„De ziua copiilor, le-am promis câte o înghețată. În alte zile nu ne permitem”. Povestea familiei care crește șase copii în sărăcie lucie

Peisajul pitoresc văzut din pragul casei familiei Negură dintr-un sat din raionul Șoldănești îți taie practic respirația. Puțini însă știu că în spatele acestui colț de rai, așa cum îi spune gospodina casei, se ascunde o dramă, cauzată de o sărăcie greu de descris în cuvinte.

Șase copiii, crescuți în sărăcie

„Trei ai tăi, doi ai mei și unul al nostru”, zâmbește Victoria. Nu am înțeles ce a vrut să ne spună până nu a deslușit cuvintele. Astfel, trei dintre cei șase copii pe care îi cresc și îngrijesc sunt ai soțului din prima căsătorie, doi ai ei, la fel din prima căsnicie, iar mezinul este comun, al lor, născut după ce și-au unit destinele. „Toți sunt ai noștri și nu fac vreo diferență, mai ales că unul este comun și toți încap în aceste două cămeruțe din căscioara din acest colț de rai. Să vedeți dimineața ce aer curat aici, ce liniște și cum cântă părăsările”, zâmbește Victoria.

L-a cunoscut pe Mihai la Moscova. Au mers ambii să facă un ban pentru a crește copiii. El muncea hamal în piață, iar ea vindea fructe exotice. „Îmi povestiseră alți moldoveni istoria lui și chiar îmi era milă de el. Știți, când rămâne mama cu copiii, parcă e ceva normal, dar când rămâne un tată singur, parcă e mai tragic. Era slab și mai tot timpul tăcea. Muncea tot ce putea numai să facă un ban”, își amintește femeia.

Singur, cu trei copii

Mihai a rămas să-și crească de unul singur cei trei copii după ce soția l-a părăsit. S-a dus în Italia la muncă, după care a dispărut. Cel mai mare copil avea 8 ani, iar cea mică abia de împlinise 3 ani. Nu i-a fost ușor să se descurce de unul singur. Nu avea nici un loc stabil de muncă și trebuia să muncească pe unde apuca numai să facă un ban să aibă ce pune copiilor pe masă. Îl mai ajuta și sătenii, care îi aduceau și de mâncare, și de îmbrăcat copiii. Totuși, sărăcia pusese stăpânire pe ei și a fost nevoit să lase copiii și să meargă la muncă peste hotare. Și cum nu avea posibilitatea să ajungă într-o țară din Europa, așa ca mulți alți moldoveni, a ales Federația Rusă. Tot acolo a fost nevoită să ajungă și Victoria, după ce divorțase de soțul ei și nu o ajuta cu nimic pentru a crește copiii.

„Își băteau joc de noi”

„Am fost nevoită să las copiii la părinți, care erau și ei sărmanii trecuți de mult de prima tinerețe și obosiți de muncă. Nu am avut de ales. M-am dus în Federația Rusă să fac un ban ca să-i pot întreține. Mi-a fost foarte greu. Știți deja cum este la muncă la ei. Practic își bat joc de noi. Oameni străini în țara lor. Nu destul că trebuia să dăm o mulțime de-a bani pentru perfectare a tot felul de documente pe care ni le solicitau, dar încă trebuia să mai plătim și milițienilor dacă ne opreau pe stradă sau în metro. Uneori mi se crea impresia că era o înțelegere între ei toți. Ori că aveam documente, ori că nu, uneori nici nu se uitau. Scotoceam ultimii bănuți din buzunare. A fost o perioadă dificilă, dar nu aveam de ales. Acasă dacă mă întorceam mă aștepta la fel nevoia și sărăcia”, își amintește femeia.

În piață, acolo unde muncea, l-a întâlnit și pe Mihai. O ajuta să care cutiile cu marfă. Necazul i-a apropiat și mai mult, astfel că după aproape 2 ani au decis să se căsătorească. „Știam că îmi va fi și mai greu, pentru că a hrăni cinci copii nu sunt doar doi. M-am gândit însă că dacă vom fi în doi, ne va fi mai ușor. Încă aproape 2 ani, am muncit la Moscova. Puținii bani care îi făceam acolo îi trimeteam acasă pentru copii. Era greu și practic nu ajungea. În plus, copiii au început să fie neascultători, să aibă probleme la școală și am decis atunci să lăsăm totul și să venim acasă”, ne spune Victoria.

Câte o înghețată pentru fiecare

Au ajuns acasă și au decis să treacă cu traiul în casa soțului. Una mică, bătrânească și sărăcăcioasă. Pentru alta nu au bani. Puținii bani pe care îi fac le ajunge doar pentru întreținerea celor șase copii. Trebuie să vă spunem că, între timp, femeia a rămas însărcinată. „Mulți săteni mă condamnau. Îmi reproșau de ce l-am mai adus pe lume pe cel de-al șaselea dacă și așa e o sărăcie lucie în familie. Poate că au dreptate, dar așa a fost să fie. Ne vom discurca. Mă rog Domnului să fim sănătoși, că de muncă nu ne este frică”, zâmbește Victoria.

Pentru a face un ban, bărbatul muncește zilier prin sat. „Fiecare bănuț este calculat la noi și îl cheltuim pe ce trebuie. Nu uităm însă și de copii ca să aibă amintiri frumoase și o copilărie fericită, chiar dacă în sărăcie. „Vine vacanța și ne va fi un pic mai greu. Așa se mai duceau la școală și mâncau acolo. Acum însă va trebui totul acasă. Nu știu, ne-au promis de la primărie că poate le vor da niște foi de odihnă, la tabără, dar vom vedea. De ziua copiilor, le-am promis câte o înghețată pentru fiecare. Așteaptă cu nerăbdare. În alte zile nu ne permitem. E prea scumpă. Lasă că dacă e mai răruț, este așteptată și le pare și mai gustoasă”, conchide femeia.