Satul Alexandru Ioan Cuza se află în raionul Cahul, deși geografic ar fi trebuit să facă parte din UTA Găgăuzia. Dar n-a fost să fie, e totuși un sat de români la capătul sudic al Republicii Moldova, înconjurat din toate părțile de sate găgăuze și bulgărești – Etulia, Chișmichioi, Vulcănești. Сa efect de rezistență, locuitorii satului au păstrat un accent „mai românesc” decât în alte părți ale Basarabiei, iar sărbătorile religioase se țin pe rit nou, „pe legea românilor”.
Dimineața ne trezim devreme la ora 6 pentru ca să reușim să scoatem oile și caprele la păscut până la 7. Pe timp de toamnă și iarnă, oile sunt trimise la păscut între orele 6-7; primăvara, dar mai ales vara, lucrul păstorului începe mai devreme. La 5 începe mulsul oilor și caprelor, iar spre ora 7 turmele sunt scoase pe imașuri. Acum oile nu se mulg dimineața.
Vânătorul de grauri
Ridicăm un deal boronit, pășind pe urmele lăsate de tractor. Peste deal se lăsase o căldură surprinzător de blândă pentru jumătatea lunii octombrie. La capătul dealului auzim triluri de păsări ce vin dinspre o casă lăturalnică. Trilurile dulci sunt artificiale, emise de niște boxe. Locuitorul casei este un italian care s-a luat c-o moldoveancă și, odată ieșit la pensie, a venit în sat să vâneze grauri. În semiîntunericul lăsat peste casa italianului se văd puncte negre ce zboară în lumina ce se crapă de la răsărit. Sunt graurii, iubiții italianului. Graurii zboară spre triluri, unde vor fi împușcați (…)
Dealul de vreo 60 de ari este în proprietatea lui Anatol Ciobanu, ghidul nostru de la stâna care-i aparține. Dealul a fost semănat cu lucernă, pe care o pune în furaje. Anatolie Ciobanu este cioban din satul Alexandru Ioan Cuza, tatăl său a fost cioban și bunelul său a fost cioban. Stâna lui se află într-o fostă fermă de vaci, de pe un deal de la intrarea-n sat. Îi zice stânei „corovnic”. Pe „timpul rusului”, așa spune Anatol perioadei sovietice, ferma de vaci dădea câte două mașini transportatoare de lapte pe zi. După ce uniunea s-a destrămat, ferma cu toate hambarele a devenit proprietatea sătenilor. Cu timpul, Anatol a răscumpărat cotele părți ale oamenilor pentru oile și caprele lui. A făcut-o din banii agonisiți cu soția sa în Italia. Au plecat în Italia în anul 1999, plătind pentru călătoria clandestină 2.500 de dolari. Când s-a întors în sat definitiv, în anul 2009, a cumpărat 300 de capete de oi cu 13.000 de euro.
Sus pe colină se întinde o fâșie cu podgoriile vinăriei „Bostavan” al cărei capăt nu-l vezi nici la stânga, nici la dreapta. Înaintăm în semiîntuneric spre capătul satului, spre fermă.
„Acasă am vreo 60 de ari de lucernă, dar mai am vreo 3 hectare. Sunt niște pământuri pe care le iau în arendă de la oamenii care au plecat în Italia”, spune Anatol Ciobanu. Trecem pe lângă niște coline arate. Aflăm că „pe timpul rusului” aceste pământuri erau toate cu tutun.
Ștefan cel Mare, la loc de cinste
Intrăm pe teritoriul stânei întâmpinați de lătratul înnădușit al unor câini ciobănești imenși. Lui Anatol îi aparține un hambar întreg și unul pe jumătate. Într-un hambar se află gojinețele cu porci. Oile și caprele sunt adăpostite aici pe timpul gerurilor de iarnă. Acum, oile și caprele stau în ocoluri separate și așteaptă să fie scoase la păscut. În cealaltă jumătate de hambar se păstrează furajele.
În una dintre camerele slinoase ale hambarului cotrobăiește în lumina palidă a becului unul din cei doi ciobani ai stânei, căruia îi spune Ciocănel, deși prenumele lui e Vitalie. Fața neagră îi e mahmură de peste noapte, dar se crucește în fața lui Anatol că n-a băut. E ora 6:30 dimineața. Pe ușa de la camera de odihnă a ciobanului este un poster cu Ștefan cel Mare și cu versurile imnului Republicii Moldova. „Ai fost tu la vreo stână să-l vezi pe Ștefan cel Mare? Vezi cum suntem noi români? Ia uite-l. Vezi, patrioți!”, zâmbește Anatol plin de sine.
Oile „Țigaia”
Ciobanii sunt instruiți înainte de a scoate oile și caprele la păscut. În această perioadă a anului animalele pasc din ceea ce a rămas pe câmpurile de porumb, floarea-soarelui, dar și pe imașuri. Așa vor paște până în luna decembrie. „Oile astea sunt de soiul „Țigaia”, care cresc doar în părțile noastre. Oile și caprele se întorc la stână la ora 11 pentru a fi mulse. În această perioadă a anului mulgem doar caprele, oile vin să se odihnească”, lămurește Anatol înainte de a se apuca de lucru la fermă: mută câinii din ocoluri în preajma hambarelor, îi hrănește, dă mâncare și la cei 15 porci, furaje și zer. Furajele, cărora le spune „combircorm”, se fac din orz, porumb, mazăre și rămășițe de semințe de floarea-soarelui. Zerul îl ia dintr-un ceaun imens care mai este folosit și la gătirea kavarmalei, un fel de carne de oaie conservată: într-un ceaun imens se pun trei oi și se fierb până le cade carnea de pe oase. Apoi se prăjesc în propriul seu condimentat cu ardei iute și sare. Sosul devine roșu de la ardei. Carnea se rulează în peliculă și se vinde la piață cu 150 de lei kilogramul. Anatol a încercat să crească și oi irlandeze pe aici, însă a refuzat.
De curând, Anatol a câștigat prin programe europene 10.000 de euro, bani pe care-i așteaptă cu nerăbdare pentru a cumpăra un tractor belarus.
Găgăuzii stau în rând după cetățenie românească
Anatol isprăvește muncile de pe lângă fermă într-o oră. În alte zile este ajutat de fiul său, acesta însă e plecat azi la Galați ca să-și ridice pașaportul românesc. Anatol ne face o tură în hambarul-depozit, apoi în clădirea unde se prepară brânza, fost edificiu al grănicerilor. Pentru că nu are voie să facă azi kavarma, deoarece a vaccinat de curând oile, Anatol ne ia cu el la Vulcănești ca să o cumpărăm de la piață.
Suntem preluați de o mașină condusă de un fin de-al lui Anatol. Drumul spre Vulcănești durează cam 20 de minute, timp în care finul și nașul discută ultimele noutăți. Tema principală este țesută în jurul femeii ușuratice care vine la stână și îi „strică” pe sărmanii ciobani cu băutură și nu numai… Anatol chiar a și alungat-o deunăzi. „Trebuia să-l fotografieze pe Ciocănel cum stătea la poartă cu bârsana ceea! Ce năpastă de femeie, îmi strică ciobanii!”, se vaietă Anatol. Moldovenii și găgăuzii se înțeleg de minune, nu este ceartă între ei, numai că nu înțelege de ce găgăuzii îi urăsc pe români și totodată mulți pretind și au cetățenie românească. „Să vă spun ceva, găgăuzii n-au fost mobilizați de către sovietici în al Doilea Război Mondial. De asta îi iubesc ei așa de mult pe ruși.
Vinul de la ora 9 dimineața
Ajunși în târg, îl vizităm în primul rând pe veterinar, unul dintre cei mai de vază oameni din locurile acestea. Ai noștri ne îndeamnă să-l fotografiem, pentru că e om de treabă și-i zic veterinarului să îmbrace halatul alb. Târgul e viu, majoritatea-s găgăuzi, unii se apropie de Anatol să-l salute și să-i împărtășească din ultimele evenimente. Vânzătorii din hala de carne hăcuiesc bucăți de oaie și de porc. Anatol cumpără un rulou de kavarma de la o femeie căreia i-a vândut de curând niște oi. „O să mâncați kavarma din oile mele!”, zice Anatol șmecher.
Ieșiți din târg, Anatol îl roagă pe finu-său să oprească la cârciumă, căreia îi zice „farmacie”. Femeia de la tejghea toarnă câte un tulburel roșu în pahare de plastic și ne dă cuțit să tăiem din kavarma. „Ăsta e hin găgăuzesc nou!”, ne explică Anatol și ne îndeamnă să-l stingem cu o bucată de carne, care s-a adeverit a fi condimentată iute și numai bună pentru vinul găgăuzesc. Pornim la drum după ce încercăm și vinul alb. Chiar dacă vinul încă e tulbure, are un gust acrișor, ce te revigorează la ora 9 dimineața.
În drum spre stână trecem pe la biserica din satul Alexandru Ioan Cuza, al cărei paroh e un preot din România. La biserica aceasta doar preoți prin România au slujit, unul însă și-a terminat slujba după ce a fost prins că făcea contrabandă cu mercur. Biserica este închisă la ora aceasta. În drum mai întâlnim o femeie care duce la păscut vreo zece oi, doi cai și câteva vaci. Anatol o prezintă ca pe mândria satului, o femeie care a venit de prin părțile Ialoveniului, gospodină, fără nicio asemănare cu soțul ei, alcoolic!
Ciocănel și Anatol, doi ciobani din Alexandru Ioan Cuza
La stână, Anatol ne mai servește cu câte un pahar de vin, brânză de capre și kavarma. După, încep pregătirile pentru mulsul caprelor: se spală gălețile de aluminiu, se toarnă apă într-o găleată pentru a spăla ugerele caprelor. Ciobanii, odată ajunși la stână, sunt îndemnați să bea și ei câte un pahar de vin cu de-ale gurii. Nu sunt ei oamenii care să refuze o întărire înainte de muls.
Tudor Suceanu îl cheamă pe ciobanul care mână caprele din ocol la strung. Are 44 de ani, se ocupă cu ciobănia de mic copil. Însă după ce a absolvit școala de meserii de la Chișinău a lucrat în sat pe tractor. Soția a divorțat de el în 2005 și este stabilită acum în Franța. Are și o fiică și o nepoțică de 2 anișori ce locuiesc în Spania. „Am rămas aici cu fratele meu. Mi-e dragă cu oile să merg, dacă eu îs de mic copil cu ele, am învățat de la bunelul meu. Mult-puțin, dar ce să-i faci, asta-i viața. Țin legătura cu familia mea prin computer”, ne explică Tudor. Lucrează de la orele 6 dimineața până la 9 seara și are un salariu care „ajunge și până la 2.000 de lei”.
Celălalt cioban, Ciocănel, nu a fost niciodată căsătorit. A concubinat ceva timp cu o femeie venită din Ucraina, care a și lucrat la stână, însă a fost nevoită să plece, neavând permis de ședere în Republica Moldova.
În timp ce mulg caprele, ciobanii ne fac o introducere în expresiile licențioase care circulă în părțile acestea.
Anatol se judecă pentru hambarele în care ține oile
În anul 2011 au apărut niște oameni care au început să revendice hambarele în care Anatol își crește oile. „Oficial, sunt din 2005 aici la „corovnic”. Când au plecat de aicea toți, au început să dărâme hambarele, eu însă m-am pus la barieră și i-am stopat”, spune Anatol și ne prezintă documentele care atestă faptul că el este proprietarul hambarelor, după ce a răscumpărat părțile ce aparțineau sătenilor. Anatol se judecă de ceva timp cu aceia care vor să-i ia hambarele, pretinzând că au dreptul la pământul pe care se află acele construcții. La sfârșitul lunii noiembrie ar urma o judecată definitivă. Un incident neplăcut a avut loc anul trecut când persoanele care pretind că sunt proprietari ai pământurilor l-au legat pe Anatol și l-au bătut chiar în stână, până ce au reușit să vină sătenii să-l elibereze.
Caprele au dat aproximativ 50 de litri de lapte, care este strecurat în șase pânze. Cheagul își face efectul imediat și laptele este turnat într-o luntre peste care se pun greutăți care separă brânza de zer. Pregătirea cașului nu durează mult. Ciobanii îl taie bucăți, îl sărează și îl pun să se matureze pe polițe de lemn. După ce este gata cașul, mai este puțin timp pentru masă și odihnă, apoi oile și caprele vor fi scoase să pască până seara.
iar am fost menționat în presă