Eșecul referendumului de demitere a primarului Chișinăului impune o serie de concluzii. A fost vorba de un test electoral în care Dodon și socialiștii au fost lăsați să danseze singuri și să-și demonstreze adevărata capacitate de mobilizare a populației. Rezultatul grăiește de la sine, însă există mai multe efecte ale acestui rezultat care se vor face simțite pe termen lung.

Înrăirea lui Dodon și a socialiștilor, răspunsul Moscovei
Campania murdară împotriva lui Chirtoacă a scos la iveală până unde pot merge socialiștii în dorința lor de a câștiga tot. Folosirea de informații private furate din telefoanele mobile ale lui Chirtoacă ar merita investigată de poliție și procurori, deși am mari îndoieli că se va întâmpla așa ceva. Când și-au dat seama că au sărit calul, strategii de campanie ai socialiștilor au stopat șirul dezvăluirilor din viața privată – însă a fost prea târziu. Reacția chișinăuienilor la această campanie murdară trebuie aplaudată.
Testul referendumului anti-Chirtoacă ne arată la ce ar trebui să ne așteptăm în campania pentru alegerile parlamentare din toamna viitoare: fără milă și fără remușcări. Iar asta îi izolează și mai mult pe socialiști pe scena politică a Republicii Moldova, parteneriatele vor fi extrem de dificile. În furia lor oarbă să pună mâna pe primăria Chișinăului (care le-a alunecat printre degete de prea multe ori!) socialiștii au aplicat tactica pământului pârjolit și a fântânilor otrăvite, un război total care i-a îndepărtat de toată lumea.
Indiferent de reacțiile publice care vor apărea fără îndoială, un lucru va fi clar și la Moscova: ouăle au fost puse în 2 coșuri sparte: Usatîi și Dodon. Usatîi nu este foarte eficient din postura de vlogger fugit la Moscova, iar Dodon nu poate scoate la vot 250.000 de oameni în Chișinău, în ciuda sprijinului total. Vom asista fără îndoială la o modificare a abordărilor Moscovei față de Republica Moldova. Subiectele prin intermediul căreia Kremlinul i-ar putea ridica ratingul lui Dodon par epuizate, deși este președinte, liderul socialiștilor este în realitate izolat la Chișinău, iar eficiența partidului pare intrată în regresie.
Victoria coordonatorului
Rămâne impresia că într-adevăr Plahotniuc gândește 1000 de gânduri deodată, cum spunea asasinul Proca la Jurnal TV. Manevrele dinaintea referendumului au adus-o în funcția de primar pe Silvia Radu, iar anularea consultării cetățenilor pare că o va menține în funcție vreme de un an. Timp îndestul la îndemână pentru o doamnă primar beneficiară a simpatiei guvernamentale și a unei discipline riguroase în Consiliul Municipal, timp pentru o gospodărire cum n-a mai văzut Chișinăul de multă vreme. O pregătire intensă pentru alegerile locale din 2019 – cum spunea coordonatorul: planurile se fac pe termen scurt, pe termen mediu și pe termen lung.
Sleirea activiștilor civici
Grupusculele de activiști civici din Chișinău s-au înhămat chiuind la jugul care a tras pentru doborârea lui Chirtoacă. Discursul activiștilor civici a devenit extrem de vizibil câtă vreme a fost nevoie de ei, după care au fost trimiși să admire frunzele toamnei de prin parcuri. Per ansamblu rămâne impresia generală că activiștii civici din Chișinău fie nu înțeleg ce fac, fie sunt ușor de cumpărat. Când și-au dat seama că s-au înjugat la căruța greșită activiștii civici au lăsat mai ușor refrenul anti-Chirtoacă, însă efectele rămân: creditul independenței lor politice a fost cheltuit în câteva luni, nu că ar fi fost foarte mare acest credit.
Pe de o parte este extrem de trist pentru Chișinău că a rămas fără o reprezentare a activismului civic. Capacitatea de mobilizare este minimală, se rezumă la soliștii principali însoțiți de câțiva prieteni, mânjiți de politică din creștet până în tălpi, care zbiară că nu au legături politice.
Viitor incert pentru liberali
Dorin Chirtoacă a scăpat de rușinea demiterii prin referendum. Ce va face cu cariera lui politică de acum înainte? Este îndoielnic că mai are vreun viitor politic, a fost efectiv sfâșiat în ultimele luni. Partidul Liberal a pendulat între PLDM și PD ani de zile, îndeplinind o funcție de balama politică de care au tras toți din răsputeri. Pendularea asta lipsită de sens întinsă pe prea mulți ani a creat impresia de oportunism, de lipsă a unei direcții proprii. Dorin Chirtoacă a refuzat permanent să devină liderul partidului, a rămas locomotiva electorală. Acum ce mai poate face în condițiile în care a început lupta mai multor entități pentru bazinul electoral al liberalilor? De fapt, aceasta este pierderea semnificativă: Partidul Liberal și-a pierdut poziția de coagulator al voturilor pro-românești din Republica Moldova. După anunțarea rezultatelor oficiale ale referendumului Chirtoacă ar putea dovedi că vrea să-și asume riscuri politice dacă ar demisiona și astfel ar provoca alegeri anticipate pentru Chișinău, dând peste cap planurile coordonatorului. Există această forță de reinventare a liberalilor? Sau vor prefera să rămână în funcții câte zile le mai sunt date de destin, cuminți și ascultători, pentru ca mai apoi să se ducă la odihnă?
Chișinăul rămâne neschimbat
Vestea proastă este că orașul rămâne în continuare în așteptarea reconstrucției și reformei de care are mare nevoie. Dincolo de obsesiile amuzant-inutile ale activiștilor civici exprimate într-un limbaj prețios (scuaruri, mobilier urban etc.), problemele reale ale Chișinăului sunt lipsa unei infrastructuri rutiere, colapsul sistemului de transport public, vechimea și ineficiența sistemului de încălzire, insecuritatea energetică. Însă mai presus de toate depopularea și scurgerea forței de muncă constituie cele mai grave probleme. Un sat poate supraviețui în condiții de avarie, însă o aglomerare urbană de dimensiunile Chișinăului intră în colaps în momentul în care nu are suficientă resursă umană specializată în domeniile vitale. Fără resurse financiare pentru investiții și fără o forță de muncă calificată suficientă un oraș precum Chișinăul va rămâne pentru multă vreme în același stadiu, cu tendințe de înrăutățire accelerată.
Cam trase de urechi aprecierile activiştilor civici… Dar dacă – tak nado, n-ai ce-i face. Nado…