Soldatul român – umilit indiferent de loc și de timp

O imagine cu soldați români capturați la Stalingrad ne spune întreaga poveste a bătăliei: îi vedem cocârjați de frig, înfășurați în mantale soioase, mult prea mari pentru trupurile pipernicite de foame, acoperiți cu căciuli jerpelite.

Soldați români prizonieri la Stalingrad.

În plan secund în partea dreaptă a imaginii vedem un soldat sovietic, mândru, cu capul sus, căciula dată pe ceafă, cu un pistol mitralieră la piept. Însă privirile primilor soldați români din coloana de prizonieri sunt cele care contează. Primul personaj din stânga este un oștean mic – toate hainele sunt prea mari pentru el – și deși fotografia este alb-negru se vede că avea ochii verzi sau albaștri și o privire tăioasă. Al doilea personaj din primul rând este singurul înfrânt, cu privirea fixă „de 100 de metri” semnul clasic al sindromului post-traumatic, cu umerii aduși și bărbia îngropată în piept. În spatele lui se zărește un mustăcios oacheș care mai că nu zâmbește, iar prizonierul român din stânga fotografiei privește cu îndoială printre gene, cu buzele strânse sub o mustață model Hitler. Deși sunt înfrânți militar, prizonieri pe care așteaptă să-i înghită hăurile Siberiei, soldații români din imaginea asta nu par deznădăjduiți.

Camarazii soldaților români din fotografia de mai sus au ajuns la Stalingrad executând ordinele – nu ei au gândit politica României din Al Doilea Război Mondial. Și au ajuns la Stalingrad prost înarmați, prost echipați și prost instruiți – aceasta a fost prima umilință. Mulți au pierit din cauza dotării slabe, și mai mulți au ajuns prizonieri și au murit flămânzi și înghețați – aceasta a fost a doua umilință. Umilința finală le-a fost servită recent când le-au fost reînhumate ciolanele în cutii de carton ornate cu bandă tricoloră autoadezivă.

Reînhumarea soldaților români la Rossoșka, Rusia, 29 septembrie 2017.

Cam tot pe-atunci pe când soldații români erau reînhumați în Rusia, soldații polonezi erau înmormântați în Belarus, însă alta este fotografia de la ceremonie (sursa).

Reînhumarea soldaților polonezi la Dolghinovo, Belarus, 28 septembrie 2017.

Înmormântarea soldaților români din Rusia a fost primită cu ostilitate maximă în Rusia (vezi detalii aici), vechea argumentație a soldaților români jefuitori și violatori fasciști care nu merită nici un fel de respect. Ziaristul Ion Cristoiu apără cutiile de carton cu tricolor în care au fost reînhumați soldații români morți la Stalingrad (aici) cu argumentul suprem „atât s-a putut face!”

Pe mine mă urmăresc zâmbetele soldaților români din prima imagine, sceptice și amare, privirile lor hăituite și tăioase, iar eu le spun: „Fraților, atât am putut face pentru voi: v-am trimis într-o bătălie care nu a fost a voastră dezarmați și dezbrăcați, v-am lăsat prizonieri prin Siberia și acum v-am înmormântat în niște cutii de carton. Atât am putut face!” Și ei îmi zâmbesc înapoi exact ca în fotografia din prizonierat.

1 Comment

  • Nu am un comentariu anume, nu-s fan Cristoiu, ci dimpotriva: daca m-ar pune sa aleg cineva pe cine prefer dintre ‘maestrul Cristoiu’ si George Damian, l-as alege pe cel de-al doilea :-).

    Am insa o intrebare: Oare in imaginile care insotesc acest articol din septembrie 2017 (despre reinhumarea unor militari germani morti in asediul Leningradului) nu se vede limpede sunt tot cutii de carton?

    Ce-i drept, ‘cu design’ funerar, nu in stil ambalaj de supermarket… Dar e o diferenta obiectiva intre Germania si Romania, vizibila in atatea alte domenii.

    http://www.dailymail.co.uk/news/article-4859618/Remains-1-400-German-soldiers-buried-Russia.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *