Săraci, dar fericiți: cinci copilași sunt bogăția unei familii din Șoldănești

Unde-s mulți, puterea crește și fericirea se mărește. O demonstrează familia Cirimpei dintr-un sat din raionul Șoldănești. Deși sărăcia a pus parcă stăpânire pe familia lor, bucuria că sunt mulți și sănătoși e mult mai mare decât faptul că se hrănesc de la o zi la alta.

Poză simbol Sursa FOTO: morguefile.com
Poză simbol Sursa FOTO: morguefile.com

„Mama, acum tot borș mâncăm?”

I-am găsit acasă. Cu câteva minute înainte să le pășim pragul venise mezinul cu surioara de la școală. Înghețați și flămânzi, aceștia s-au lipit de soba caldă, în spatele căreia, pe cuptor, stăteau alți trei perechi de ochișori și așteptau cu nerăbdare ca frățiorii lor să se alăture ,,echipei”. ,,Mama, acum tot borș mâncăm?”, întreabă mezinul familiei în timp ce scotocea prin geantă să găsească agenda.

Era bucuros, primise nota zece la limba română și vroia să-i arate mamei nota. ,,Sărmanii copii. Acesta mai mare îmi zice de câteva săptămâni să-i cumpăr niște crenvurști, dar de unde bani? I-am spus că dacă îmi aduce mai multe note de zece le voi cumpăra. Dacă iau la unul, trebuie neapărat și la ceilalți. Cinci crenvurști iată, sunt jumătate de kilogram. Poftim, 50 de lei sau poate mai mult. Dar eu cu 50 de lei întind alt fel de mâncare o săptămână. Borșul este acum la putere la noi. De dimineață tot borș le-am dat, acum iar. Pentru seară le voi face un pireu cu murături”, ne spune zâmbind mama micuților, Mariana, în timp ce curăța niște cartofi.

Și cartofi nu prea au, ,,nu au fost anul acesta a lor. Parcă sunt niște prune, dar nu cartofi. E he he…să vedeți la iarnă cum o să meargă toate. Din cele mai mari facem un alt fel de mâncare. Cele mici le fierbem cu tot cu coajă și când facem o salată din ele cu ceapă și ulei … să vedeți cum le mănâncă … ca pe pâine cu unt și icre ”, adaugă Mariana.

De la trei la cinci

La numai 26 de ani, Mariana a rămas văduvă, după ce soțul, în urma unei boli, a decedat. A rămas cu trei copii în brațe în căscioara de la marginea satului. Nu avea cine să o ajute. Părinții sunt și ei în vârstă, iar frații și surorile au și ei familia și necazul lor. ,,Când a decedat Valeriu, îmi părea că a căzut cerul peste mine. Mă gândeam la copilașii aceștia. Ce să fac cu ei, cum să-i ridic dacă nu aveam nici un serviciu. Marinel avea doar patru anișori când a decedat taică-său, iar cel mai mare – opt. Mă uitam noaptea la ei cum dormeau liniștit și mă țineam numai de plâns. Îmi era frică că nu o să am cu ce-i hrăni și crește. Bunul Dumnezeu însă a avut grijă de noi. L-am întâlnit pe Ion și nu doar că a venit el la noi să ne ajute, dar am mai și născut alți doi copilași – Irinuca și Adrian”, ne mai spune mama celor cinci micuți. Pe capul familiei nu l-am găsit acasă. Ca să-și întrețină familia, acesta merge la muncă la construcții în Federația Rusă. ,,Acuș vine iarna și va sta acasă, că e frig acolo și nu vreau să-l las să se îmbolnăvească. S-a mai dus acum să mai facă niște bani să ne ajungă cât de cât de cheltuială pentru iarnă și va veni”, susține femeia.

Înghesuiți, dar fericiți

La întrebarea cum se descurcă de una singură cu cinci suflete, Mariana mi-a tăiat-o scurt: ,,Dar am de ales?”. Nu obișnuiește să se plângă ori să ceară ajutor de la cineva, chiar dacă au fost zile când se gândea ce să le pună dimineață picilor în farfurie. ,,Au fost și zile când nu aveam decât câțiva lei în casă. Le-am trecut și pe acelea, pentru că nu am cui mă plânge și cere ajutor. Mă rog Domnului să ne dea doar sănătate că în rest … i-a câte mâini sănătoase cresc. O să ne hrănim”, ne spune plină de optimism femeia. Toată averea pe care o au acum este căsuța în care locuiesc și care nu are decât o cameră mică și o verandă. Așteaptă să se facă primăvară și dacă vor avea bani, poate vor mai construi alături o altă cameră.

,,Această căsuță am construit-o cu Valeriu. Nici atunci nu aveam bani și ne gândeam că pe parcurs vom mai construit câteva odăi mici împrejurul ei. Nu a mai apucat sărmanul. Am născut copiii. Eu acasă cu ei, el la muncă. și cum nu ai unde câștiga un ban în sat, a lucrat un timp la Chișinău, dar nu mai înțelegeam nimic din acei bani. Mai mult îi cheltuia pentru întreținere și drum când venea acasă. După care s-a îmbolnăvit și nici atât nu am avut bani pentru a ne reconstrui”, își amintește femeia. După ce i-a decedat soțul, ca să-și hrănească copiii, Mariana a fost nevoită să meargă și zilier prin sat.

Șapte suflete trăiesc cu 100 de lei pe zi

,,Câștigăm câte o sută și ceva de lei pe zi. Nu aveam de ales. De acești bani cumpăram copiilor de mâncare și haine. Ce e drept, nu mai mâncau ei bunătăți multe, iar haine le cumpăram de la mâna a doua, pentru că sunt mai ieftine, dar și bunișoare, mă uitam eu. Am trecut și peste aceasta. L-am întâlnit pe Ion și uite că am ajuns azi să hrănim deja cinci guri, dar suntem fericiți că le avem. Sigur, este foarte greu să crești atâția copii în condițiile din Republica Moldova, dar dacă ni i-a fost dat să-i avem, trebuie să ne mândrim cu asta și să nu ne plângem”, conchide pe un ton optimist femeia.

Lasă un comentariu