Le-au ars casa și au pierdut tot ce aveau mai scump, nu însă și speranța că Dumnezeu va avea grijă de ei și în continuare. La sfârșitul anului trecut, când în unele case se împodobea bradul și se așteptau darurile lui Moș Crăciun, bunicul și cei trei frați ai familiei Platon din satul Discova, raionul Ohei, se rugau doar de un singur lucru – să aibă un acoperiș deasupra capului.

gaz
Poză simbol. FOTO: Sandu Tarlev

O butelie de gaz a explodat și le-a ars casa din temelii. Astfel, cei trei frați de 21, 17 și 11 ani au rămas practic pe drumuri și îmbrăcați cu ce aveau doar pe ei. „Pentru că nu aveam unde să ne ducem, ne-a adăpostit nanul nostru de botez. Cine putea să ne ia – noi trei și bunicul bolnav”, oftează Ion, fratele cel mai mare.

Părăsiți de părinți, crescuți de bunel

Nu au avut o viață ușoară nici până la această tragedie. Încă de când erau mai mici, cei trei frați au fost părăsiți de părinți și au rămas în grija bunelului. „Mama trăiește în sat, dar tatăl este la Chișinău. Cu cea care ne-a dat viață nu putem să vorbim, nici nu avem cum. Este alcoolizată și duce o viață în desfrâu, fără careva obligații. Cum ne-a părăsit de mici, așa și nu s-a mai interesat de viața noastră. Tatăl – la fel. De cinci ani chiar nu ne-am văzut și nu a dat vreun semn de viață. Au auzit de această tragedie a noastră, dar nu s-au oferit măcar să ne întrebe ceva, nu încă să ne ajute. Totul a rămas în mâinile noastre, să ne descurcăm de unii singuri cum putem”, ne spune tânărul.

După ce au fost părăsiți de părinți, bunelul le-a fost și mamă, și tată. „Ne-a educat cum a știut el mai bine și ne-a ținut lângă el ca să nu ajungem pe drumuri. Am terminat școală, dar, din motive financiare, nu am mai mers să învăț vreo meserie. La fel și fratele mijlociu. A terminat clasa a noua și stă acasă. Cel mic merge la școală. Sper ca până termină să facem noi niște bani să poată să urmeze măcar el vreo școală”, susține Ion.

Se întrețineau din pensia bunelului

Până s-au văzut mai măricei ca să poată aduce și ei un ban la casă, singurii bani care ajungeau în familia Platon era din pensia bunelului. Ulterior, după ce a terminat școala, băiatul mai mare se angajase la muncă la Chișinău. „Mai făceam și eu ceva bani și, împreună cu ai bunelului, ne descurcam. Nu aveam bogăție, nu mâncam bunătăți, dar pentru strictul necesar ne ajungea. Flămânzi nu ne culcam. Ne mai cumpăram și de îmbrăcat câte ceva. Ne descurcam încetișor”, afirmă tânărul.

În doar câteva ore, au rămas fără tot. Singura lor avere erau hainele de pe ei. Mai mult decât atât, acum două săptămâni, din cauza bolii care se acutizaseră după acea tragedie, le-a decedat și bunelul. „El era și bolnav, dar după ce ne-a ars casa, a început să se simtă și mai rău și, în scurt timp, a decedat. Ne-a ajutat unchiul să-l înmormântăm, iar noi am rămas să locuim tot la el. Suntem într-o situație foarte dificilă, nu avem unde să ne ducem. Casa nu o putem repara pentru că a ars practic toată. Singura soluție e să cumpărăm alta. Cea mai ieftină una în sat pe care am identificat-o costă trei mii de euro. De unde să luăm acești bani, nu știu. Am vorbit cu cineva cunoscut care să mă ajute să ajung undeva la muncă peste hotare. Poate reușesc să adun ceva bani și să ne luăm casa noastră”, oftează tânărul.

Apel de ajutor

Până a ajunge să adune banii lui, Ion vine cu un apel către toți oamenii de bună credință care îl pot ajuta să-și cumpere căsuța lor. „Vă rugăm din tot sufletul să ne ajutați să începem a construi casa de la început. Pierderea este una mare, ne dorim sa avem din nou cuibușorul nostru, însă noi nu ne putem permite să acoperim aceste cheltuieli. Vă rugăm să ne fiți alături în aceste momente cumplite din viața noastră”, a afirmat tânărul cu tristețe în glas.

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*