03
feb.
2017

Ziua Statalității Țării Moldovei ar trebui sărbătorită la 2 martie, în amintirea intrării în ONU din 1992

Desemnarea zilei de 2 februarie drept „Ziua Statalității Țării Moldovei” merită câteva comentarii. Ideea președintelui Igor Dodon de a alege anume această zi în care să fie marcată statalitatea și independența Republicii Moldova prezintă câteva incoerențe logice și este marcată de anacronism (transferul unor concepte contemporane asupra unor evenimente din trecut, una din capcanele în care cad frecvent diletanții pasionați de istorie și politicienii care încearcă să își justifice acțiunile în baza trecutului).

Susținătorii acestei idei își întemeiază argumentarea pe un document emis de regele Ungariei Ludovic I la data de 2 februarie 1365 în care le sunt acordate unor nobili români din Maramureș moșiile voievodului Bogdan, desemnat drept trădător fugit peste munți în Moldova. Sunt menționate luptele nobililor împropietăriți cu trădătorul Bogdan – însă nu este recunoscută sau menționată în vreun fel independența voievodatului Moldovei – această idee este o speculație contemporană.

Alegerea datei de 2 februarie 1365 drept moment al proclamării independenței voievodatului medieval al Moldovei este arbitrară. Există mai multe documente referitoare la nobilul român Bogdan din Cuhea (toți nobilii maramureșeni implicați în evenimentele dintre anii 1343-1365 sunt desemnați drept valahi în documentele regilor maghiari care sunt scrise în limba latină). Știm că în anul 1343 voievodul Bogdan se afla deja în conflict cu regele Ungariei și se găsea în Maramureș. Conflictul dintre Bogdan și nobilii români din Maramureș credincioși regelui maghiar se întinde mai multă vreme și este menționat în alte documente din anii 1349 și 1353. Pentru anul 1359 se știe cu certitudine că Bogdan din Cuhea trecuse munții în Moldova și îi alungase de aici pe nobilii români din Maramureș care conduceau voievodatul în numele regelui Ungariei. De ce nu a fost ales anul 1359 drept moment al stabilirii statalității Moldovei?

Mai mult, există destule alte documente anterioare secolului al XIV-lea care atestă existența de structuri statale în regiunea Moldovei – cum ar fi scrisoarea papei Grigore al IX-lea din anul 1234 în care este menționată la est de carpați existența unei episcopii ortodoxe și a unor structuri politice conduse de români (valahi în original). Dacă președintele Igor Dodon dorește să demonstreze o statalitate multiseculară ar fi putut să aleagă anul 1234 drept reper pentru fondarea Moldovei, ar mai fi pus 100 de ani în plus la socoteală.

Acum despre anacronismul ideii: prin această inițiativă este transferat conceptul contemporan de independență asupra unor realități din urmă cu mai bine de 600 de ani. În realitate voievodatul medieval al Moldovei a fost un stat care a funcționat conform structurilor vremurilor sale, iar voievozii Moldovei au fost permanent vasalii unui suzeran căruia îi jurau credință – fie că a fost vorba de regele Ungariei, cel al Poloniei sau sultanul Imperiului Otoman. Starea de vasalitate față de unul din vecini a fost regula, momentele de desprindere din aceasta fiind excepționale și punctuale, generate de conflicte politice sau economice între suzeran și vasal. Conceptul de independență statală așa cum îl cunoaștem în ziua de azi este rezultatul unei evoluții istorice în care înțelesul acestui termen s-a modificat – dar ar fi o greșeală să presupunem că voievodul Bogdan de la 1365 ar fi înțeles ce înseamnă independență: pentru el relațiile statale erau personale, între nobilii care alcătuiau o rețea de tipul suzeran – vasal.

Pe de altă parte este incoerentă încercarea de a desemna dinastia domnitoare din Moldova medievală drept aparținând „etniei moldovenești”. Fondatorul Bogdan din Cuhea este desemnat drept „valah” în documentele cancelariei maghiare – termen care este tradus prin „român” de vreme ce „Valahia” se traduce prin „Țara Românească”.

Nu în ultimul rând trebuie subliniat faptul că istoria statală a actualei Republici Moldova nu are nici o legătură cu voievodatul medieval al Moldovei. Evoluția voievodatului medieval al Moldovei se încheie între anii 1859-1861 prin procesul unirii cu Țara Românească. În aceeași perioadă, teritoriul dintre Prut și Nistru purta denumirea de gubernia Basarabiei din cadrul Imperiului Rus. Fondarea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești se produce în anul 1924 pentru câteva raioane din stânga Nistrului, această denumire fiind extinsă asupra teritoriului dintre Prut și Nistru în cadrul unei recunoașteri internaționale abia în anul 1947 prin Tratatul de Pace de la Paris. (Republica Democratică Moldovenească existentă între anii 1917-1918 nu poate fi luată în discuție deoarece nu a primit recunoaștere internațională și s-a dizolvat prin unirea cu România). Independența Republicii Moldova a fost proclamată pe 27 august 1991, însă data care merită să fie aniversată pentru recunoașterea statalității și independenței este 2 martie 1992, atunci când Republica Moldova a devenit țară membră a Organizației Națiunilor Unite.

Nimeni nu contestă statalitatea și independența Republicii Moldova, însă ea trebuie aniversată corect, la data de 2 martie, în amintirea recunoașterii internaționale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *