Moscova repetă la nesfârșit că scutul anti-rachetă montat în România constituie o amenințare la adresa securității internaționale și că românii au devenit o țintă pentru rachetele nucleare rusești. Ideile clocite la Moscova se răspândesc prin presă, pacifiștii se îngrijorează – și scutul american devine chestia condamnabilă.
Dar să stăm puțin strâmb și să gândim drept. Dacă Moscova este așa de iritată de scutul anti-rachetă american înseamnă că în Rusia nu există așa ceva? Ba dimpotrivă, scutul anti-rachetă rusesc este activ din anul 1995. Întreaga regiune a Moscovei este protejată de un ansamblu de radare și rachete care ar trebui să poată elimina orice amenințare cu un atac nuclear. Dacă Moscova are deja un scut anti-rachetă de ce ar fi așa deranjată că și americanii au?
Să nu mai spunem că există și alte astfel de scuturi, de exemplu Franța, Italia și Marea Britanie au dezvoltat și anunțat drept funcțional un astfel de sistem – dar nimeni de la Moscova nu este supărat pe scutul acesta. India, Israelul și China au la rândul lor capacități de interceptare a rachetelor balistice rusești. Și totuși nu am auzit recent să se fi făcut vreun anunț de la Moscova că aceste țări au devenit ținte preferențiale pentru lovituri nucleare.
La Chișinău comentatorii pro-ruși sunt și ei îngrijorați și pacifiști: americanii sunt prezentați drept agresori, Moscova este cea agresată. Lăsăm deoparte ipocrizia – Moscova are scut anti-rachetă și nu vrea ca și alții să aibă – și să încercăm să înțelegem cum ”este amenințată securitatea Rusiei” prin instalarea unui sistem defensiv în România. Totul pleacă de la fundamentul politicii externe a Moscovei – intimidarea. Rusia dorește rămânerea lumii într-un sistem construit la jumătatea secolului trecut: MAD, Mutual Assured Destruction (Distrugerea Reciprocă Asigurată); echilibrul armelor nucleare existente asigura distrugerea tuturor actorilor pe scena internațională, astfel că nimeni nu mai avea nici un interes să se ajungă la un război nuclear.
În prezent pentru Moscova armele nucleare reprezintă o garanție a politicii internaționale – iar pierderea capacității de a le folosi echivalează cu o amenințare la adresa propriei securități naționale în concepția rusească. Nu mă lași să te lovesc? Păi asta nu îmi place! – cam aceasta este esența mesajului Moscovei referitor la scutul anti-rachetă de la Deveselu. Iar amenințarea cu transformarea României într-o țintă a rachetelor nucleare ruse echivalează cu ideea ”Nu vrei să te lovesc cu pumnul? O să te lovesc cu ciomagul!”