la „Podul de bani”, dar într-o formă mai aplicată şi mai ales mai eficientă decât până acum. Folosesc exemplul grădiniţelor renovate prin ajutorul nerambursabil acordat de Bucureşti, ajutor negociat de preşedinţii Băsescu şi Ghimpu. E un lucru bun, era necesar, am doi băieţi la grădiniţă în Chişinău, ştiu ce spun. Dar, aici este un mare dar, în aceste grădiniţe se vorbeşte şi limba rusă, iar unele educatoare le povestesc copiilor despre Moldova Mare, Moldova stataliştilor lui Dodon. Este de lucru şi în privinţa instruirii acestor cadre. Eu, de exemplu, aş prefera ca România să contribuie financiar la construirea de grădiniţe noi, încadrate cu personal pregătit în centre precum Casa Limbii Române. Similar şi în învăţământul mediu şi superior. De ce să nu avem o Universitate Română, la Chişinău ?

Mai am o durere, dacă discutăm despre bani. Majoritatea românilor au plecat peste hotare. Cei care au rămas o duc foarte greu. Profesori, meseriaşi, jurişti … pentru cei implicaţi activ în viaţa comunităţii româneşti mă voi bate să instituim un sistem de îndemnizaţii de stat, pentru cei încă activi. Şi un sistem de pensii de stat, pentru cei retraşi din activitate. De exemplu, pentru dascălii români de la Liceul Lucian Blaga din Tiraspol o îndemnizaţie de stat lunară de 500 RON ar fi, zic eu, ştiind eforturile pe care le-au depus în timp şi continuă să le depună, prea mică. Similar pentru istorici, jurnalişti şi alte categorii profesionale.

Cum ar putea fi rezolvate problemele recente ale persoanelor din Republica Moldova care şi-au redobândit cetăţenia română?

Aici este dureroasă situaţia recent apărută privind copiii minori ai cetăţenilor români, rămaşi practic fără documente din cauză că nu au depus jurământul. Este un impediment major, cu efecte dramatice. Sunt cazuri în care lipsa actelor a împiedicat elevi merituoşi să îşi continue studiile unde au ales. Cunosc că la nivelul conducerii PMP a fost creat un grup de specialişti care caută soluţii, greutatea venind din aceea că pe această temă a fost pronunţată o decizie a unei instanţe din Braşov, la solicitarea unui cetăţean român din Republica Moldova. Aceasta va fi o urgenţă pentru noi.

Despre calvarul obţinerii cetăţeniei şi actelor de identitate nici nu ştiu ce să spun, sincer. A fost prima chestiune pe care am receptat-o la începutul activităţii de corespondent TVR. Cred că se impune lărgirea echipei consulare şi facilitarea perfectării actelor pe teritoriul Republicii Moldova. Pentru că am amintit despre activitatea consulară, inspirat de discuţii cu românii basarabeni şi cu cei din Spania, Italia şi Portugalia, aş ridica şi altă chestiune. Fără discuţii, organizarea Ambasadelor şi încadrarea lor este prerogativa statului român. Aş nuanţa un pic, pe alocuri substanţial, activitatea secţiilor consulare. În primul rând, aş propune încadrarea unor posturi cu cetăţeni care locuiesc permanent în afara graniţelor. Anume a posturilor care au legătură cu actele de identitate, legalizări, asistenţa consulară în cazuri speciale – decese, accidente, repatrieri, calamităţi naturale, reţineri sau arestări. Am remarcat, tot din discuţiile cu români care au familii şi trăiesc în state europene că abuzurile instituţiilor de protecţie a copiilor din aceste state sunt în creştere, mult dincolo de cazurile recente larg mediatizate. Pe de altă parte, avem şi chestiuni interne de rezolvat. Protecţia copiilor pe care părinţii aleg să îi lase acasă, cu bunicii sau alte rude, este zero. Şi aici este enorm de lucrat.

Ce s-ar putea face pentru ca absolvenţii de studii superioare la universităţile din România să revină în Republica Moldova?

Locuri de muncă. Aici, alt răspuns nu văd. Revin la utilizarea ajutorului financiar nerambursabil. Trebuie schimbată politica. Banii aceştia trebuie să ajungă direct la cetăţenii români. Ce a-ţi spune dacă statul român ar acorda finanţări, chiar nerambursabile, în situaţii bine studiate, pentru înfiinţarea de IMM-uri de către cetăţenii români din Republica Moldova ? Desigur, pentru cei care vorbesc şi vorbesc limba română, căci după cum ştiţi mulţi …. nu o prea vorbesc. Eu am avut personal o dispută, cu ani în urmă, cu un astfel de „cetăţean român” chiar în poarta Consulatului general din Chişinău. Din nefericire, politicienii de la Bucureşti şi afaceriştii veroşi care îi susţin au avut alte interese, inclusiv economce, în raport cu Republica Moldova.

Ce s-ar putea face pentru eliminarea unor dificultăţi practice precum cozile de la vama dintre Republica Moldova şi România?

Chestiunea e discutabilă şi complicată, ar fi populist să ne ascundem după gard. Am traversat această graniţă a ruşinii de sute de ori, în ultimii 9 ani, de când m-am stabilit în Republica Moldova. Sunt unionist convins, dar în acelaşi timp sunt convins că punctele vamale vor dispărea doar în condiţiile înfăptuirii Reântregirii. Pe de altă parte, am putea iniţia unificarea controlului şi fluidizarea traficului prin regândirea poziţionării căilor de acces rutier sau pietonal. Fără dubii, specialiştii pot veni cu o soluţie, chiar dacă ar fi necesare unele mici ajustări în acordurile încheiate de statul român cu Uniunea Europeană. Ceea ce nu înţeleg, şi aici tare aş vrea să pot trage pe cineva de urechi, este gradul mizerabil de confort al utilităţilor, în special pe relaţia Leuşeni – Albiţa. Unoeri am senzaţia că în România sunt indivizi interesaţi să dea apă la moară ruşilor şi stataliştilor din Republica Moldova.

Suntem înaintea unor alegeri la Chişinău şi Bucureşti. Cum vedeţi relaţiile dintre cele două maluri ale Prutului în anul 2017?

Îmi pare evident că totul va depinde de configuraţia Parlamentului de la Bucureşti şi de configuraţia celui de la Chişinău, în funcţie de candidatul care va câştiga scrutinul prezidenţial. Indiferent cine va câştiga la Chişinău, mai ales dacă acesta va fi omul Moscovei, prezenţa PMP în legislativul bicameral român, posibil şi în viitorul executiv, va fi decisivă. La această oră, în România avem un PSD penal, corupt până în măduva oaselor, un ALDE condus de un impostor politic care l-a invitat pe Narâşkin în Senatul României, un USR care atacă Biserica ortodoxă, fundament al statului român. În aceste condiţii, singura speranţă de mai bine poate veni de la preşedintele Traian Băsescu şi echipa pe care acesta o va constitui în jurul domniei sale. În mod cert, relaţiile Chişinău – Bucureşti necesită o reaşezare a priorităţilor şi îndeosebi, cred eu, mai multă claritate şi sinceritate.