O casă care stă practic să se risipească, niște pereți crăpați, jerpeliți, umezi și un miros insuportabil de mucegai. În aceste condiții își duce traiul o bătrână din raionul Strășeni și fiica acesteia care a rămas să o îngrijească pe femeie.
De mai bine de opt ani, după ce a suferit un atac cerebral, mătușa Emilia a rămas ținuită la pat. „Nu pot să fac practic nimic. În mâini nu am putere, dar să mă ridic și să mă deplasez … nici atât. Cu gândul și dorința aș face multe, dar când să mă mișc, nimic”, oftează mătușa Emilia.
Ajutată de fiică
Singura alinare a bătrânei este fiica acesteia care, după ce a divorțat, a trecut cu traiul la bătrână și a rămas să o îngrijească. „Când trăia bărbatul mă ajuta el și avea grijă de gospodărie, dar după ce a murit, am rămas singură. Fiica era măritată și locuia și ea în acest sat. Nu avea copiii. Din cauza mea, a început și la ea în familie certurile mai pronunțate. Venea în toată ziua la mine să-mi facă mâncare, să aprindă focul în sobă, iar bărbatăs-u nu-i permitea. Și uite așa o zi, două, până a ridicat chiar și mâna la ea, a lovit-o. I-am spus atunci să nu vină atât de des la mine, măcar o dată la câteva zile, dar ea nu a ascultat”, ne spune femeia.
Trebuie să vă spunem că mătușa Emilia mai are un băiat, plecat la muncă în străinătate. „A plecat în Rusia să facă un ban pentru familie, dar nu mai știu nimic de el. Locuia cu familie în satul vecin, la femeia lui. Am auzit că după ce el a plecat, nu peste mult timp, aceasta s-a măritat cu altul, iar el nu mai vine acasă. A uitat și de mine. Iată ce face străinătatea din om”, dă din mână mătușa Emilia.
Trece cu traiul la mamă
Chiar dacă avea probleme cu soțul, care nu-i permitea să vină atât de des la mama ei, Elena a renunțat la căsnicie și trece cu traiul la cea care i-a dat viață. „Când am văzut-o într-o zi cu geanta la ușă am înlemnit. I-am spus să se întoarcă la bărbat, pentru că eu azi sunt, dar mâine nu se știe, dar nu a vrut. De fapt, eu niciodată nu am fost de acord cu căsnicia lor. El a mai fost anterior căsătorit, o obijduia foarte mult. Nu-i permitea să se ducă nicăieri fără el. Nici copii nu vroia cu ea. El mai are alți doi din prima căsătorie. Culmea e că îi interzicea și la mine să vină, ditamai să-mi aducă câte ceva de mâncare. Ascundea sărmănica câte vreun biscuit prin buzunare și venea la mine. Nu mă supăram și niciodată nu i-am reproșat un cuvânt, nici lui și nici ei. Știam că o să ajungă la cuvintele mele, dar cam târziu”, suspină femeia.
Se întrețin din pensia femeii
Singurii bani care acum ajung în familia lor sunt cei proveniți din pensia bătrânei. „Ce poți însă face cu 800 de lei? Mai toți banii îi cheltuim pentru medicamente, iar de hrană și alte necesități ce ne mai rămân? Am și uitat când ultima dată am mâncat ceva bun. Nici fiica nu stă acasă. Merge zilier prin sat. Toată toamna a fost la cules roadă la lideri, prin gospodărie la săteni. Îi plătea în fiecare zi și ne întrețineam. Am cumpărat și niște lemne să avem cu ce ne încălzi, dar e foarte greu. Merge și acum la diferite munci, dar mai rar. Nu prea este pe iarnă de lucru”, oftează mătușa Emilia.
Dorința cea mare acum a femeii este să treacă cu bine de iarnă, să nu fie zăpadă mare, pentru atunci când s-ar topi, i-an risipa casa cu totul. „Când ploua stăm numai cu vase înșirate prin casă pentru că picură din pod. Pereții, dacă sunt din lut și crăpați, imediat se îmbibă cu apă și începe umezeala. Și iată așa de câțiva ani. Poate vom reuși în acest an să facem niște economii și să o reparăm puțin, altfel nu știu cum am mai putea locui aici. Nu am unde să mă duc și nici de la cine cere ajutor. Singura mea speranța este fiica și tot ce putem face în două”, conchide femeia.