Procesele electorale în statele nerecunoscute sunt, de obicei, complexe, iar scrutinul ilegal de pe 11 decembrie din stânga Nistrului nu a fost o excepție. Alexandru Leșanu, cercetător independent interesat de istoria statelor sovietice și a regiunilor post-sovietice nerecunoscute, crede că odată cu victoria lui Igor Dodon în alegerile prezidențiale Rusia a realizat că Guvernul de la Chișinău devine acum cel mai bun avocat al intereselor sale în regiune. De aceea, Moscova și-a distras atenția de la Transnistria.

Șevciuk îl felicită pe Krasnoselski cu ocazia alegerii sale în funcția de președinte al sovietului suprem de la Tiraspol. 23 decembrie 2015 Sursa foto
Șevciuk îl felicită pe Krasnoselski cu ocazia alegerii sale în funcția de președinte al sovietului suprem de la Tiraspol. 23 decembrie 2015 Sursa foto

Într-o analiză publicată pe siteul The London School of Economics an Political Science, Alexandru Leșanu compară victoria obținută de Vadim Krasnoselski cu cea de acum 5 ani a lui Evgheni Șevciuk. Autorul observă că în anul 2011 Șevciuk l-a surclasat pe liderul autoproclamat de atunci Igor Smirnov, care se afla la putere de 20 de ani, cu un scor de 73,9%. „Șevciuk a pierdut din popularitate în același stil ca și Smirnov. Acum, întrebarea principală este dacă noul președinte ales va fi capabil să evite soarta predecesorilor săi”, scrie Leșanu.

Transnistrenii nu au încredere în justiția din regiune

Cercetătorul subliniază că alegerile din stânga Nistrului au demonstrat un alt lucru curios – faptul că oamenii nu au încredere în justiție din regiune. „Alexandr Deli, procurorul general, a obținut cel mai slab rezultat din cei șase candidați înscriși în cursă, obținând doar puțin peste 0,5%. Vladimir Grigorev, fostul șef al curții constituționale, a fost votat la rândul său de aproape 0,7% din alegători. Faptul că cei doi au acumulat cele mai mici rezultate demonstrează atitudinea curentă a alegătorilor față de sistemul local de justiție”, observă Alexandru Leșanu.

Leșanu amintește despre lupta electorală dată între Șevciuk și Krasnoselski, precedată de competiția pentru sovietul suprem de la Tiraspol, acolo unde Partidul Obnovlenie, rivalul fostului lider, a obținut majoritatea locurilor. Ambii candidați s-au implicat într-o competiție în care s-au acuzat reciproc de furtul banilor publici. Punctul culminant al duelului a avut loc în cadrul singurei dezbateri televizate între cei doi, în luna octombrie, când după un scurt monolog în care l-a acuzat pe Șevciuk de scheme dubioase Krasnoselski a părăsit studioul de televiziune.

Transnistria, în brațele Rusiei

Deși purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a declarat în campania electorală că nu va susține niciun candidat pentru șefia regiunii separatiste, Rusia a constituit o temă centrală a campaniei. Toți candidații au susținut ideea că Transnistria trebuie să obțină recunoaștere internațională, având scopul clar de alipire la Rusia. În goana după voturi, candidații se acuzau reciproc de înțelegeri ascunse cu Moldova sau Ucraina.

„Președinția lui Șevciuk a coincis cu conflictul din estul Ucrainei și apariția altor state de facto în spațiul ex-sovietic. După anexarea Crimeei și crearea Republicii Populare Donețk în estul Ucrainei, Transnistria – cu o populație de până la 500.000 de oameni – trebuia să concureze pentru atenția și asistența financiară a Rusiei având o situație mai puțin favorabilă. Înainte de anul 2014, Transnistria era poarta Rusiei spre Balcani și acest lucru înseamna menținerea Moldovei în afara NATO și UE. Dar odată cu victoria lui Igor Dodon în recentele alegeri prezidențiale și eșecul coaliției proeuropene de la Chișinău, Rusia a realizat că Guvernul Moldovei este acum cel mai bun avocat al intereselor rusești în regiune. Deci, Rusia și-a distras atenția de la Transnistria”, scrie Leșanu.

Totuși, Moscova rămâne un donator important al regiunii. „În discursul său de după câștigarea alegerilor, Krasnoselski a promis să integreze Transnistria în Uniunea Economică Eurasiatică. Având în vedere faptul că în prezent regiunea exportă mai multe produse în UE și lipsa unei frontiere comune cu Rusia, promisiunile lui Krasnoselski par similare cu angajamentul Executivului Moldovei de a integra țara în Uniunea Europeană. Ca un donator major, Rusia va avea un cuvânt greu de spus pentru viitorul economic al Transnistriei, dar regiunea oricum va exporta mai multe din bunurile sale în țările UE”, adaugă cercetătorul.

Sheriff și-a asigurat interesele economice în Transnistria

În ciuda acuzațiilor reciproce, atât Șevciuk, cât și Krasnoselski au lucrat în companii afialiate grupului Sheriff. Primul a fost director adjunct din 1998 până în 2000, iar al doilea a fost angajatul singului operator de telefonie mobilă din regiune apropiat holdingului. „Cu o majoritate constituțională în parlament și un președinte din partea aceluiași partid, autoritățile transnistrene pot promova acum orice tip de schimbări politice și economice. Principala problemă este dacă Sheriff va dori să cedeze din puterea sa economică pentru a controla în totalitate puterea politică. Experiența spațiului ex-sovietic arată că politica devine principala afacere, iar mulți businessmani se implică în politică anume pentru a-și asigura interesele economice”, explică Alexandru Leșanu.

„Din această perspectivă, Sheriff și-a asigurat interesele economice. În același timp, Krasnoselski a promis că va susține întreprinderile mici și mijlocii. Dacă își va respecta promisiunile, atunci va trebui să adopte o serie de măsuri pentru a reduce din monopolul de care se bucură acum Sheriff. Rămâne de văzut dacă acesta va avea destulă putere să se confrunte cu sponsorul său electoral în timpul mandatului. Dacă va renunța să limiteze puterea economică a holdingului, atunci cel mai probabil va avea aceeași soartă ca și Șevciuk la următoarele alegeri”, concluzionează autorul.


Alexandru Leșanu este cercetător independent, care recent și-a susținut teza de doctor cu titlul „O istorie dulce în timpuri amare: Rafinarea zahărului la frontierele Transnistriei (1898-2003)” la Departamentul de Istorie și Istoria Artei din cadrul Universității George Mason.

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*