Cum au suferit găgăuzii de pe urma colectivizării

Anexare Basarabiei în vara anului 1940 a adus după sine inițierea unui amplu proces de naționalizare a industriei și băncilor, dar și o schimbare radicală a sistemului agricol din Basarabia. Reformarea sistemului agricol va afecta foarte mult populația găgăuză, care era ocupată în cea mai mare parte cu muncile agricole.

Găgăuzii nu au fost atrași de colhouri

Găgăuzii nu au fost foarte atrași de ideea constituirii sistemului agricol comunist – colhozurile. Prin urmare, nu s-au înghesuit să se înscrie în acestea. Astfel, în faza inițială numărul colhozurilor din localitățile găgăuze a fost de doar două – în Vulcănești și Vladimirovca. Dar și aceste două colhozuri erau constituite din familii sărace (săracii au fost mult mai atrași de colhozuri, din cauza că nu aveau ce pierde), cărora le revenea în mediu câte două hectare de pământ, dar și care nu dispuneau de tehnică agricolă.

Găgăuzii s-au opus deschis colectivizării

După 1944, atunci când Basarabia va reintra în componența URSS, va fi reluată politica de colectivizare, dar de această dată politica va fi una mult mai agresivă. Ca o reacție a colectivizării în masă, găgăuzii, alături de alte populații ale Basarabiei, se vor opune vehement colectivizării. De exemplu, în localitatea găgăuză Copceac, unii țărani au acceptat să suporte cote mai mari de livrare a produselor agricole către stat, doar să nu fie colectivizați.

Repercusiuni asupra celor care se opuneau colectivizării

Ca urmare a intensificării politicii de colectivizare, tot mai mulți țărani găgăuzi se vor revolta împotriva autorităților sovietice. Acestea din urmă vor recurge, inițial, la metode de intimidare, iar mai apoi la acțiuni concrete de repercusiune. Sursele istorice ne relatează despre un caz din comuna Cișmichioi, raionul Vulcănești, din iarna lui 1945, atunci când Mutaf Ivanovici, președinte al sovietului sătesc, a închis în subsol șapte persoane, ce și-au manifestat dorința de a pleca în orașul Sevastopol la muncă, doar pentru a scăpa de colectivizare.

Confiscarea produselor agricole

Abuzurile comise de autoritățile sovietice i-a făcut pe găgăuzi să refuze să predea către stat o parte din produsele agricole. Aceștia ascundeau produsele de autorități, pentru a evita confiscarea acestora în totalitate. Una din cele mai practice metode de a le ascunde era săparea unor gropi în pământ. Informați despre astfel de cazuri, autoritățile sovietice au decis pedepsirea exemplară a acestor persoane, prin confiscare întregii rezerve de produse agricole. Secretarul PC din județul Cahul, Gancev, îl va informa în toamna anului 1945 pe superiorul său, Salogor, că a întreprins o amplă campanie de confiscare a cerealelor, depistând astfel în mai multe gropi cu cereale, dintre care în Baurci – 44 de gropi și în Congaz – șase gropi.

Foametea organizată, simțită din plin de găgăuzi

Colectivizarea forțată și repercursiunile abuzive care i-au urmat, mai ales confiscare produselor agricole, a adus după sine un genocid al populației găgăuze. Cea mai mare problemă cu care s-a confruntat populația găgăuză în anii 1945-1947 a fost lipsa produselor alimentare, care a dus la îmbolnăvirea și decesul unui număr impresionant de găgăuzi. Semion Potapov, secretarul PC al raionului Ceadîr-Lunga îl informa în decembrie 1945 pe Gancev despre îmbolnăvire din cauza lipsei de alimente a unui număr de aproape 2000 de persoane dintre care cele mai multe în localitățile Beș-Gheoz (952 de persoane), Tomai (400 de persoane), Gaidar (182 de persoane) etc. Un funcționar trimis de la Chișinău informa că în zilele 7-8 februarie, cât a stat în teritoriu, a depistat în satul Baurci patru cazuri de canibalism. Un alt funcționar informa că în satul Beșalma, în primele 8 zile ale lunii februarie, murise 630 de persoane.

Formarea colhozurilor a avut urmări grave asupra populației găgăuze, care va suferi mutații grave. Nu se cunoaște numărul exact al găgăuzilor care s-au stins din cauza foametei organizate în perioada 1945-1947, dar numărul lor se ridică la căteva mii. O altă repercursiune de tip sovietic a fost deportarea „dușmanilor de clasă” în Siberia. Astfel, conform unor statistici oferite de Nicolae Bugai în anul 1953, numărul găgăuzilor deportați în Siberia a fost de 1352 de persoane.