Femeile din Moldova continuă să fie bătute cu sălbăticie de bărbații lor. Acestea tolerează violenţa în familie din cauza fricii, ruşinii, neputinţei şi mentalităţii arhaice specifică ţării noastre. Cele care au reuşit să rupă cercul vicios spun că se simt puternice şi liniştite.
În Republica Moldova, circa 60% dintre femei sunt afectate de fenomenul violenţei în familie. În primele 9 luni ale anului 2016, din cauza bătăilor din familie, au decedat 22 de persoane, alte 24 au fost violate, 15 – agresate sexual, iar 60 de oameni s-au ales cu vătămări ale corpului. Din cauza agresorilor din familie, victime ale abuzurilor au fost 1.348 de femei dintre care 97 de copii, dar şi 184 de bărbaţi, arată datele Ministerului Afacerilor Interne din Republica Moldova.
Maria Scorodinschi a trăit drama violenţei încă din copilărie, deoarece tatăl său o bătea pe mama ei. Aceasta s-a căsătorit, a născut trei copii, însă în 8 ani de căsnicie violenţa a rămas prezentă în viaţa ei. Acum un an în urmă, la vârsta de 33 de ani, femeia a reuşit, în sfârşit, să se separe de soţul său abuziv şi încearcă să-şi revină, susţinută de Centrul maternal „Ariadna” din oraşul Drochia, care luptă împotriva violenţei în familie.
Cred că fiecare femeie are valori, iar eu sunt gata să le ajut. Chiar de la prima palmă primită trebuie să întreprindă acţiuni pentru a rupe cercul vicios. Bărbaţii trebuie să înţeleagă că noi suntem oameni, nu există superioritate, spune Maria.
Femeia mărturiseşte că în adolescenţă a fost abuzată sexual de un preot, iar după 16 ani şi-a propus să vorbească despre asta, deoarece crede că o va ajuta să se elibereze de coşmarul care a urmărit-o până acum.
Vindecarea rănilor unei copilării traumatizante
Maria vine dintr-o familie social-vulnerabilă, în adolescenţă cânta în corul bisericii din satul Horodca, raionul Ialoveni. Într-o zi, parohul bisericii din sat de atunci a venit acasă la părinţii ei şi le-ar fi zis că fata asta are viitor, trebuie să vadă lumea, iar el i-a găsit de lucru la Chişinău. „A zis că voi lucra într-un magazin. A spus că mai erau fete, dar când am mers la Chişinău nu mai era nimeni. Îmi spunea că sunt frumoasă şi-i amintesc de o fată de care a fost îndrăgostit în tinereţe. Aveam încredere mare, deoarece pentru mine era un privilegiu să slujesc pentru preoţi. La Chişinău, el mi-a dat ceva să beau, nu aveam putere să mă opun. În sat oamenii vorbeau care şi cum. Am căzut în depresie, am fost acuzată, iar o femeie mi-a spus „ieşi din biserică”. Am fost la Mănăstirea Hâncu, unde preotul de acolo mi-a zis „să nu spun nimănui, deoarece el e preot şi va ieşi, dar pe tine o să te alunge cu pietre din mulţime”. Preotul mi-a zis că „am auzit că poţi să-mi faci mult rău. Încearcă!” – m-a ameninţat”, îşi aminteşte Maria şi de violenţa psihologică la care a fost supusă.
Tânăra femeie era în depresie, se simţea vinovată şi a hotărât să se retragă la Mănăstirea Negrea din raionul Hânceşti. „Am găsit un refugiu la mănăstire, unde am stat jumătate de an. Eu am fost învăţată să rabd, să tac, mă consideram vinovată. Eu am pretenţii faţă de primarul din sat, asistentul social, profesorul, medicul, deoarece nimeni nu a ridicat un deget să afle ce se întâmplă, fiind dintr-o familie social-vulnerabilă. Am scris totul într-un jurnal, iar soţul meu a citit asta. Toţi anii am fost ameninţată, îmi reproşa de fiecare dată, iar acum vreau să spun public. Nu-l calomniez pe preot, dar vreau să mă reabilitez psihologic, pentru mine e o eliberare după atâţia ani de coşmar”, spune Maria Scorodinschi.
Campania „16 zile de activism împotriva violenţei în bază de gen”, lansată în satul Boşcana, raionul Criuleni, de ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor şi fetelor. Pentru prima dată, mai multe femei învingătoare au vorbit public despre violenţa domestică, cum au trecut peste dramă şi despre lucrul lor cu alte femei aflate în aceeaşi situaţie.
Violenţa este una dintre cauzele divorţului
De la Drochia a venit Natalia Genunchi, o femeie care a răbdat toate tipurile de violenţă din partea soţului timp de 10 ani. Crescută la Casa de copii, Natalia s-a căsătorit în satul Mărculeşti, raionul Floreşti, iar soţul său a început să o bată, deoarece considera că-i este proprietate şi are dreptul să facă tot ce vrea el.
Eşti a mea în acte şi eu am dreptul să fac ce vreau cu tine. Îmi place să te lovesc, abia e începutul – spunea bărbatul atunci când era întrebat de ce o loveşte.
Mai mult, soacra îi zicea că primeşte puţină bătaie. „Dormeam prin popuşoi, copiii îi lăsam acasă. Băiatul avea 3 ani, iar fata 2 ani. Poliţia îmi spunea: împăcaţi-vă sau divorţaţi. După o bătaie cruntă am stat în comă o săptămână, iar o colegă a avut grijă de mine. Primeam lovituri în cap şi spate, iar acum sunt bolnavă. Soacra era împotriva mea pentru că eram de la casa de copii”, îşi aminteşte Natalia despre urgiile prin care a trecut ea şi copiii săi.
Poliţie, primărie, acasă, violenţă – aşa au fost cei 10 ani trăiţi cu un bărbat violent. Din anul 2014, cu ajutorul colegilor a ajuns la Centrul maternal „Ariadna” din Drochia, unde a stat 7 luni. Acolo, atât femeia, cât şi cei doi copii, au primit consiliere psihologică, medicală, bani etc. „După ce am scăpat m-am angajat la Inspectoratul de Poliţie Drochia pe post de menajeră. Poliţiştii m-au ajutat mult, am obţinut divorţul şi primesc o pensie alimentară de 300 de lei pentru ambii copii. Femeile nu vorbesc despre violenţă ca au frică şi rușine să spună că le bate bărbatul, suferă aşa”, mărturiseşte Natalia Genunchi, care învaţă femeile să lupte pentru ele şi viitorul copiilor lor. Cineva i-a dăruit Nataliei Genunchi şi celor doi copii minori o casă, astfel nu locuiesc cu chirie.
Ce poate face Poliţia
Locotenent-colonelul de poliţie din cadrul MAI Ghenadie Neamţu menţionează că sesizările se depun la Poliţie, atât de victimă, cât şi de orice persoană care cunoaşte informaţii despre un caz de violenţă. „Poliţistul vine la faţa locului, investighează cazul, analizează, evaluează riscurile, oferă îndreptare şi constată fapta, însă nu este factorul de decizie. Până acum, Codul penal nu prevedea sancţiuni pentru vătămări corporale neînsemnate sau dureri fizice. La moment, avem o pârghie în Codul contravenţional prin care avem posibilitatea să sancţionăm agresorul care a comis vătămări corporale şi dureri fizice, însă amenda este exclusă, doar muncă remunerată în folosul societăţii”, precizează Neamţu.
Evenimentul de lansare a Campaniei în Moldova fost organizat de către Asociația „Casa Mărioarei”, în colaborare cu Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei și UN Women Moldova – Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor.