Dodon re-încălzește cârnatul lui Voronin – direcțiile strategice ale alegerilor prezidențiale din Republica Moldova

Alegerile prezidențiale de la Chișinău marchează patru tipuri de răspunsuri ale unei populații nemulțumite în proporție de 80%. Fiecare dintre principalii candidați se regăsește într-unul din aceste răspunsuri – și nici unul dintre ele nu va fi totuși capabil să ofere o soluție la actuala criză, apreciază sociologul Dan Dungaciu în interviul de mai jos. Promisiunile lui Dodon din prezent reiau în esență pe cele ale lui Voronin din 2001 – ”cârnatul de trei ruble și pâinea de 16 copeici” – și se constată o lipsă de imaginație a actorilor politici confruntați cu o populație care se apropie periculos de pragul maxim de nemulțumire.

Cine câștigă primul tur al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova?

Asta e o întrebare mai grea decât ”cine câștigă alegerile în turul doi?” În momentul acesta există trei candidați care au șanse. Este vorba de Maia Sandu, Andrei Năstase și Marian Lupu. Cred că dintre aceștia, doi sunt candidații care realmente au șanse să intre în turul doi: Maia Sandu și Marian Lupu. Cred și că oricare dintre acești doi candidați care ajunge în turul al doilea au șanse să-l câștige, adică au șansa de a ajunge președintele Republicii Moldova. Ideea că Igor Dodon este marel câștigător deja acreditat în perspectiva că va intra în turul doi mi se pare cel puțin exagerată. Igro Dodon va fi în turul doi, însă contracandidatul său este cel care are o miză.

Candidatul comun care întârzie

Este posibil candidatul comun ales dintre Maia Sandu și Andrei Năstase?

Chestiunea asta depinde când se face, pentru că dacă mai întinzi mult chestiunea asta s-ar putea ca lumea să nici nu mai afle de el și frustrările să fie consistente. Candidatul unic se face pe baza unor argumente, care dacă nu sunt convingătoare pentru cei din staffuri și din public, atunci apare sentimentul că cineva a trișat și candidatul unic nu își mai îndeplinește menirea. Teoretic, candidatul unic este cel care poate strânge cele două electorate și să le pună să muncească în aceeași direcție. Dacă lucrurile astea nu se întâmplă, chiar dacă ai pe hârtie un candidat unic rezultatele concrete nu se vor vedea.

Strategia de a avea un candidat unic mi se pare în acest moment una deficitară și dacă această strategie continuă să fie promovată de o asemenea manieră atunci riscăm ca atunci când candidatul unic va fi anunțat el să nu fie în realitate unul unic. Adică afectele elctorale să nu se vadă. Am impresia că lucrurile vor merge spre celălalt scenariu, fiecare va încerca să mute vina pe celălalt candidat, cei doi vor merge în primul tur sperând că unul din ei va fi cel care va ajunge în turul al doilea. Fiecare va pune un pariu aproape imposibil, că el va cîștiga în primul tur și va beneficia de sprijinul celorlalți în turul al doilea.

Vestea proastă de la Bruxelles

Avem alegeri geopolitice sau alegeri bazate pe probleme de politică internă?

Dincolo de toată această dispută între candidați, vestea cea mai proastă pentru Republica Moldova a apărut într-o discuție care deocamdată este pe culoarele de la Bruxelles: în viitoarea Comisie Europeană să nu mai existe comisar pentru extindere. Dacă nu va mai fi un comisar pentru extindere asta înseamnă că suntem într-o situație inedită din 1989 încoace, pentru prima dată Uniunea Europeană își gândește prezentul și viitorul în absența dimensiunii sale dinamice, UE a avut această dimensiune a extinderii, iar acum se pare că am ajuns la un final de ciclu. Întrebarea pentru toți este: cum ne vom raporta la această nouă situație statele de la frontiera UE? Care va fi răspunsul unui stat precum Republica Moldova la faptul că UE nu se mai extinde? Sigur, în momentul ăsta este evident că nu se va extinde, dar se menține o minciună optimistă după care șansele de integrare există. Dacă se va da însă acest semnal, Republica Moldova va trebui să dea un răspuns.

Soluția lui Dodon

Iar în această campanie electorală avem deja un set de răspunsuri. Unii spun că soluția la această chestiune este redeschiderea relației strategice cu Federația Rusă, cu alte cuvinte fructele să fie din nou vândute pe piața din Rusia, primul lucru pe care îl voi face va fi un parteneriat strategic cu Rusia – acesta este candidatul Igor Dodon, asta crede el că este soluția. Din păcate aceasta este o soluție pe care am mai auzit-o în 2001. Vă aduceți aminte că în 2001 Voronin vorbea despre cârnatul de 3 ruble și pâinea de 16 copeici, pe când Republica Moldova găsea ca soluție intrarea în Uniunea Vamală. Azi găsim o reiterație a acestui tip de mesaj, păstrând personajele și contextul la Dodon: ne vom vinde fructele în Federația Rusă, viața va merge mai departe și va merge bine. Întrebarea fundamentală este de ce nu a mers bine când piața Rusiei era deschisă? De ce Republica Moldova nu s-a dezvoltat incontestabil atunci când avea relații bune cu Federația Rusă? Și dacă cineva crede că Republica Moldova se poate dezvolta vânzând prune, mere și pere în piața rusă cred că produce o naivitate. Dar acesta este un tip de răspuns, pe care trebuie să vedem în ce măsură îl vor accepta cetățenii Republicii Moldova. Este însă o copie.

Stabilitate cu orice preț

Al doilea tip de răspuns este cel care ar suna cam așa: ”totul se schimbă, nimic nu se schimbă”. Altfel spus: păstrăm Republica Moldova pe direcția europeană, facem reforme, nu zguduim puternic sistemul, cu aceeași oameni, folosim aceleași vorbe ca în 2009, dar cu alți oameni – acum sunt alte personaje. Înainte era Vlad Filat omul care ne ducea spre UE, acum este Vlad Plahotniuc sau Marian Lupu. Am schimbat personajele, am păstrat același discurs: vorbim despre integrarea europeană a Republicii Moldova, despre încrederea partenerilor care trebuie redobândită, despre parteneriat cu România – de fapt este același discurs ca în 2009-2010, doar că într-un context mult mai prăpăstios. Este tot o copia a ceea ce s-a mai petrecut. Acesta ar fi al doilea răspuns.

Răspunsul protestatar

Al treilea răspuns este cel de tip contestatar, sunt cei care protestează. Răspunsul oferit de Maia Sandu și Andrei Năstase. Acesta este răspunsul ”trebuie să schimbăm oamenii”, Republica Moldova nu poate să meargă mai departe dacă sunt aceeași oameni, deci trebuie să dăm jos oligarhii, să punem oameni cinstiți, curați, capabili, profesioniști. Tipul acesta de răspuns iar este o reiterație a perioadei 2009-2010 și discursului AIE față de Voronin. Diferența între a doua și a treia formulă de răspuns este că la aceasta din urmă este un protest al oamenilor morali, genul Maia Sandu/ Andrei Năstase, care o dată ce ajung la putere – și asta este foarte important, aici este dimensiunea mesianică – deci după ce ajung la putere în Republica Moldova va curge lapte și miere, pentru că singura problemă este că – sugerează ei – Republica Moldova este condusă de Plahotniuc. Ei dacă vor ajunge la putere – va fi bine.

Unionismul ca protest maxim

Al patrulea tip de răspuns este constituit de protestatarii protestatarilor, răspunsul de tip unionist, care nu este satisfăcut nici cu schimbarea oamenilor, un unionist coerent spune că Republica Moldova nu are nici o șansă chiar dacă se vor schimba oamenii – pentru că tot nu se va întâmpla nimic; Republica Moldova are o șansă doar prin schimbarea sistemului, iar asta se poate face prin anularea sistemului, suspendarea lui. Cum a spus Mihai Ghimpu: nu am nevoie de funcție, mut funcția de președinte la Cotroceni. Acesta este capătul cel mai protestatar care este un posibil răspuns la mesajul de la Bruxelles că nu va mai fi un comisar pentru extindere.

Alegerile trec, problemele rămân

Dacă vreți, din punctul meu de vedere acestea sunt cele patru tipuri de răspunsuri pe care le văd în Republica Moldova. Cine se va dovedi câștigător, vom vedea – cât va fi el de câștigător pe termen mediu și lung, asta va fi provocarea. Am impresia că în Republica Moldova va fi foarte greu să satisfaci această populație care 80% este nemulțumită de direcția în care se merge. Nu este vorba că este est-vest, sus sau jos, este vorba că populația este nemulțumită. Așa ceva noi nu am avut, în România maxim a fost de 65% când cu reducerile de salarii și pensii pe timpul crizei. În Republica Moldova nu alegerile cred că sunt principala miză, ci ce va fi după aceea? Pentru că eu nu văd nici unul din tipurile de răspunsuri de mai sus ca fiind capabil să satisfacă populația. Alegerile nu vor face decât să prelungească starea de incertitudine clădită pe 80% populație nemulțumită.