Deși un popor puțin numeros și puțin cunoscut în perioada de la sfârșitul secolului al XIX-lea, găgăuzii au reușit să dea Basarabiei personalități marcante, care au ajutat la evoluția socio-culturală și alfabetizarea populației. Una din figurile proeminente a cărui memorie poate fi cinstită este Mihail Ceachir, cel care în viziunea scriitorului Nicolae Costenco „pentru moldoveni va rămâne înscris în cartea de aur a Basarabiei, iar pentru găgăuzi este un apostol”.
O viață dedicată pedagogiei
Născut in 1861, într-o familie modestă din localitatea Ceadîr-Lunga, Mihail Ceachir a lăsat în urmă sa o imensă moștenire culturală. Studiile făcute de Mihail Ceachir la Şcoala spirituală şi la Seminarul din Chişinău, care la acea vreme erau unicele instituţii de învăţământ superior din Basarabia, i-au permis acestuia să se dedice pedagogiei, ocupând pe rând funcții importante, cum ar fi educator la Şcoala spirituală de băieţi din Chişinău, preşedinte al consiliului pedagogic Chişinău pe lângă Ministerul Învăţământului, iar din 1884 a fost hirotonit preot la biserica Şcolii spirituale cu hramul „Întâmpinarea Domnului”.
Un promotor desăvârșit al limbii române
Deși familia sa venise în Basarabia de doar jumate de secol, Mihail Ceachir a pus accent încă de la început pe importanța studierii limbii moldovenești/române de către elevii săi. Astfel, în calitatea sa de membru al Consiliului pentru şcoli din judeţul Chişinău pe lângă Ministerul Învăţământului, funcție ce a deținut-o până în anul 1897, a promovat (încă din anul 1885) intens problema lipsei manualelor în limba maternă a băștinașilor, venind constant cu rugămintea către Ministerul Învăţământului şi Comitetul pentru şcoli pe lângă Sinod de a i se permite să tipărească manuale și cărți în limba moldovenească, pe care urma să le folosească în şcoli. Solicitările sale au fost îndeplinite abia după anul 1896.
O importantă activitate literară
Imediat ce a primit încuviințarea de a tipări cărți în limba română acesta a exercitat o importantă activitate literară. A tradus și tipărit o serie numeroase de cărți și manuale în limba română, dar în același timp – deși pare destul de contradictoriu – i-a îndemnat pe moldoveni să învețe limba rusă, fiind conștient că doar astfel aceștia vor putea deține funcții importante, ceea ce le va oferi pârghiile administrative necesare ca să poată menține vie limba și cultura națională a băștinașilor. Astfel, printre cele mai importante realizări ale sale în domeniul literar este editarea în 1900, pe bani proprii, a unui ghid al moldovenilor privind studierea iniţială a limbii ruse, după sistemul „învăţătorului celor de alt neam” al lui Nicolai Ilminschi. În anul 1907, protoiereul Mihail Ceachir a editat cel mai voluminos dicţionar rus-moldovenesc, ce cuprindea peste 22.000 de cuvinte, structurat după toate regulile lexicale şi accesibil unui cerc larg de cititori.
Tatăl mișcării de emancipare națională
Cărțile și manualele tipărite de acesta au ajutat la crearea unei pături de intelectuali moldoveni care au lansat o amplă mișcare de eliberare națională. Posibil că fără activitatea pedagogică și literară a lui Mihail Ceachir să nu fi apărut personalități basarabene precum Ion Inculeț, Pantelimon Halippa etc., care au fost liderii actului unirii de la 1918. Una din personalitățile basarabene marcante din acea perioadă, Alexei Mateevici, i-a fost chiar elev lui Mihail Ceachir și indubitabil ultimul a avut un mare merit în definirea personalității acestuia, a cărui moștenire literară lăsată basarabenilor este astăzi imnul Republicii Moldova – „Limba noastră”. Un alt elev al său a fost Gurie Grosu, primul Mitropolit al Basarabiei în timpul României Mari.
Părintele renașterii poporului găgăuz în timpul României Mari
Fiind un cunoscător al limbilor română, găgăuză și rusă, după Unirea Basarabiei cu România de la 1918 activitatea literară a protoiereului Mihail Ceachir s-a intensificat. În această perioadă el a tipărit în limba găgăuză cele mai de preț cărți pentru poporul său: Evanghelia de la Matei, Evanghelia de la Marcu, a reeditat Molitvoslovul şi Psaltirea. Dar lucrarea care îl ridică pe acesta în rândul celor mai de seamă iluminați dintre toate timpurile, nu doar dintre găgăuzi, dar și din istoria românilor, este Istoria găgăuzilor din Basarabia, publicată în anul 1934 și care constituie prima lucrare scrisă și tipărită în limba găgăuză despre istoria micului popor turcic.
A promovat limba română printre găgăuzi
După cum am menționat, Mihail Ceachir a fost un atlet al limbii române în timpul Imperiului Rus, dar mai ales în timpul României Mari, atunci când s-a ocupat de promovarea limbii române printre compatrioții săi. După cum se știe, găgăuzii au fost una dintre cele mai bine integrate minorități din cadrul României interbelice, Mihail Ceachir având un rol primordial în înfăptuirea acestui lucru. A colaborat pe toată perioada cu revistele Viaţa Basarabiei, în care a publicat o serie de articole etnografice despre găgăuzi în limba română, şi Luminătorul, care din 1918 era organul de presă oficial al Eparhiei Chişinăului. În ultimul său an din viață (1938) a reușit să scoată la lumina zilei și primul dicționar româno-găgăuz, care avea drept scop simplificarea învățării limbii române de către găgăuzi.
În memoria și cinstea lui Ceachir au fost ridicate monumente în Chișinău și mai multe localități din Găgăuzia, dar și numeroase instituții de învățământ din țară îi poartă numele. De asemenea, în anul 2011, la 150 de ani de la nașterea sa, în UTA Găgăuzia a fost declarat Anul Mihail Ceachir.
