Povestea lui Alexei Gorea, românul basarabean care a vrut să-i vândă lui Pavel Filip miere

Alexei Gorea s-a născut în anul 1927, pe timpul României Mari. A devenit cunoscut acum câteva zile după ce i-a trimis prim-ministrului Pavel Filip o scrisoare în care l-a rugat să-l ajute să vândă cele 500 de kilograme de miere pe care le-a strâns timp de un an. Bărbatul a lucrat toată viața dascăl la biserică, a cântat la slujbe și la ceremonii religioase. Moș Gorea nu are ochi să vadă comuniștii, pe timpul cărora a și stat la închisoare un an și jumătate, și zice că ar vrea să vadă Unirea înainte de a muri.

Pe Alexei Gorea îl găsim acasă, în căscioara sa din satul Cubolta, raionul Sângerei, care e formată dintr-o tindă și două camere atât de mici încât mă cuprinde uimirea să aflu că aici au crescut patru copii. Dar Nelu, fiul lui Alexei Gorea, care a venit la taică-su din Bălți să-i ofere niște îngrijiri, caută să ne liniștească zâmbind: „Am crescut pe rând”.

Cum îl găsești pe moș Alexei Gorea

Alexei Gorea e moșul de 91 de ani care i-a scris premierului Pavel Filip cu gândul că acesta o să-l ajute să vândă cele 500 de kilograme de miere pentru a dona banii unei biserici în construcție. Alexei Gorea este un moș binevoitor, ne invită în casă și ne întreabă „Chiar v-a fost interesant ca să faceți o cale atât de lungă?”.

Alexei Gorea se descurcă aproape singur: merge singur, fără ajutor, își poate face de-ale gurii, greul însă rămâne pe unul dintre fiii săi, Nelu, care face naveta Bălți – Cubolta o dată la 2 zile pentru pentru a oferi îngrijirile care se cer în cazul unui bătrân. Nelu nici nu a știut că tatăl său i-a scris prim-ministrului. De aceea i-a fost mare mirarea să întâlnească într-o bună zi niște oameni la poarta tatălui său, care au venit „hăt” de la Chișinău, să se intereseze de miere. Fu nedumerit chiar, pentru că înțelegerea deja fusese aranjată cu o altă firmă care intenționează să ia toată mierea. Prețul este mic, cam 30 de lei pentru un kilogram. Un preț de toată batjocura pentru atâta trudă!

Când întrebi de cineva din Cubolta cum să ajungi la moș Alexei Gorea, omul te ia în serios și chiar îți zice să vii mai aproape de el – „Ascultă la mine, deci mergi pe drumul ăsta, e a cincea casă de la iezătură, iar gardul o să fie împrejmuit de stuh, pentru că moș Alexei are albini”. Dacă nu găsești casa, următorul cuboltinean, tot așa o să te îndrume: „Vezi ograda ceea care e cu stuh, că moș Gorea ține albini!” Al treilea îndrumător tot despre albini o să-ți spună!

Dar sătenii mai vin la moș Gorea să afle cum de se întâmplă așa că albinele fac mierea! E mare nedumerire cu mierea în mințile sătenilor. Iar Alexei Gorea, dascălul, le spune: „De ce întrebați de mine? Nici eu dragii mei nu știu cum o fac. Asta-i de la Dumnezeu! O albină atât de mică, nici nu-i simți greutate și face așa minuni!”.

A făcut liceul în Iași

În timp ce ne povestește acestea, fiu-său aduce un borcan cu miere și niște biscuiți, ca să gustăm. Oamenii lui Pavel Filip ar fi luat mierea, însă procedura ar fi fost una mai lungă – ar fi trebuit să o dea la analiză în Polonia sau în România. Acei oameni căutau 20 de tone de miere, de aceea ar fi luat mierea lui Alexei Gorea când ar fi ajuns să colecteze mierea din nordul republicii. De aceea, s-a decis să vândă mierea unor oameni de la Bălți, mai ales că și prețul e același.

Cei care au citit scrisoarea dascălului Alexei Gorea au fost probabil surprinși de acuratețea, caligrafia și chiar gramatica cu care a fost redactată scrisoarea de mână. Scrisoarea chiar a fost scrisă de dascăl, iar explicația e simplă: Alexei Gorea a făcut „școală la români”. „Noi, pe vremea românilor, făceam șapte clase. Nu era mai mult și era un singur profesor la toate materiile. După șapte clase, plecai în liceu – „Ion Creangă” sau „Domnița Ileana” de la Bălți. Care pleca în România. După șapte clase, am plecat la Iași unde am făcut liceul de dăscălie”. În glumă, dascălul își spune „profesor” și râde singur de propria ghidușie. A lucrat dascăl, cântăreț la biserică de la 22 de ani, până în luna iunie 2017.

Pe Lenin, nici pământul nu-l primește

Marea nenorocire a venit odată cu sovieticii. Pe vremea când tânărul dascăl își începuse slujba, în toată Moldova erau 360 de biserici care lucrau, spune bătrânul. „Toate erau închise, care muzeu, care hambar. Au fost 42 de mănăstiri și toate le-au închis sovieticii! Călugării umblau plângând pe drumuri. Numai Japca o rămas, mănăstirea de călugărițe. Dar dacă noi, creștinii, ne lepădam de credință, ce era? Ferească Dumnezeu! Hristos ne-a dat înțelepciunea să nu mergem după Satana!”, spune dascălul care continuă cu o glumă: „Există o persoană pe care n-o primește pământul, cine e ea?”. Unicul răspuns care ne vine în gând este „Satana”. Nu e adevărat. „E Lenin!”, ne corectează bătrânul râzând. „El tot a distrus ce a fost mai bun”.

Moșul zice că are pașaport și că vrea să meargă în România să vadă moaștele „Sfintei Parascheva”, numai că nu e biometric, de aceea vrea să ceară cuiva o „țidulă” care i-ar permite să intre o dată în România. Îi explicăm că nu există așa reguli și că ar trebui să-și facă pașaport biometric. Dezamăgirea i se citește pe chip: „Dragii mei, ce-mi trebuie mie pașaport! Dați-mi un certificat și eu trec Prutul! Apostolii umblau fără documente!”.

70 de lăzi pe zi pentru o înmormântare

Moș Gorea își amintește despre învățământul „pe timpul românilor”. „La români nici nu învățam despre ruși, pentru că erau comuniști, erau împotriva bisericii. Ni s-a spus doar că este în Rusia Lenin și Stalin care au distrus totul, Fiara roșie!”. Alexei Gorea a fost persecutat pentru aceste idei. A stat în lagăr timp de un an și jumătate în anii 1961 – 1962. „Am stat la închisoare cu părintele Ion Vânaga – el dormea pe patul de sus, eu pe cel de jos”. Ascultăm aceste istorii mâncând miere cu biscuiți. A fost închis pentru că a oficiat o înmormântare a unui învățător și nu a avut document care să certifice în fața autorităților că a înmormântat un profesor. Timp de un an și jumătate, dascălul Gorea și părintele Vânaga au lucrat într-un lagăr din Tighina. Au muncit făcând lăzi. Majoritatea colegilor de închisoare erau evrei. „La închisoare au ajuns mulți evrei de la Bălți, pentru speculații cu spirt și ulei”, spune moș Gorea. Dascălul trebuia să facă 70 de lăzi pe zi, norma de lucru. Reușea să facă doar 30. „Evreii mă ajutau să îndeplinesc planul, altfel eram pedepsit. Mă țineau afară în frig”.

Familia lui Gorea este una cu tradiții creștine. Unul dintre fiii săi a și absolvit seminarul în Sankt-Petersburg.

Alexei Gorea este mezinul unei familii de 14 copii. „Pe atunci lumea trăia în credință. Fiecare avea câte două vaci, oi, porci. Asta era pe timpul românilor, toți erau gospodari. Lumea trăia foarte bine! Acum, dacă să fie Unirea, ar fi fost bine!”, spune la sfârșit Alexei Gorea.

În ogradă sunt 38 de știubeie care dau timp de un an peste 500 de kilograme de miere. Banii din comercializarea mierii îi donează pentru construcția bisericii „Sfântul Proroc Ilie”, a cărui paroh este unul dintre fiii săi.