Președintele ales Igor Dodon se anunță a fi un factor politic care intenționează să distrugă echilibrele politice și economice din întreaga regiune învecinată cu Republica Moldova, de natură să agraveze și mai mult criza sistemică prin care trece Chișinăul.
În primul rând, trebuie spus că Igor Dodon practică un dublu discurs: pe de o parte, își afirmă intențiile de menținere a păcii sociale și vrea să treacă drept un președinte ales prin vot general capabil să depășească faliile din societate, în același timp dispus la cooperare cu toți partenerii internaționali; pe de altă parte, toate planurile sale anunțate (de obicei în presa rusă!) sunt de natură să arunce în aer toate înțelegerile și echilibrele existente. Să le luăm pe rând.
Planurile de politică internă ale lui Igor Dodon au fost enunțate în interviul pentru Rossia 24 chiar în dimineața de după câștigarea alegerilor. Astfel, Igor Dodon dorește pentru 2017 dizolvarea actualului Parlament, alegeri anticipate prin care să obțină un legislativ cu o majoritate socialistă și un referendum pentru modificarea Constituției care să acorde puteri sporite funcției de președinte (detalii aici). Igor Dodon dorește puterea totală la Chișinău: să fie un președinte cu atribuții extinse, partidul său să dețină majoritatea parlamentară și să voteze un guvern pe placul președintelui. Dacă Dodon va face presiuni în aceste direcții rezultatul nu poate fi decât agravarea crizei politice interne permanentizate deja în Republica Moldova.
Ideile de politică externă ale lui Igor Dodon sunt de asemenea îngrijorătoare și capabile să perturbe echilibrele regionale extrem de instabile și așa. Aceste idei au fost expuse într-un interviu acordat Interfax, preluat de Agerpres. Planurile de politică externă ale lui Igor Dodon sunt strâns întrețesute, însă se pot discerne câteva direcții.
1. Echilibrul dintre Uniunea Europeană și Rusia
a) În interviul pentru Interfax, Igor Dodon afirmă – conform tacticii sale a dublului limbaj – că este pregătit să promoveze cooperarea în ambele direcții, spre est și spre vest, negând că ar avea vreo intenție să denunțe Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Însă acțiunile sale practice merg exact în această direcție, spre anularea Acordului de Asociere. Igor Dodon propune o „relație asimetrică” cu Uniunea Europeană: produsele Republicii Moldova să fie exportate în acest spațiu fără taxe vamale, în schimb produsele europene să fie taxate. Dincolo de absurdul evident al ideii, Igor Dodon dovedește că fie nu a citit Acordul de Asociere cu UE, fie îl ignoră intenționat: Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA) este parte integrantă a Acordului de Asociere. Orice intenție de modificare a regimului vamal dintre Republica Moldova și UE înseamnă renegocierea și implicit suspendarea acestei înțelegeri.
b) În acest punct România devine direct interesată: majoritatea exporturilor din Republica Moldova trec Prutul, iar din 2010 exporturile Chișinăului spre UE au depășit până la de trei ori exporturile către CSI (unde Rusia deține majoritatea – detalii aici). Renegocierea DCFTA și implicit a Acordului de Asociere UE-Republica Moldova este de natură să creeze probleme majore în relația Chișinău-București, de data asta probleme reale, dincolo de isteriile moldoveniste ale lui Dodon. Mai mult, aberația logică rămâne valabilă: în interviul pentru Interfax, Dodon vorbește de diversificarea aprovizionării energetice a Republicii Moldova (dând vina pe insecuritatea din Ucraina) – un semnal că este în continuare interesat de proiectele de interconectare cu România. Însă nu este clar cum înțelege Igor Dodon interconectarea energetică în paralel cu suspendarea principalelor acorduri dintre Republica Moldova – UE (și implicit România).
c) Mai mult, Igor Dodon vorbește despre o eventuală negociere trilaterală Republica Moldova – Rusia – UE. Dacă ne amintim, în 2006 Vladimir Putin a reproșat UE aderarea României și a Bulgariei fără consultarea Moscovei. Iar în 2013-2014 același Vladimir Putin a reproșat UE negocierile purtate cu Ucraina fără ca reprezentanții Rusiei să fie prezenți. Igor Dodon vine să împlinească această dorință a lui Vladimir Putin, oferind posibilitatea participării Rusiei la discuțiile cu UE – ceva de neconceput la Bruxelles. Dacă Dodon insistă pe această abordare trilaterală, practic avem de-a face cu o nouă linie de distrugere a relațiilor Chișinăului cu UE.
d) Nu în ultimul rând, în interviul pentru Interfax, Igor Dodon afirmă că aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană nu mai este un proiect de viitor al Chișinăului – un astfel de pas ar distruge statalitatea dintre Prut și celălalt mal al Nistrului. Din nou nu este clar dacă Igor Dodon nu cunoaște sau doar ignoră declarația finală a întâlnirii statelor Parteneriatului Estic de la Riga din mai 2015, unde se afimă că „participanții recunosc aspirațiile și alegerea europeană a partenerilor implicați, așa cum sunt definite în Acordurile de Asociere” (sursa) – o formă de exprimare a intenției de viitor de aderare la UE, cuprinsă și în preambulul Acordului de Asociere (sursa). Să înțelegem că la summitul Parteneriatului Estic din noiembrie 2017 Igor Dodon are de gând să anunțe oficial renunțarea la aspirațiile europene ale Republicii Moldova? Ideea de organizare a unui referendum asupra acestei chestiuni ne face să credem că în această direcție merg intențiile președintelui ales.
2. Reglementarea conflictului transnistrean
a) Aici Igor Dodon vine cu o idee care aruncă în aer toate discuțiile și documentele din ultimii 25 de ani: negocierea directă dintre Chișinău și Tiraspol. Bineînțeles, ar fi fost de dorit de la bun început să existe negocieri bilaterale directe, ar fi fost de dorit în principal să nu fi existat nici un fel de conflict. Însă medierea și garanțiile internaționale la care Igor Dodon renunță din câteva cuvinte au fost cele care au ținut în frâu conflictul nistrean. Partenerii (mai ales cei occidentali) se pot întreba foarte lesne de ce a fost nevoie să se implice în această poveste vreme de 25 de ani dacă Igor Dodon îi trimite la plimbare cu un simplu gest?!?
b) Însă Igor Dodon își păstrează și aici dublul limbaj – dorește păstrarea actualului format de negociere, chiar dacă vrea un dialog direct cu Tiraspolul. Propunerile lui Dodon pentru acest dialog direct: să ofere Transnistriei posibilitatea legală de secesiune în cazul în care Republica Moldova își pierde statalitatea (și aici nu este vorba doar de ipotetica unire cu România, ci și de aderarea la UE, pe care Dodon o consideră o formă de pierdere a statalității) sau în cazul în care Republica Moldova va adera la NATO. Din nou rămânem cu aceeași nedumerire: președintele ales al Republicii Moldova cunoaște documentele la care se referă sau le ignoră deliberat? Constituția Republicii Moldova prevede expres neutralitatea țării și pachetul legislativ adoptat în perioada președinției lui Vladimir Voronin exclude forma de federalizare avută în vedere de Igor Dodon.
c) Ideile referitoare la conflictul transnistrean promovate de Igor Dodon sunt de natură să antagonizeze la maxim Ucraina: formula de federalizare cu menținerea trupelor ruse se constituie într-un precedent pentru separatiștii din Luhansk și Donețk. Nu în ultimul rând trebuie să ne amintim că liderul de la Tiraspol, Evgheni Șevciuk, a respins ideea federalizării – transnistrenii vor să fie anexați de Rusia, știind foarte bine că de la Chișinău nu se pot aștepta la nici un fel de rezolvare a problemelor economice acute care afectează Transnistria.
3. Relația cu Rusia
Aici Igor Dodon rămâne ușor misterios: știm că la sfârșitul lunii noiembrie va face o vizită la Moscova și intenționează să semneze un memorandum de cooperare cu Uniunea Economică Eurasiatică. Nu este clar mecanismul guvernamental prin care se poate ajunge la semnarea unui astfel de memorandum: premierul Filip va urma pașii președintelui Dodon și Parlamentul va sancționa această măsură? Sau avem de fapt sămânța unui nou conflict politic intern?
De fapt, Igor Dodon nici nu are de unde să spună prea multe despre relația cu Rusia. Toate ideile sale expuse și explicate mai sus nu sunt altceva decât proiecte moscovite pentru regiune – președintele ales de la Chișinău acționează ca un pivot care pune în mișcare aceste proiecte.
Concluziile nu pot fi decât alarmante. Igor Dodon lovește brutal în fundamentele echilibrului și așa instabil din întreaga regiune. Dincolo de fantasmele moldoveniste, ideile de politică externă ale lui Igor Dodon sunt de natură să suspende și ulterior să anuleze orice fel de legături cu Uniunea Europeană – respectând normele dublului limbaj pașii luați în considerare de Dodon duc în această direcție și îi oferă rezerva de a putea da vina pe UE pentru ruperea relațiilor. În paralel, viziunea lui Dodon asupra reglementării conflictului transnistrean oferă o pârghie Rusiei pentru situația din Ucraina – ceea ce va face Kievul să perceapă acțiunile de la Chișinău drept o lovitură de pumnal în spate. Schimbarea forțată a balanței în relațiile comerciale, pendularea dinspre vest spre est de asemenea va produce ample perturbări sistemice care vor fi simțite acut mai ales de cetățenii Republicii Moldova. Din poziția de președinte al unei țări mici, deținând o funcție care îi oferă destul de puține atribuții practice, Igor Dodon poate și intenționează să aplice un set de politici care vor afecta întreaga situație regională.
periculos atunci c]nd prezintă pericol, asta nu se referă la Dodon, la noi conduce Guvernul , Parlamentul, dar el e ca un fel de icoană de perete care doar este, dar beneficii careva nu aduce
Și Iohanis a psus clar că Dodon nu va putea face nimic mai ales să întoarcă țara din cursul european! Oameni mai puțin să aibă încredere în analiști de satiră și în liderii noștri mincinoși că ei nu vor putea face nimic! Dodon se va apuca de decorat și el ca Timofti!
Sursele media ce apartin clanului Topa-Lucinschi pina nu demult ii spalau imaginea lui Dodon spunind ca nu-i nimic rau daca Maia si Nastase protesteaza alaturi de acesta. Ei l-au lustruit, si acum tot ei incearca sa-l murdareasca inapoi. Gata tirziu, l-au facut presedinte deja!
Pingback:Concert extraordinar la București al fiului regretaților Ion și Doina Aldea-Teodorovici, de Ziua Națională a României - Românism